Obișnuită până acum să fie cunoscută la Campionatele Mondiale mai ales pentru pralinele pe care spectatorii le mâncau după ce-și pierdeau timpul la cozile înfiorătoare din pauzele meciurilor, Belgia a venit în Brazilia cu o națională aflată în al doilea val al favoriților la trofeu, un soi de FC Vaslui din sezoanele în care echipa moldavă avea bani să-și cumpere măcar baxuri cu apă pentru pauze. Și cum întreaga lume ar aprecia ca un outsider să strice petrecerea dintotdeauna privată, arogantă și derulată în spatele unui gard înalt a eternelor echipe favorite, belgienii au intrat în teren în fața algerienilor cu speranțe mari pentru un start reușit.

În acest context, tocmai când lumea fotbalului și-a pus corturile sub copacul lăudat aglomerând zona ca la festivalurile de muzică britanice, Belgia a ales să înceapă meciul cu Algeria într-un jemenfișism perfect, jocul din prima repriză a naționalei conduse în teren de Eden Hazard fiind echivalentul fotbalistic al unei zile de concediu în care singura grijă pe care-o ai este să-ți rezolvi în fiecare zi ceva nou de citit. Fără nicio ocazie serioasă în primele 45 de minute, naționala Belgiei n-a avut niciun orizont real, semănând cu o versiune calificată și vorbitoare de limbi străine a echipei României. Algeria, care în ultimul meci înainte de mondial a bătut chiar România cu 2-1, demonstrând faptul că fotbalul nostru a ajuns la nivelul la care se afla pe vremea australopitecilor, a profitat de vacanța neprevăzută a fotbaliștilor europeni și, când tocmai sărbătoream o jumătate de repriză trecută fără ocazii la cele două porți, s-a scos cu un penalty venit după ce Vertonghen a tras de un atacant advers ca un canotor de vâsle. A marcat Feghouli (GIF), iar nord-africanii se trezeau cu un avantaj sărbătorit în taberele de teroriști din Algeria cu artificii detonate într-un autobuz de turiști.

După pauză, belgienii au intrat în teren ceva mai lansați și, pe fondul unei echipe algeriene care s-a înfipt cu dosul în poartă după modelul autobazei lui Sorin Cârțu, și-au amintit că regulamentul permite schimbări în cazul în care antrenorul consideră că acest lucru este necesar. Astfel, pe teren au intrat clovnul Fellaini și măruntul Mertens, care după și-au reglat lunetele preț de câteva minute au început să le trimită algerienilor scrisori de adio scrise cu bere Trappist. Primul a lovit Fellaini în minutul 70 (GIF), care a demonstrat că nu contează cât de lung ai părul, important e cât și cum gândești să lovești mingea când vine din centrare. După alte zece minute, Mertens a scos Belgia din diabet după un contraatac finalizat sec, printr-un șut sub bară (GIF), reușita sa calmând pentru moment spiritele într-o țară care în 2011 a stat un an și jumătate fără guvern după modelul României, care de vreo câțiva ani nu are antrenor de Națională.

BELGIA-ALGERIA 2-1 (0-1)
Au marcat Fellaini (70), Mertens (80), respectiv Feghouli (25-pen)
Statistici, echipe, comentariu live

Săpunul lui Akinfeev

În buna relație bilaterală dintre cele două state asiatice, Rusia și Coreea de Sud au părut că au stabilit un pact de neagresiune în primele 45 de minute ale primului lor meci de la World Cup, prelungind astfel decenii întregi de prietenie culminată cu faptul că din noiembrie 2013 încoace coreenii nu mai au nevoie de viză ca să intre în Coreea de Sud. Și inversa este valabilă, chit că rușii nu au în general nevoie de viză ca să intre pe unde-i taie capul, așa cum am putut vedea cu toții în planul apropiat.

Dacă naționala Rusiei este un paradox viu, pentru că toți jucătorii lotului trimis în recunoaștere la Mondiale aparțin cluburilor din campionatul intern în timp ce pe bancă stă Fabio Capello, singurul italian care a reușit să înțeleagă cum virează un Kliment Voroshilov, Coreea de Sud se află la a opta Cupă Mondială consecutivă, naționala asiatică fiind depășită la acest capitol doar de Brazilia, Germania, Italia, Argentina și Spania, țări care-și simt astfel recordurile amenințate de micuțul, dar inimosul popor de la poalele lui Kim Jong Un.

Revenind la meci, după o primă repriză cheală de ocazii ca un pui de rață proaspăt scos din incubator, Rusia a început să amenințe poarta Coreei după pauză, iar coreenii au reacționat imediat, de teamă ca rușii să nu campeze cu trupele speciale în careu și să nu se mai dea duse. Din aceste contre a ieșit o partidă îndeajuns de ritmată încât să poată fi cântată la Kalașnikov, însă golurile nu au apărut pe tabelă, din cauza faptului că mingea refuza să intre în poartă în ciuda insistențelor intense învățate de ruși în școala primară la materia Tehnici de persuasiune: cleștele și ferăstrăul de mână.

Meciul s-a animat brusc însă când, la un șut puternic trimis de unul dintre cei 11 jucători identici ai sud-coreenilor, mingea i-a sărit din mâini portarului rus Akinfeev ca un cub de gheață proaspăt scos din glasieră (GIF), gafa schimbând și scorul de pe tabelă și generând o undă de șoc în fabricile de vodcă, care s-au văzut instantaneu incapabile să facă față comenzilor. În timp ce televiziunea națională din Phenian raporta deja fericită faptul că vecinii de la sud sunt conduși cu 7-0 (toate autogoluri), Akinfeev era deja acontat de FC Gulag, echipă la care portarul rus își va încheia cariera într-unul dintre următorii ani.

