Orice pasăre Belinda ei piere

„New Yorku’! S-a înscris la New York, Teoharie Coca-Cosma!” Bun, acum că s-a primit legătura de la colegii cronicari, e cazul să mă plâng un pic. Sunt băieți relativ simpatici americanii ăștia, dar e 2022, vorba comentatorilor de YouTube, și ei tot n-au înțeles că unui european care n-are nici insomnie, nici program de clubăreală îi e ușor peste mână cu orele astea la care se încrucișează reverele.

Serios, americani! Știm cu toții că Europa e miezul, că aici se învârte roata valorii și tot aici se dă ora exactă. Așa că nu s-ar fi supărat nimeni dacă schimburile de mingi s-ar fi efectuat la niște ore rezonabile pentru bătrânul nostru continent. OK, poate publicul american să fi avut ceva obiecții, dar nu e problema mea. Sunt convins că Nadal s-ar fi scărpinat între puncte și la 5 dimineața ora New York-ului. Iar Iga Swiatek ar fi măturat cu adversarele la fel de lipsită de expresivitate și la ora la care yankeii își beau cafeaua și își servesc burgerul matinal.

Plus că traversăm, ca specie, o perioadă în care bate la ușă criza energetică, cel puțin asta ne zic mahării planetei. Așa că hai să economisim, nu? Una e să stea meșterii cu laptop-urile și televizoarele pornite noaptea târziu, alta e să dea stingerea la 12, hai 1, dacă-s mai năstrușnici de fel.

Sigur că supărarea mea e cauzată și de eliminarea Simonei, care practic nici bine n-a apucat să-și scoată piciorul stâng din avion și-a făcut cale întoarsă din cauza unei domnișoare venite din greu încercatul Kiev să guste puțin din visul ăsta american.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE PORSCHE

Sorana Cîrstea – Belinda Bencic: 6-3, 5-7, 2-6

Ca să-i dăm tenisului feminin ce-i al lui de la bun început, situația actuală din WTA e ca în telenovelele sud-americane din anii ‘90: se poate întâmpla absolut orice. Degeaba vii la un Grand Slam cu adidașii ăia de firmă și ierarhia agățată de gât, că poate să apară o domnișoară pe care n-o găsești nici în pagina a patra pe Google și să te trimită acasă.

Nu-i cazul Soranei noastre, care e sus de tot la căutările în Google încă de pe vremea când mergea la turnee mai mult ca să socializeze pe la dineuri. Românca, între timp devenită mai interesată de cursurile de dezvoltare personală decât de creveții serviți pe la petreceri, a fost în turul trei mai ceva decât Geoană președinte, pe vremuri.

Brava Cîrstea a avut 6-3, 5-3 și în fața ei o elvețiancă năucită, care părea să-și accepte înfrângerea și își pregătea în minte un status tristuț pe Instagram, la modul „Wake Me Up When September Ends”.

Dar v-am zis deja cum e cu tenisul ăsta feminin. Într-un oarecare moment, ca și cum un hâtru ar fi schimbat nivelul de dificultate de la „amateur” la „world class”, jocul Soranei s-a transformat din „Lăsați-mă să mă pregătesc pentru turul 3” în „Miau, miau”, vorba unui patron de Berceni. N-a mai contat că Bencic e într-o eclipsă de formă de câteva luni și nici c-a dezvoltat ceva complexe când o vede pe a noastră peste fileu.

Zicea cândva înțeleapta Sorana, într-un interviu la Meșter, că într-o zi bună poate bate pe oricine, la fel cum poate pierde în fața oricui într-o zi proastă. Cred că e momentul unui update de 2022. Sorana poate să subordoneze orice fată din WTA la 6 PM, ora Europei sau a Americii, dar la 6:20 e capabilă să cedeze complet în fața oricărei domnișoare cu o rachetă în mână.

Irina Begu – Yuan Yue: 3-6, 6-7

La fel ca noi toți, nici Irina nu a știut de unde și cum s-o apuce pe tânăra proletară Yuan Yue, ajunsă până aici după ce-a trecut trei tururi în calificări, practic mai multe decât Dan Petrescu în toată cariera lui în preliminariile Champions League.

Românca, altfel temeinică și gata să-și adapteze tenisul în funcție de adversară, a pornit poticnit în meci, apăsată de vivacitatea chinezoaicei care-i pasa înapoi orice minge, ca la perețica. Pe măsură ce-a deslușit câte puțin din stilul asiaticei, Begu și-a îmbunătățit prestația și a lăsat senzația că duce chermeza în decisiv. Doar că, de data asta, sudoarea n-avea cum să fie îndeajuns pentru o victorie.

Sigur că Irina e serioasă și muncitoare, însă când dai peste o puștoaică tenace din China, țară unde munca-i comoară și de vrei, și de nu, lucrurile se cam complică. Unde mai pui că Yue e într-o perioadă a vieții în care îi ies cam toate, de-ar putea să se apuce de orice meserie și să performeze.

Bănuiesc că Begu va trece peste eșec și o va lua, din nou, de la capăt, deși e extrem de dureros să pierzi în fața unei fete despre care nimeni nu știe ce făcea în urmă cu câteva luni.

