Moțăiala și concediile încep să ne împresoare pe toți, așa că e cazul să dinamizăm un pic cronicile astea. Am putea să facem clickbait. Am putea să înjurăm mai mult pe aici. Am putea chiar să ne luăm de echipele românești de fotbal, care la ora la care scriem aceste rânduri joacă meciuri amicale prin Năvodari. Saaaau… am putea să ne punem cozorocul de Andrei Pleșu și să vă explicăm pedant de ce ar trebui să citiți și să dați și altora să citească toate cronicile astea pe care le scriem.
Neuroanatomia umorului sugerează că e o idee bună să râdem ca proștii. Iar studiile cele mai recente plusează, spunând că există și beneficii fizice asociate cu hăhăiala. Iar partea frumoasă aici este că nu contează calitatea umorului, deci chiar și cel de o factură îndoielnică, precum cel pe care-l găsiți aici, este numai bun. Își face treaba. Știați că Norman Cousins s-a vindecat de spondiloză anchilozantă printr-un regim care a inclus doze zilnice de umor și râs la greu? Habar n-aveați, că nu vă pasă. Vouă vă pasă de muștele și de gărgărițele din urechea lui Wozniacki. Pardon, Woznioutcki.
Embed from Getty Images
Ei bine, Norman ăsta a fost un jurnalist american care a murit între timp, dar explicațiile lui au prins atât de bine la public, încât a generat o serie și mai stufoasă de studii pe tema asta. Deci, data viitoare când vă spune vreun jandarm în piață că râzi ca prostu’ sau ca proasta, ignoră-l, omule! E sănătatea ta la mijloc.
Astăzi este vineri. Nu ieșim în oraș, nu ne vizităm rudele, nu băgăm în seamă pisica mai mult decât e cazul. N-avem viață, n-avem tovarăși. Nici chef de musafiri. Avem, în schimb, tenis, care e mai important decât orice bucurie măruntă identificabilă în lumea reală. Și așa cum spuneau învățații de la 1800, există o singură bucurie în viață: să iubești tenisul, iar tenisul să te iubească pe tine.
Hai!
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Mihaela Buzărnescu – Karolina Pliskova: 6-3, 6-7, 1-6
Genul ăla de meci în care îți vine să-ți bagi și să-ți scoți mai ceva ca Mihaela Buzărnescu însăși. Că e păcat, fraților, vă spun. Să ai set câștigat și avans de 4-1 în al doilea, iar apoi să se întâmple ceva cu astrele și să nu-ți mai găsești jocul de picioare exact când ar trebui să-l ai la îndemână.
Pe parcursul meciului, tribunele s-au mai umplut, însă primele 4-5 game-uri era cam dezolant pe acolo. Deh, așa e când joci tenis în aceeași zi cu surorile Williams, Roger Federer și marele Guido Pella. Apropo, știți bancul cu Pella? Marinteresa și pe mine un avion Pella prânz.
Embed from Getty Images
Bun, așadar Micky Buzz a încercat să câștige turneul ăsta, dar s-a împotmolit la cea mai bună dintre Pliskove și iar am fost martorii unui show care, probabil, la un moment dat, va trebui să fie stopat: limbajul colorat al Mihaelei. A pufnit și-a lăcrimat și a avut meciul ei cu sfinții și decedații și alte câteva de categorii de entități fantomatice. Iar ieri, în meciul de dublu câștigat alături de Irina Begu, a zis câte ceva chiar de ăl mai mare, Cristos. Irinuca se prăpădea de râs, dar dacă arbitrii și spectatorii ar ști măcar cuvintele importante din limba română, adică înjurăturile, Micky a noastră ar fi trimisă acasă cu primul Boeing din flota British Airlines. Mi-e groază de vine să joace la turneul de la București de luna asta. Bucureștenii n-or ști ei multe, dar majoritatea știu românește.
Embed from Getty Images
Însă jocul de tenis al Mihaelei, suntem bucuroși să raportăm, este demn de primele jucătoare ale lumii. Fără nicio exagerare, fata asta o să fie cea mai nebună jucătoare din câte a văzut clasamentul lui Top 10. Demarajul, stângăcia (sic), ușurința cu care trece de la o suprafață la alta de sunt ultimul model de Cayenne, tupeu fără limită. Toate asta zbiară ”Finală de slam”, veți vedea.
Embed from Getty Images
La 4-1 în al doilea set, cum spuneam, ceva a făcut poc, circuitele s-au încălecat, iar Buzz a pierdut două game-uri la rând. În mod normal, să piezi două game-uri la rând la fostul lider mondial nu e cel mai rușinos lucru din cariera unui om care mai ieri era pe locul 600. Dar dacă omul e Buzărnel Ciufuțel, haideți să nu așteptăm lucruri normale.
Însă ca să fie rateul mai puțin dureros, fix atunci Pliskova a început să servească cu iz de fost lider mondial. Zbura varul de pe tușele ca Neymar în careu. A fost prăpăd. Iar la tiebreak, aplauzele spectatorilor, care țineau cu Karo, au acoperit aproape integral lamentările Mihaelei. Supărare mare, dar încă se putea. Încă mai era un set de jucat. Iar eu, pentru că văzusem ultimele 20 de meciuri ale Mihaelei, dar mai ales pentru că mă pricep la tenis, știam bine că o să revină bucureșteanca noastră.
