Zici că-s înțeleși cu toții. Ce Campionat Mondial, fraților! Nu mai poți pune geană pe geană, că te trezești c-ai ratat vreo surpriză, o eliminare a unora dintre greoii fotbalului. N-au băieții liniște: e ziua și putreziciunea. S-au dus epocile în care echipele de mărime incertă se prezentau la Mondial doar pentru ca jucătorii să încerce să prindă un contract ceva mai sănătos prin țări în care salariile se plătesc în euro. Sau măcar se plătesc.
Astăzi, fotbalul a intrat în epoca incertitudinilor în așa hal, că te trezești că Islanda face egal cu Argentina, Rusia scoate Spania, Modric ratează penalty-uri, Messi și Ronaldo pleacă acasă fără să apuce să-și facă rodajul și Coreea de Sud elimină Germania. E o carnaval de rezultate de toate culorile care ne demonstrează că povestea aia cu echipele mici care nu mai există nu-i o poveste, ci o treabă palpabilă. Sunt surprize atât de sănătoase și de cărnoase, încât te și miri că România nu-i la Mondiale, dând din umeri pentru trofeu. Dar știm deja că în fotbal nu mai există echipe mici cu excepția României, care pierde oricum cu oricine, indiferent că e mic sau mare.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Spania – Rusia 1-1 (3-4 la penalty-uri)
Mamă, ce-am mai dormit. A fost un meci programat absolut perfect: duminică după-amiază la ora 17, într-un început de iulie cu temperaturi numai bune pentru o moțăială ca la manual. N-am înțeles deloc de ce se plânge lumea pe internet c-ar fi fost un meci plictisitor. Adaptați-vă, oameni buni. Puneți clonțu’-n pernă și imitați scândura.
Recunoașteți cu nările voastre extrem de fin dezvoltate când vine vorba de fotbal de cloacă că sunteți în pericol de a asista la o paradă sălcoasă a Muzeului de pase laterale impecabile și a Institutului moscovit de fotbal funebru? Capul pe cearșaf și somn două ore, veți fi cei mai mulțumiți oameni din lume. Vedeți după un sfert de oră că antrenorul rușilor și-a construit echipa în fabrica de lacăte și yale comuniste și că scopul lui în viață e să scoată somniferele din conul de umbră în care zac în ultima perioadă? Somn. Vedeți că spaniolii nu-și bat capul să găsească formula de a desface colanții strânși ai rușilor, mizând instinctual pe faptul că Messi sau Ronaldo le-o bagă în poartă până la urmă? Somn. De fapt, de ce să mai stăm la discuții? Joacă Rusia? Somn. În mod sigur e mai constructiv decât să încerci să bați recordul mondial la căscat pe minut.
Embed from Getty Images
Văzând rușii că treaba cu Meldoniumul nu mai merge pentru că Sharapova a uitat să stingă cu vodcă pentru a-și ștearge urmele, s-a trecut la planul B. De ce să se agite ei să ajungă la nivelul adversarilor când îi pot trage pe adversari la nivelul lor de baltă? O strategie foarte eficientă, aplicată deseori de Concordia Chiajna din instinct în fotbalul modern și replicată perfect astăzi după îndelungi studii chimice în clădiri cenușii de naționala Rusiei.
Obișnuiți cu atacurile națiunilor vest europene, rușii și-au luat bocancii de vreme și mai rea și s-au așezat strămoșește în careu și-n preajma acestuia, așteptând ca spaniolii să bată-n geam. Dar spaniolii nu știu dedesubturile romantice ale curtezanilor ruși și, văzând lumina închisă, s-au așezat pe prag și-au început să-și arunce mingea plictisiți de la unul la altul. Și au pasat spaniolii, fraților, de-au dat contoarele peste cap. Au fost vreo 600 de miliarde de pase laterale care au făcut Sfinxul să lăcrimeze. Evident, rușii au fost foarte impresionați de capacitatea spaniolilor de a juca fotbal statistic și și-au urmat fără să crâcnească drumul ales, zdrobind cu patul puștii orice tentativă de tril care înflorea în câmpul vizual. Niet, bez tsvetov.
