6-1. Albania. Prima gradenă jos. Simbol. Apoi linişte.

Aşteptare. Şantier. Europa League la Bucureşti! Semne, întrebări, semne de întrebare.Vizite, primar, laude. Zâmbete. Gri, dar creşte. Tribune, gradene, stâlpi, construcţie. Preţ dublu, dar stadion. Stadion, din nou vizite, primar. Ubicuu, superflu, redundant. Federaţie, vizite. UEFA, FIFA. Oficialităţi, vopsit copaci, vopsit cioara, final. România, Argentina.

Messi. Bilete, fan clubul Naţionalei, din nou bilete. Româneşte, aleatoriu, tribune pline, dar goale. Mircea Sandu, ochi în soare, ochelari fără protecţie. Argentina pas. Deşi stadion.

30 de zile, vizite protocolare, Franţa. Euro 2012. Decisiv. Şi nu prea. Şi totuşi. Poate. Trafic, România, stadion. Bucureşti, meci. Ribery, Malouda, Benzema. Chiricheş, Luchin, Cociş. Bayern, Barcelona, Real Madrid. Pandurii Târgu Jiu.

Atmosferă, lume, steaguri, cartoane, turnicheţi, toalete. Locuri, sectoare. Drapelul României. Valuri în tribune. La încălzire. Impecabil. Urale, spectatori, aşteptare, inimi mari, suflete imense, spirit. Noutate, culoare, curăţenie, discuţii, civilizaţie. Plăcere. RO-MÂ-NI-A! RO-MÂ-NI-A! Familii, femei, copii. RO-MÂ-NI-A! În România! #romfra

Hagi, Popescu, Munteanu, Boloni. Regrete. Gala Hagi 2. Ar fi trebuit, s-ar fi putut.

Meci. Start. Goiaaaaaaan! Aproape. Bănel, Bourceanu, Chiricheş, Luchin. Chiricheş? Luchin? Kirikés? Luşin? Merde! Insistăm, persistăm, organizăm, urcăm, combinăm. Nu mai combinăm. Gazon. Bule de aer, găuri în ozon, vremea, clima, emisfera. Temperat continentală, aberant continuă. Brazde, arat, Ion, noi vrem pământ. Mochetă cu gunoi sub ea. Sticker cu bule de aer. Accidentări. Reaccidentări. Minunat.

Jucăm, joacă, joc. Implicat, calculat, descelerat. Ocazie? 1/2 ocazie. În rest, restul. 0-0. Punct ochit, punct lovit. Punct lovit, punct deocheat. Depinde cum priveşti. Huiduieli. Nu acum, nu aici. Nu, chiar nu.

O seară frumoasă. 49.182 de oameni plus 11 au făcut egal cu Franţa.

Apoi linişte. Din nou. Păcat.

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.