Calitativ, dacă finala va fi sub nivelul acestui meci, propun inversarea lor “après la lettre”, totul trebuie să i se subordoneze acestei file de dramatism. Și de ce n-am asista la tot felul de patente?! Pe acesta – să punem și căruța înaintea cailor – mi-l doresc în mod special. Și-așa se târăsc printre noi atâția licențiați cărora le-ar fi prins bine și liceul, dar n-a avut cine să-i îndrume.
Anisimova, vasăzică. O mare speranță cândva, o nouă Șarapova sau Dumnezeu știe cu cine era comparată acum șase ani… Avea numai 17 primăveri și o controla autoritar și rece pe Halep într-un sfert de French Open – o elimina pe campioana en-titre de la Paris cu un crud 6-2, 6-4. Nu fusese nevoie de anestezist, le făcuse Amanda pe toate, fusese și infirmieră, și moașă. Americanca avea să beneficieze instant de o cuplare la conducta cu epitete și figuri de stil. BBC, nu vreo gazetă cu dudui de la pagina 5, titra fără menajamente: “Un nou star se naște la Roland Garros.” Se îmbulzeau cu metaforele Bild, CNN, Eurosport etc.
Era victoria carierei unei tinere care până acum n-a confirmat pronosticul specialiștilor în materie de neț și tiebreak. Mai departe de acele semifinale n-a putut accede, iar până astăzi nu mai atinsese un asemenea act de Grand Slam, dovadă că a făcut surfing pe valul de păreri și statistici. Și Luțu, dacă nu ne tușește prea mult memoria, era considerat “Noul Hagi”. De fapt, și alte plutoane de fotbaliști români au primit aiurea-n tramvai această etichetă relativă, iar unii s-au retras cu mult înainte de a împlini trei decenii de existență. Poate și din acest motiv. Era presiunea prea mare, ditamai cocoașa psihologică, o datorie pe care nu vei putea în veci s-o achiți. Pur și simplu, nu ai cu ce.
Eroina acestei povești a revenit astăzi într-o semifinală de Wimbledon, cosind parcă brazde de gard viu care stăteau între performanța din 2019, scrisă în Hexagon, și validarea faptului că o puștoaică din deceniul trecut s-a reapucat de tenis. De acel tenis. În 2023, sportiva din Florida bloca racheta în rastel din diverse motive. Burnout, anxietate, poate și o depresie. Amanda, starul cu acte de naștere pe tărâm francez, lua o pauză pe termen nelimitat și aluneca în spatele locului 400 WTA. Revenea anul următor, dar ia încearcă să mergi energic pe stradă după o cruntă deshidratare! E bine dacă gâfâi, asta înseamnă că nu ai îmbrățișat caldarâmul.
Astăzi, de pe locul 12, s-a dat la Sabalenka, fiara pe care o conducea cu 5-3 la meciuri directe. Și acest raport vorbește de la sine despre calitatea tenisului practicat de Anisimova. Și s-a dat mai fioros decât a țipat bielorusa, fenomen acustic care ar trebui exclus din peisaj. Dacă ni se va face dor de răgetele ei deja agasante, poate că le vom obține cu inteligența artificială, așa cum se întâmplă deja la auturi.
Jordan Pettitt/PA Images via Getty Images
Americanca s-a jucat de-a v-ați ascunselea cu marea campioană care pe iarba londoneză n-a pupat încă nicio finală. Apărea, totuși, mereu în același loc și lucra vârtos pentru a întoarce pe toate părțile creierii jucătoarei din Minsk. A prăjit-o cum a vrut ea până la 3-3 și 30-0 în setul secund. Apoi au apărut patru erori consecutive, Saba a simțit hemoglobina pe bavetă și a întors manșa. După 4-6, un 6-4 convingător și o minge de 2-0 în decisiv. Aryna era pentru prima dată călare pe situație, însă privirea-i prea injectată trăda un soi de disperare. Și s-au reaprins toate becurile din bordul Amandei. O fi fost pe optimizare de soft sau o fi reintrat atunci în priză, doar ea știe.