Embed from Getty Images
Au existat doar două scurtcircuite în această plasă de țânțari plină de praf pe care am privit-o cu speranța că se va transforma în lucrare de Picasso. Prima a venit în minutul 12, la o lovitură liberă, singura metodă prin care Spania a reușit să răzuiască lozul rusesc. Vorba vine, pentru că golul a fost marcat tot de un rus, Ignashevich, care cu o mână l-a trântit pe Ramos în careu, cu cealaltă a votat cu Putin, iar cu ce-a mai rămas din corp și-a băgat mingea în poartă printr-un gest tehnic care dacă era intenționat i-ar fi adus Balonul de Aur, premiul Nobel pentru fizică și Oscarul la vreo 10 categorii (VIDEO).
Embed from Getty Images
Era 1-0 pentru spanioli și ne aflam destul de devreme în meci, astfel că impresia generală era că, după antrenamentele cu Arabia Saudită și cu Egiptul și după ce s-au lovit de peretele uruguayan, rușii vor fi făcuți tăiței, cu mulțumirile de rigoare pentru organizarea turneului. Doar că, în loc să calce decisiv pe ceafa rușilor, spaniolii au preferat să continue șomajul tehnic și să cânte la chitară la foc de tabără, liniștiți probabil de faptul că nici rușii nu dădeau vreun semn că au de gând să iasă la protest. Cele mai periculoase atacuri ale rușilor au fost degajările lui Akinfeev, iar opinia generală era că rușii așteaptă ca spaniolii să-și dea singuri gol pentru a nu se plictisi de moarte și pentru a avea un minim challenge în restul meciului.
Embed from Getty Images
Nu și-au dat ei gol, dar au bifat următoarea șpârlă pe lista foamei. La o centrare eșuată a rușilor, cel mai mare fan al mișcărilor Shakirei a decis să ridice mâna-n aer ca la concert și s-a făcut că și-o uită agățată de urechi just in case, dovedind un nivel de inteligență contextuală de invidiat. N-a fost nevoie decât de un rus care a dat leșinat cu capul în minge pentru ca mâna sinistrată a lui Pique să se-ntâlnească cu bășica, iar din această întâlnire să se nască un penalty pentru ruși (VIDEO). A marcat Dzyuba la faza care aducea singurul șut pe poartă al rușilor în acest meci (VIDEO). Pe poarta adversă, că pe cea proprie știm deja că le reușise unul.
Embed from Getty Images
A doua repriză a fost o demonstrație de forță, de ambiție și de talent din partea spaniolilor și de abnegație, insistență și pasiune din partea rușilor. Pe dracu’. A fost un plictis crunt și împuțit de la cap la coadă. Spaniolii au continuat să joace versiunea castrată a celebrului tiki taka, în timp ce rușii au decis că fotbalul se joacă pe un teren cu lungimea de maxim 30 de metri și n-au ieșit din șablon nici măcar de control. 82% a fost posesia monstruoasă a Spaniei în a doua repriză, însă problema ibericilor a fost faptul că nu s-a jucat la Campionatul Mondial de Posesie a Mingii. Din fericire pentru Rusia, nu a fost nici Campionatul Mondial de Fotbal Frumos, pentru că în cazul ăsta meciul s-ar fi terminat prin knockout tehnic după maxim 10 minute din a doua repriză.
Embed from Getty Images
În contextul în care posesia spaniolilor nu s-a tradus prin ocazii, nu vă mai ținem și noi cu cronica după ce v-au ținut ăia degeaba la televizoare ca să vă arate ultimele trenduri în materie de flegme și culori ale ghetelor. S-a terminat meciul, au început prelungirile. S-au terminat prelungirile, iar spaniolii continuau să paseze sălciu mingea uitând că scopul fotbalului e altul. Dacă ar fi durat 78 de ani, spaniolii ar fi schimbat un singur lucru în strategia lor din meciul ăsta: la un moment dat inventau mașina de pasat mingea cu latul și-n restul timpului își făceau siesta, privind fascinați cum bășica se plimbă sec pe 10 metri pătrați. Dacă fotbalul Spaniei din meciul cu Rusia ar fi fost un fel de mâncare, probabil că un șnițel din păr de cămilă cu garnitură de nisip umed ar caracteriza excelent ce s-a jucat azi la Moscova. Fără condimente și cu gaz lampant de băut la final.