Rușii au fost salvați însă de partea emoțională a echipei, Capello trimițându-l în teren pe Kerzhakov, jucător care a restabilit egalarea la prima atingere a mingii (GIF) în urma unei faze confuze ca un maidanez care vrea să traverseze bulevardul. Trecuseră doar 6 minute de la golul coreean, timp suficient pentru ca locuitorii din Seul să dărâme 80% dintre sălile de Taekwondo din țară și să construiască 149 de stadioane de fotbal, noul trend în cultura națională.

Meciul s-a terminat la egalitate, în ciuda șarjelor ofensive ale Rusiei, atacurile fiind însă fără rezultat în lipsa trupelor specializate în acest tip de manevră care nu au putut sosi la timp în Rusia din cauză că staționează la granița cu Ucraina.

RUSIA-COREEA DE SUD 1-1 (0-0)
Au marcat Kerzhakov (74), respectiv Lee Keun-Ho (68)
Statistici, echipe, comentariu live

Carnaval fără muzică

Prima partidă din a doua fază a grupelor la Mondialul din America de Sud le-a pus față în față pe Brazilia și Mexic, două echipe care își câștigaseră diferit primele meciuri de la turneul final. Dacă Brazilia a reușit să bată Croația cu arbitrul meciului titular în propriul atac, Mexic a încercuit la limită Camerunul, 1-0, însă a avut alte două goluri anulate din motive atât de neclare încât vor putea fi desecretizate abia după 50 de ani.

Meciul a fost unul foarte important pentru stabilirea configurației finale a clasamentului grupei A. Nu c-ar fi foarte relevant acest lucru, pentru că încrucișarea țintarului va duce locul 1 și locul 2 de aici spre meciuri cu Olanda și probabil Spania, deci Brazilia și Mexic au jucat pentru a stabili cine dă de dracu’ și cine de tac’su. Favoriți au fost, evident, brazilienii, chiar dacă talentul lui Neymar de a-și schimba forma și culoarea părului de la o zi la alta nu prea rivalizează cu talentul cu care generații după generații de atacanți cariocas, de la Pele și Zagallo, trecând prin Garrincha și Romario și terminând cu Ronaldo, au onorat tricoul singurei naționale care a fost prezentă la toate edițiile World Cup de până acum.

Brazilienii au avut însă două probleme în această partidă. Prima s-a numit Ochoa, portarul Mexicului reușind un meci pe care toți copiii mexicani îl vor învăța pe de rost începând din anul școlar următor în paralel cu imnul și alfabetul. Ochoa a scos șuturi, devieri și lovituri de cap cu toate părțile corpului derivate din evoluție, de la mâini și picioare la pancreas, apendice și coccis. Omul din poarta mexicană, o apariție nonconformistă care face cinste eșicherului de portari plecați cu pluta pe care Mexic pare că-i produce generație după generație într-o crescătorie specială, le-a făcut zile fripte brazilienilor, eliminând orice dubiu legat de cel mai bun om al meciului de la prima intervenție importantă (GIF) până la ultima (GIF).

A doua problemă a Braziliei a purtat nume de turc. Cuneyt Cakir, arbitrul meciului, a reușit o performanță de excepție, reușind să nu fie influențat de căderile dramatice ale lui Neymar și compania (GIF), care dacă nu s-ar fi făcut fotbaliști ar fi primit joburi de bază în uzina de telenovele braziliene. Obișnuit cu meciurile de fotbal-scrimă din campionatul turcesc, Cakir s-a simțit la Brazilia-Mexic confortabil ca pe propriul WC, reușind să calmeze vocile care înjurau calitatea de service de cartier a arbitrajelor de la această Cupă Mondială.

Dacă brazilienii nu au mai putut marca din cele două cauze enumerate mai sus, mexicanii au încercat să profite de situație și a avut câteva momente excelente pe parcursul meciului, cu atacuri susținute și urmate de șuturi care din păcate pentru echipa lui Ochoa au ocolit poarta cum ocolesc politicienii români bunul simț. Astfel, deși numărul de șuturi spre poartă a fost egal între cele două echipe – 14 – atacanții mexicani au reușit să picteze pe cadrul porții doar 3 dintre acestea, o eficiență vecină cu cea a atacanților-ospătari din Antigua și Barbuda.

Meciul dintre cele două echipe din Grupa A a Mondialului brazilian s-a terminat astfel nedecis, diferența dintre acest 0-0 și același scor din Iran-Nigeria, partidă desfășurată fix cu o zi înainte, fiind însă la fel de mare ca cea dintre un un concert de muzică de cameră la Opéra Bastille  și o manea cântată în ritmul semințelor sparte în fața unei scări de bloc din Rahova.

BRAZILIA-MEXIC 0-0
Statistici, echipe, comentariu live

Miercuri la Campionatul Mondial

Australia Olanda (ora 19)
Spania-Chile (ora 22)
Camerun-Croația (ora 1)

Pentru a te abona prin e-mail la seria de articole World Cup 2014, faza pe fotoliu, introdu adresa de e-mail în meniul din dreapta.

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.