După primele meciuri de la Mondial, privitorii, fie și ăia ocazionali, au avut impresia că este prima oară când unii dintre comentatorii TVR comentează meciuri de fotbal. Pe măsură ce turneul a avansat, s-a ajuns până la ideea că este prima oară când unii dintre comentatorii TVR văd un meci de fotbal, ba chiar că e prima oară când vorbesc, după ce și-au trăit viața într-un jurământ de tăcere, eventual unul impus de conducerea postului. Eu unul am uzat butonul “Sunet” al telecomenzii, căutând obsesiv un mod unde comentariul să se audă cât mai încet și tribunele cât mai tare, așa că, după testări repetate, vă pot recomanda cu seriozitate modul ”Movie”, cu precizarea că nu trebuie să vă așteptați la minuni: chit că un pic mai încet, comentariul încă se aude.
Embed from Getty Images
Dar haideți să nu mai fim răi, pentru că TVR-ul compensează din plin cu analizele extrem de fresh, de originale și de creative făcute după partide de Ovidiu Ioanițoaia și Mihai Stoichiță. Pentru teoriile lor revoluționare, celor doi li s-a conferit, de către colegii mai slab pregătiți din studio, titlul maxim de noblețe în ale analizei futbolistice fără cusur: unul e nea Ovidiu, celălalt e nea Mihai.
Noroc că suntem scutiți de subiectul ăsta pentru că meciurile sunt tot mai frumoase, mai ales de când Spania a plecat acasă, să joace la Madrid și la Barcelona fotbal cu porțile puse pe latul terenului, așa cum pare că exersează la antrenamente.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Brazilia – Mexic 2-0
Brazilienii au privit zilele trecute de la distanță cum ceilalți favoriți își pun boccelele pe umeri și pleacă-n lume să-și găsească consânzenele. Așa că, rămași aproape singuri pe lume pe o jumătate de tablou în care mai respiră doar francezii, stingheri, aproape rușinați, brazilienii au purtat la meciul cu Mexic pe umeri responsabilitatea fotbalului așa cum îl știm din moși-strămoși. Adică de pe la Pelé încoace, trecând prin toate celelalte generații de ștechere și prize împământate. Poate așa se și explică de ce la un moment dat s-au aplecat îngrijorător, ca o navă pălită din toate părțile de furtună, la șarjele pseudoofensive ale micilor Speedy Gonzalez din prima repriză.
Embed from Getty Images
Dar se știe că mexicanii au început Mondialul pe val. Cel puțin așa zice presa străină care a criticat prezența celor 30 de învățătoare aduse în cantonamentul Mexicului înainte de plecarea spre Rusia, alături de care Chicharito și compania au ridicat fânul în pod în mod repetat, timp de 24 de ore. Așadar, după ce și-au golit gloanțele în pădure, era firesc să nu poată să țină steagul sus 90 de minute cu brazilienii. Și uite-așa, cu Hirving Lonzano și cu Hector Herrera tot mai apuși și cu Chicharito afectat de același microb nefast care a dat iama și-n Naționala României la Mondialul din ’98 (s-a vopsit blond și i s-au dus toate puterile, ca unui Samson homofob), Mexicul a ostenit și a gâfâit. Așa că, vorba lui nea Ovidiu, mânjii Braziliei au început să zburde.
Embed from Getty Images
După ce imaginile cu Neymar rostogolindu-se exorcizat în meciul cu Serbia au fost puse în slujba a tot felul de glumițe online care s-au rostogolit aproape la fel de spectaculos lor pe tot internetul, brazilianul a așteptat respectuos ca veteranii Ronaldo și de Messi să fie eliminați cu mantă pentru a-și despacheta în sfârșit bagajul de fotbal. Iar vecinul de extremă dreapta fotbalistică Willian s-a agățat și el de tren și a rupt șinele tunelului mexican. Împreună, cei doi au făcut cel mai bun meci de până acum la Mondialul ăsta și au bătut Mexicul fără să-i deranjeze prea tare pe restul colegilor, mult mai preocupați să vadă la trei ore distanță la televizor cum se mișcă viitoarea adversară, din cealaltă optime a zilei.
Embed from Getty Images
Cu toate astea, în a doua repriză din Brazilia – Mexic s-a jucat fotbal la tonă, cât n-au reușit să joace spaniolii, rușii, croații și danezii în 240 de minute de mare chin în partidele anterioare. În minutul 51, Neymar și Willian au construit o fază atât de sublimă în naivitatea ei, încât au părut doi copii care s-au plicitist să bată mingea în spatele blocului și au vrut să facă o fază la care să-i aplaude până și vecinii care de obicei îi amenință că le taie mingea (VIDEO). Tot Willian a fost aproape să-i decupeze găuri în mănuși lui Ochoa prin minutul 63, dar mexicanul se ține tare (și nu, aici nu vom mai face încă o glumă cu escortele, cu plăcere) și respinge în corner.
Embed from Getty Images
Încet, dar ireparabil, ajungem și-n partea meciului pe care o preferă brazilienii: finalul. Final care i-a ajutat în grupe, în momente în care fotbalul lor spectaculos nu reușea să se desfacă din lanțuri. După o fază în care Neymar ne-a dat iar material de meme și glume, aruncându-se prin iarbă ca un pește scos din cârlig după ce Ayala l-a compostat pe gleznă (aici vedeți niște specialiști cum vorbesc despre subiect, dacă sunteți curioși), a venit al doilea gol brazilian.