Embed from Getty Images
Ei, și după ce-au tăiat iarba între tușe cu pasele leșioase care au topit grafica Mondialului, spaniolii au găsit rapid vinovatul pentru jocul lor mort în coteț. Arbitrul. Bineînțeles. Obișnuiți din campionatul intern cu arbitri care fluieră după cum le-a zis Neti Sandu la horoscop, spaniolii au sărit pe olandezul Bjorn Kuipers în minutul 117, la una dintre ultimele faze ale meciului, când prin careu s-au tras tricouri și s-au împărțit umeri în cefe cu plăcere carnală. Spaniolii au ignorat însă complet faptul că și ei au participat activ la festivalul de foraje, așa că gașca de arbitri adunată în camera video a decretat că Sergio Ramos ar face bine să tacă naibii și să-și vadă de joc (VIDEO). Și știm cu toții că momentul în care un arbitru îl dă pe mute pe Sergio Ramos este întotdeauna unul memorabil.
Embed from Getty Images
Penalty-uri, așadar, moment excelent pentru ruși să afle în sfârșit că în poarta Spaniei e De Gea, un tip care putea să joace în meciul ăsta la fel de bine atacant, ca la hochei, fără ca cineva să se prindă că lipsește la apel. Omul a fost chemat practic din vacanță ca să apere la penalty-uri, iar eficiența lui a fost egală cu cea a unei broaște puse să asambleze mașini: n-a scos nimic, chit că a sărit bine. Dar e clar că de când și-a lăsat barba aia de Cuza și are părul prins la spate, De Gea și-a schimbat centrul de greutate și nu ține la tăvăleală.
Embed from Getty Images
Problema reală a Spaniei n-a fost însă De Gea, ci faptul că Iago Aspas și Koke, altădată cuiere pentru tricourile lui Xavi și Torres la Națională, și-au bătut penalty-urile tremurând, transformându-l pe Akinfeev dintr-un erou al meciurilor consecutive cu gol primit în Champions League în portarul care a trimis Rusia în sferturile de finală ale Mondialului (VIDEO). Pe de altă parte, doi dintre executanții Rusiei au început meciul pe bancă și-au fost băgați pe foc de Cherchesov pe parcurs. Once a strateg, always a strateg.
Embed from Getty Images
La final, am reținut lacrimile lui Sergio Ramos, care probabil ca plângea pentru că nu-l va mai apuca pe Salah la vreun Mondial, și faptul că Iniesta s-a retras și de la naționala Spaniei după ce-și golise luna trecută frigiderul la Barcelona. Va juca în Japonia, așa că dacă Messi va vrea să schimbe niște pase în epoca post-romantică, are tot timpul o ușă de avion deschisă în acest sens. Și am mai reținut faptul că, indiferent de sportul pe care-l practică, rușii tot la atletism trag.
Dar așa-ți trebuie, Spanie, dacă-ți înlocuiești selecționerul cu două zile înainte de Mondial pentru c-a semnat cu Real Madrid. Păi dacă eram noi în locul vostru și semna Guriță cu Madridul înainte de un teoretic Campionat Mondial sau European, am fi fost atât de bucuroși, că-l băgam în teren să joace. Oricum s-ar mișca și acum mai bine decât Romario Benzar.
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Croația – Danemarca 1-1 (3-2 la penalty-uri)
Ei, și după ce-am văzut marșul funebru în ritmurile căruia Rusia și Spania au băgat fotbalul la doi metri sub pământ, nu trec două ore și-ncep croații și danezii cealaltă optime a zilei. Iar după 4 minute, aveam deja mai multe ocazii de gol decât avusesem în 120 de minute dincolo. De fapt ce ocazii, goluri: Mathias Jørgensen și Mario Mandzukic ne-au luat ca din oală și au marcat câte o boabă pentru echipele lor, transformând ritmul de pârâu al meciului anterior în ditamai cascada.
Embed from Getty Images
Nici nu apucasem să ne așezăm bine pe fotolii și canapele și scaune, iar băieții n-apucaseră să ne aducă comenzile, că meciul ăsta deja-și arătase colții. E adevărat că ambele goluri miroseau de la doi metri a alcool, pentru că atât Jørgensen (VIDEO), cât și Madzukic (VIDEO) au pus mâna pe topor în faze scoase din mesele de flipper, nu din antrenamente. Dar așa e-n business: oportunitatea e oportunitate, profitul e profit, contabilii sunt rugați să calculeze ulterior detaliile.
