Dacă ai o viață mai interesantă și nu ai vrut să vezi meciul ăsta sau dacă l-ai văzut dar tot ai închis ochii instinctiv, la fiecare al doilea punct, ți-l pot descrie eu cu ajutorul unei metafore ușor de înțeles dacă ești român: Aryna Sabalenka a jucat așa cum reacționează un cetățean onest în momentul în care noaptea, pe o stradă fără prea multă lumină, se reîntâlnește cu persoana despre care știe clar că i-a furat o mașină ziua, în amiaza-mare.
Rivalitățile pot arăta în multe feluri, dar nu pune doi estici în același perimetru după ce ultima gâlceavă a fost un Porsche șutit de una dintre părți. Mă refer, evident, la finala jucată de Aryna și Nănașa la Stuttgart. Atunci, Ostapenko a câștigat în două seturi și a coborât racheta de pe platformă ca să semneze pe acte, în timp ce numărul 1 WTA suna la primăria din localitatea de domiciliu ca să își anuleze cererea pentru loc de parcare în fața blocului.
Foto: Matthias Hangst/Getty Images
Multe alte luni mai târziu, Aryna a jucat cum doar în turul trei al unui turneu o mai vezi jucând: calmă, fără să facă analize pe text înainte de lovitură și chitită să ardă iarba de sub minge de fiecare dată când o trece de fileu. Și-a găsit cel mai bun moment să aibă la ea toată trusa de scule și întreaga bibliografie de instrucțiuni de dezasamblare a adversarei. S-a jucat scurt și sec, cu trăznete în mijlocul altarului și un stil mai apropiat de ce vezi într-un meci de fotbal american: serviciu, poate un retur și în niciun caz mai mult de încă două lovituri până la winner sau eroare neforțată.
Nănașa a stat în dispozitiv și și-a lățit tenisul în fiecare game exact așa cum îți expandezi corpul dacă simți că cineva încearcă să treacă în fața ta, la coadă la supermarket. Primul set a ajuns la Aryna pentru că pur și simplu a servit într-un mod care face ca exprimarea „a servit” să fie improprie: n-a fost niciun soi de bunăvoință, de grijă sau amabilitate în mingile puse pe teren de Aryna. Doar căderi de mingi ajunse la adversară cu agresivitatea cu care grindina atacă lanul de porumb.
Foto: Matthias Hangst/Getty Images
În setul doi, imaginea s-a mai pixelat. Ostapenko a pierdut primele trei game-uri de serviciu și a mai respirat cu speranță doar când a luat un game în care salvase o minge de meci. Atâta doar că semnalul fusese dat, iar Aryna nu a mai ratat următorul viraj. Pe scurt: un meci care dovedește încă o dată că dacă îți iei o mașină, aia nu se numește investiție și de-acolo mergi doar pe pierdere.
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
Discover more from Cronici. Satire. Șarje.
Subscribe to get the latest posts sent to your email.