Altfel, să nu trecem ușor cu vederea că Sorana și Irina au fost exilate azi pe terenul 11 de la US Open, care în comparație cu arena Arthur Ashe e ca stadionul din Piatra Neamț față de Santiago Bernabeu. Stăteau spectatorii în picioare, pe margine, de te simțeai ca la sintetic când sunt trei echipe și aștepți să intri mai repede. Ce-i drept, la cum s-au prezentat ale noastre astăzi, poate că-i mai bine că n-au fost expuse pe arena a mare, cine știe.

Iga Swiatek – Sloane Stephens: 6-3, 6-2

N-o fi Iga invincibilă, așa cum credeam până acum câteva luni, dar e singura jucătoare cât de cât constantă din WTA, un circuit mai imprevizibil decât somnul unui bebeluș. Nu întâmplător poloneza e numărul 1 detașat, și-ar rămâne lider multe luni de acum încolo și dacă mâine s-ar apuca de golf, ca Ash Barty sau Klaus Iohannis.

Atletica Sloane Stephens, fată cu Grand Slam în CV și cu publicul de pe Arthur Ashe de partea ei, n-a putut să țină ritmul cu Swiatek decât parțial în primul set. Americanca a oferit mai apoi un festival de greșeli neforțate, astfel că poloneza a terminat ecuația în ceva mai mult de o oră.

Carlos Alcaraz – Federico Coria: 6-2, 6-1, 7-5

Murcianul minune, cu mutră de licean care cântă rap în camera lui după ce se culcă părinții, se transformă într-un veritabil ucigaș de argentinieni. Alcaraz l-a bătut măr pe Coria, după ce în primul tur trecuse de Báez, și a ajuns la opt victorii în nouă meciuri jucate cu băieți din patria lui Maradona.

Dezlănțuit de-a dreptul, Carlitos l-a dominat categoric în primele două seturi pe Federico, nene respectabil, la 30 de primăveri, venit însă la US Open cu budigăi de zăcut la plajă în Miami. În al treilea set, spaniolul s-a alintat puțin, așa cum îi șade bine unui adolescent care își trăiește visul chiar acum, vorba lui Tudor Chirilă.

Coria a revenit de la 1-4 la 4-4 și apoi a avut cinci mingi de break. Numai că Alcaraz, agresiv și probabil determinat să profite de New York și ca puștan, nu doar ca sportiv, a încheiat în cele din urmă meciul în trei seturi, după ceva mai mult de două ore. Blasfemie sau nu, curg deja comparațiile între murcian și Nadal, dar să nu ne grăbim. Între Carlitos și Rafa e diferență de 22 de Grand Slam-uri și vreo 100.000 de fire de păr.

Paula Badosa – Petra Martic: 7-6, 1-6, 2-6

Dacă până acum tot credeam că e o chestiune de timp până când Paula Badosa va începe să rupă norii pe la turneele de Grand Slam, iată-ne realizând că momentul ăla s-ar putea să nu vină niciodată. Practic, Badosa riscă să devină pentru tenis cam ce e Andrei Ivan pentru fotbalul românesc.

O specialistă în tie-break, iberica a luat primul set la limită, reușită care paradoxal a doborât-o și psihic, și fizic, în loc să-i dea încredere. „N-are, domne, moral de competiție înaltă, ascultați ce vă zic”, ar concluziona veșnicul atotștiutor Mitică Dragomir după meciul ăsta.

În timp ce croata de 31 de ani și-a ridicat nivelul și a zburdat pe teren, Badosa parcă și-a pierdut puterile. Apatică și deconectată emoțional, a dat senzația că nici să alerge după minge nu prea mai poate. Și firesc, conform cursului jocului, a cedat clar în fața Petrei. 24 de ani are Paula, face 25 în noiembrie. Timpul are și nu prea mai are răbdare cu ea.

Victoria Azarenka – Marta Kostyuk: 6-2, 6-3

Să fim sinceri cu noi înșine și să admitem că tuturor ne place tensiunea și mijim ochii când e rost de puțintică zarvă. De asta a fost atât de așteptat meciul dintre Marta Kostyuk, o ucraineancă de 20 de ani, cu zvâc la microfon și porniri justițiare, și Victoria Azarenka, vinovată că s-a născut la Minsk, într-o țară aliată cu băieții răi care au declanșat războiul cel rău.

La finalul jocului pe care l-a pierdut fără emoții, Marta a refuzat să dea mâna cu Vika, însă i-a întins totuși racheta bielorusei, cât să iasă o „bate cuba” de pandemie. Între noi fie vorba, parcă se putea mai mult de atât. Nu tu o rachetă în cap, nu o castană mișelească, nici măcar cuvinte inferioare (să ne trăiești, Sir Ilie!) adresate printre dinți?

pic.twitter.com/6brHbyXdeS

— Qinwenation (@IdemoAna) September 1, 2022

Sigur, chiar și fără să escaladeze prea tare situația, Social Media s-a împărțit ferm în două tabere, așa cum face întotdeauna. Partea cu „foarte bine i-a făcut Marta” versus partea „nu știe să piardă Marta”. Ambele înverșunate și deloc dispuse să facă rabat de la opinii.