Embed from Getty Images
Părăsit de părul de tip vată sticlată din meciurile anterioare și revenit cu freza pe pământ, Neymar țese o minge ca pe nisipul de la Copacabana altoit cu niște nămol de Techirghiol, încearcă să-l paseze pe Ochoa, dar portarul mexican aruncă un picior ca la breakdance și oprește mingea. Doar că, oprită într-un fel de limbo chinuitor în apropierea liniei de 6 metri, mingea e plesnită gospodărește de Firmino venit nu din spate, ci direct de pe banca de rezerve pentru 2-0 (VIDEO). Scor cunoscut ca fiind unul foarte periculos. Mare noroc pe brazilieni că mexicanii nu-s belgieni. Adios, amigos.
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Belgia – Japonia 3-2
Imediat după ce ne-a revenit sângele-n obraji după e ne-am dat cu rollercoaster-ul în Belgia – Japonia, nea Ovi a rezumat impecabil partida, cu originalitatea mustind de vervă și ghidușie care îl caracterizează: ”Eu am o vorbă”, a spus. ”Când câștigi în prelungiri, ai noroc”. Ce vorbă mare! Cine s-ar fi gândit la așa ceva?
Vedeți voi, eu am o altă vorbă: dacă e să ți se întâmple ceva nasol, atunci ți se întâmplă în minutul 69. Se făcea deci că era minutul 69, la 2-0 pentru ”niponi” (cum are nea Ovidiu o vorbă, probabil n-o știați), când un japonez fanatic își aduce aminte că seppuku e o treabă internă și degajează complet aiurea o minge din propriul careu înspre propria poartă. Nu, nu ați citit greșit, chiar așa s-a întâmplat, bietul om a degajat cum degajăm noi mesele când ne întindem prea mult la meciuri și la beri pe terasa de pe Promenada. Adică pur și simplu catastrofal. Iar catastrofa a continuat: aflat undeva înspre fanionul de la colț, la nici 5 metri de linia de fund, Vertonghen pune un cap care inițial părea centrare. Dar mingea lovită cu colțul bun al țestometrului de destoinicul fundaș al lui Tottenham a urmat o traiectorie tâmpă și-a aterizat în poartă, pe lângă un portar japonez care părea ieșit cu brișca la vânătoare de meteoriți (VIDEO).
Embed from Getty Images
Și, nu știu dacă știți, dar eu am o vorbă: când e să dai un asemenea gol în momentul în care tu nu joci nimic și ești condus cu 2-0, atunci e deja clar că adversarul e condamnat. Nici când au măturat americanii insulele din apropierea insulei principale, pe finalul celui de-al doilea Război Mondial, nu a fost lumea mai sigură că Japonia va pierde până la urmă meciul ăsta pe care altfel îl luase la subsuoară.
Asta chiar dacă, înainte de golul de păcănele al lui Vertonghen, japonezii executaseră două atacuri-blitz în doar 4 minute din care belgienii nu că n-au înțeles nimic – e greu să-i înțelegi pe japonezi, limba și cultura sunt de pe altă planetă – dar au rămas vorbind singuri în oglindă. La primul dintre ele, Vertonghen a dat pe lângă minge ca Lovin pe vremuri (VIDEO), explicând practic motivul pentru care Tottenham e mereu acolo, dar niciodată unde trebuie, iar la al doilea belgienii au fost prinși cu chiloții-n vine de un șut venit pe nesimțite și pe care Courtois nu l-a mirosit, deși are 6 metri cu tot cu crampoane și poate închide acoperișul stadioanelor cu mâna. Cert e că Takashi Inui a intrat brusc în lumea celor care lasă ceva în urmă după ce-au trecut pe la un Mondial: un gol după o bastârcă în care mingea a părut că levitează în aer fără să se învârtă (VIDEO).
Embed from Getty Images
Cu toate astea, Fellaini (VIDEO) și Chadli, ultimul după un contraatac numai bun de expus la Muzeul de Artă Contemporană (VIDEO) au completat colecția de praline marcate spre final de meci nu au făcut decât să facă miliardele de telespectatori să pufnească și să-și spună în barbă ”Da, păi era clar și evident că se va întâmpla asta”. Chit că ultimul a dat gol la ultima fază. Dar a fost golul ăla de ultimă fază pe care l-a dat și Germania cu Suedia. Adică cel despre care știai deja că se va întâmpla pentru că eu am o vorbă: urma scapă turma de diavoli roșii.
Embed from Getty Images
Dar, oricum, englezii au o vorbă: “Ați văzut, mă, de ce am vrut să pierdem meciul cu Belgia? Brazilia ca Brazilia în sferturi, dar știam că de fapt greul e cu japonezii în optimi”.
Și, ca să fim sinceri, eu am o vorbă: mai bine vedem un sfert de finală Brazilia – Belgia decât o semifinală Japonia – Uruguay.
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
N-ai voie să ratezi până la următoarea cronică:
Marți, 3 iulie
Suedia – Elveția (17:00)
Columbia – Anglia (21:00)
Despre Andrei nu se știu foarte multe lucruri, însă este cert că e atât de pasionat de fotbal, încât legenda spune că și-a trăit jumătate din viață în mașină, pe drumurile dintre stadioanele din țară și nu numai. Ultima dată a fost văzut în fața televizorului, așteptând cu interes momentul în care nu va mai avea cum să ia peste picior fotbalul de la noi.