Embed from Getty Images
Cert e că din primele minute ne-am lămurit cu un lucru: deși toți fanii Madridului care asistaseră în ultimele 24 de ore la eliminarea pe rând a icoanelor din competiție începuseră să-i așeze lui Modric sceptrul și hainele de rege al sezonului (“Hai, tati, barem tu dacă ăștia s-au născut obosiți”), era evident că danezii n-au venit la meciul ăsta cu Flæskestegul leșinat. Nu, tati. În lipsa nemților, de care am și uitat c-au trecut prin Rusia, danezii au rămas să ducă mai departe imaginea fotbalului călcat la dungă, pus frumos și ordonat pe umerașe și apoi corcit cu fabrica nordică de centrări și lovituri de cap. Că așa joacă danezii de când îi știm: rece și eficient. Minus perioada Michael Laudrup, când culorile și-au făcut loc în sfârșit în peisajul înghețat al Mării Nordului.
Embed from Getty Images
După golurile care au amestecat rapid în rântaș, lucrurile s-au mai așezat, însă. Era de așteptat ca meciul să nu capete valențe disruptive majore, dar măcar am văzut două echipe care au avut toate argumentele să ne țină ocupați ca să nu ducem gunoiul duminică seară, c-aduce ghinion. Nu ca-n meciul anterior, când am putut lejer să facem curățenia de primăvară prin toată casa, să văruim și să cumpărăm un apartament suplimentar de plictiseală.
S-a tras din toate părțile spre porți, dar a rămas 1-1 și meciul a ajuns tot în prelungiri, confirmând o zi excelentă pentru cei care-și doresc adrenalină stând pe fotolii cu o bere în față, fără să fie nevoiți să se cațere prin copaci sau să sară cu parașuta. Și am avut adrenalină cât să ne facem plinul, fraților.
Embed from Getty Images
Era minutul 115 și toată lumea părea că așteaptă penalty-urile când croatul Ante Rebic a scăpat singur cu fi’-su lui Schmeichel, l-a driblat scurt din gleznă și rămânea singur cu poarta goală în față. Amețit de plăcere, Rebic a uitat însă să tragă și, până s-a dumirit că busculada plasei porții cu mingea la picior nu e tocmai o soluție constructivă, Mathias Jørgensen și-a întins picioarele infinite de danez prăjinar spre minge. N-a apucat s-o atingă, așa că l-a secerat pe Rebic. Era penalty și doar cartonaș galben, pentru că regulamentele nu-i mai ucid în fața plutonului de execuție pe cei care caută mingea, chiar dacă faza se termină la spital.
Embed from Getty Images
Evident, onoarea de a califica Croația în sferturi și de a-și săpa culoar spre Balonul de Aur de anul ăsta i-a revenit lui Modric. Cu fața aia a lui de cerb lopătar pletos, Modric a luat mingea, și-a așezat-o, a tras plasat și fix în momentul în care se pregătea să devină eroul meciului, camera se mută pe Kasper Schmeichel, care scoate și le triplează brusc încasările celor de la Carlsberg (VIDEO). De la Skagen la Copenhaga au sărit oamenii de bucurie prin tavan, că așa-i când media de înălțime a țării e de 2 metri jumate. Și alături de ei, remote, sărea și Cristiano Ronaldo, care era de acum aproape să scape de încă o amenințare la Balonul de Aur pe anul ăsta. Iar pe Modric nici n-avea cum să-l rezolve Sergio Ramos, prieteni.
Embed from Getty Images
În stupoarea generală și cu un Modric desfigurat și mai rău decât de obicei, meciul ajunge la penalty-uri. Iar acolo, forma excelentă a portarilor a continuat în paralel cu șuturile aproximative ale unora dintre cei care au decis să-și strice seara executând loviturile de la 11 metri. Apropo de asta, Modric a dovedit că are antigel pe conducte și a mai tras o dată, pe mijlocul porții, prost, da’ a dat gol. Încă o dovadă a faptului că important e să ajungi la soluție, nu să găsești cel mai bun drum spre ea.
Embed from Getty Images
În final, danezii s-au dovedit ceva mai emotivi de la 11 metri. E greu să vezi ditai hălcile de oameni cum se-ndoaie ca autobuzele cu burduf. Dar ce-a-nceput bine pentru Schmeichel s-a terminat bine pentru colegul Subasic, străjer la croați, care a scos trei penalty-uri și i-a trimis pe danezi spre plaje cu ceva mai puțin miros de Revulsin. Pentru că de pe plajă ai venit și pe plajă te vei întoarce, cum zicea Evanghelia după Peter.
Rusia – Croația în sferturi, un meci numai bun pentru Modric să încerce și ranga, nu doar yala cu cifru.
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
N-ai voie să ratezi până la următoarea cronică:
Luni, 2 iulie
Brazilia – Mexic (17:00)
Belgia – Japonia (21:00)
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