Nici vorbă de 2-0 pentru bielorusă, ci 2-1, apoi 4-1, cu două break-uri, pentru reprezentanta Statelor Unite. Iar schimburile frizau nebunia. La 5-3, steluța de altădată servea pentru meci, însă și-a cedat game-ul cu o naturalețe pe care numai într-o asemenea partidă o întâlnești. Tumefiată de dezamăgirea de a rata o șansă uriașă de victorie, revenea pe defensivă. Părea condamnată la un 5-5 căruia și apropiații Sabalenkăi îi puseseră cruce, dar numărul 1 mondial rămăsese în captivitatea concertului de safari expectorat la fiecare atingere a mingii. 0-40 și se umpleau alte trei mingi de finală. Ultima avea să fie cu noroc – un forehand în diagonală lăsat nesupravegheat de marea eliminată.
Ce ne-ai făcut, Amanda, cu ce ți-a greșit circuitul de te-ai întors cu mușchiul atât de încordat?
Dan Istitene/Getty Images
Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?
Cronicile de la Roland-Garros îți sunt oferite de Porsche
Fostul number one cu șepcuță pare să fi ieșit din zodia în care i se întorceau buzunarele pe dos, fără să mai încaseze mare lucru. Astrele i se aliniau, dar vraiște, și se mai bucura doar de sănătate, căci noi, cronicarii, suntem perfect dezinteresați de viața amoroasă a sportivilor care ne țin textele în picioare. Câștigătoare lângă Tour Eiffel în 2024, hainele Igăi n-au mai mirosit apoi a finală la Wimbledon 2024. Nici la US Open, ca să nu mai amintesc că și în Australia i s-a interzis intrarea în meciul plin de salatiere pe margine. Un regres evident, chiar dacă acesta se poate traduce prin creșterea uimitoare în valoare a celorlalte competitoare.
Asta îți poate șopti echipa de PR într-o ședință fără de care comunicarea de criză nu-și poate atinge țintele.
– Lasă, Iga, dragă, să știi că măcar ai cele mai noi șepci din întreaga faună WTA!
Sofismele sunt mai corozive decât excrementele de porumbel, mașinile noastre pot depune mărturie, căci statui nu deținem.
Sunt convins, pe de altă parte, că poloneza lucrează doar cu profesioniști și că, implicit, nu s-a lăsat îmbătată cu o dușcă de apă rece. Pe All England Lawn Tennis and Croquet Club venea oricum cu cel mai șters CV, aici avea nevoie de badge la gât, altfel nu i se permitea accesul pe terenuri. 6-2, 7-5 cu Samsonova în sferturi și era în premieră semifinalistă la Wimbledon. Deja se vedea pe plus, se putea interesa și de magneți de frigider și de enciclopedii ale umorului britanic. Suveniruri pentru mam’mare.
Visionhaus via Getty Images
Era bucuroasă, găsise supapa pentru eliminarea presiunii care-i cam supunea osatura la suplicii. A trebuit apoi să piardă Sabalenka cheile de intrare în finală – i se umflau și pupilele. Dacă ai fi Swiatek, cum ai păși pe iarbă în fața lui Bencic, ținând cont că lidera clasamentului și-a găsit mai repede bilet de avion? Ei bine, la fel a făcut și atleta din Varșovia. A măturat cu Belinda și a aprins câteva bețișoare parfumate.
6-2, 6-0, cu intermezzo. Două. Mai întâi, un spectator a avut nevoie de intervenția medicală de urgență, apoi elvețianca s-a recules după o trântă care ar fi putut suprima jocul după numai trei game-uri. Tenisul se jucase mai devreme. Numai că și Iga e ceva mai sus față de Grand Slam-urile precedente. Acoperișul șepcii din propria recuzită strălucește din nou.
N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.