Embed from Getty Images
Însă jocul Mihaelei în ultimul set a mers prost de tot. Cu toate șansele avute, cu toate forehandurile alea înfășurate sublim, n-a reușit să ia mai mult de un game. A pierdut rău, când avea meciul în mână, însă Micky poate acum să tragă niște învățăminte. Și are și mulțumirea că prezențele ei pe tablourile de slam se înmulțesc și devin normă. A, plus că seamănă cu JMac. Nu văd asemănarea dincolo de atitudine, dar am stabilit cât mă pricep eu, așa că dăm credit altora:
Embed from Getty Images
Roger Federer – Jan Lennard Struff: 6-3, 7-5, 6-2
Înainte de meci, neamțul Struff spunea că se bucură că joacă cu idolul lui și că speră să joace pe Terenul Central. La care toată lumea a pufnit într-un râs isteric de consumatori de interzise. Cică *speră* să joace pe Central. Cu Federer. Păi, Jeane, ultima oară când Roger a jucat altundeva decât pe Central Court la Wimbledon, Cioloș încă nu ieșise din Zalău. Ultima oară când Roger a jucat altundeva decât pe Central Court, Mircea Badea era tolerabil pe la Prima TV. Și tot așa. Deci chiar nu se punea problema unde va juca cu Maestrul, ci cât va rezista. Și a rezistat destul de mult și destul de ok. Chiar l-a dus în setul 2 până-n game-ul 10, ceea ce nu e chiar de colo.
Embed from Getty Images
Iar Fed a știut să ne facă și nouă pe plac, ca de obicei. Împotriva big serverilor din circuit, nu are nici motive și nici răgazul să-și protejeze prea mult backhandul, așa că azi l-a lăsat să curgă precum Moët-ul ăla bun. Și a bifat și minunăția de SABR (dacă nu știți ce-i cu acronimul ăsta, căutați-l sau nu mai veniți pe aici!)
Însă Struff are în plus față de serviciul voinic și deplasarea mult superioară colegilor de înălțime din circuit, plus un joc bun la fileu. De obicei, se folosește mai des de el, dar împotriva lui Federer ești ca Veorica în biblioteca de la British Council. Dar mie îmi place de Struff, iar aici nu urmează nicio glumiță. E un băiet care a tras mult prin challenger-uri, vorbește bine, iar pe teren este mereu fair-play. Replica îndârjită de azi mi-a făcut plăcere, chiar dacă n-am văzut-o în totalitate, că a trebuit să ascult strigătele de pescăruș ale Mihaelei Buzărnescu.
Embed from Getty Images
Fed trece, așadar, mai departe și cred că este cazul să începem să sperăm. La ce? La #Fedal, desigur. Vă spun sincer: mi-aș da un rinichi, veniturile pe 3 luni și votul pesedului la Parlamentare ca să văd o finală între ăștia doi aici. Ar fi mare lucru. Mai mare chiar decât inelul Mirkăi – nu știu dacă l-ați remarcat azi. Este imens. Cât capul lui Djokovic, dar o idee mai valoros.
Embed from Getty Images
Gael Monfils – Sam Querrey: 5-7, 6-4, 6-4, 6-2
Despre Gael am mai vorbit noi pe aici. Practic, meciurile francezului au prioritate în cronicile noastre, indiferent cu cine ar juca. E suficient să-l ai pe Monfils pe teren ca să te aștepți să vezi circ, tenis bestial și replici haioase. Nici nu e nevoie să știi prea bine franceză, pentru că Le Monf e suficient de drăguț și glumește astfel încât să priceapă și monolingvii din tribunele de la Wimby. Deci e ok.
Embed from Getty Images
Ei bine, de data asta, oponentul său este și el demn de rândurile noastre scrise. Sam Querrey. Ce e atât de special la el? În primul rând, dacă vreți să vă aclimatizați cu farmecul său aparte, trebuie neapărat să vedeți aceste 6 secunde de video. De când există pisicile pe lume și YouTube-ul pe internet, așa ceva nu ați mai văzut.
Fanii tenisului reiau aceste 6 secunde de câteva ori pe an, de fiecare dată când Sam se prezintă la Grand Slamuri. Sam the Slam este omul nostru. Anul trecut, el ajungea până-n semifinală la Wimbledon, semn că și ciudățeii au locul lor în istorie. Însă de data asta, californianul n-a mai repetat isprava. A luat primul set, că nici Gael nu e vreo gazelă pe iarbă. De altfel mai departe de turul 4, unde tocmai a ajuns cu victoria de azi, francezul n-a trecut niciodată la Wimbledon.
Embed from Getty Images
Iar acum să vorbim un pic despre orice altceva decât meciul în sine. În schimb, este important să știți povestea brandului Guinot, care se ocupă de cosmetice. Oamenii de acolo, majoritatea francezi, produc și vând cele necesare doamnelor dichisite: un rimel, un fard, un fond de ten, un ulei de păr. De altfel, observ, cu ocazia asta, că știu cam multe produse cosmetice. Ei bine, brandul ăsta are un stil șmecher de a se promova în zona de tenis: pariază pe outsiderii din turneele importante ale sezonului. Cu alte cuvinte, dacă, de exemplu, Simona joacă mâine cu locul 200 WTA, marketerii de la Guinot, șacalii cum mai sunt alintați, bat palma cu fata aia de pe locul 200 și îi dau să poarte un patch pe echipament pe care scrie, ați ghicit, Guinot. Scopul este expunerea pe perioada meciului, iar dacă șacalul din ziua aia e inspirat și underdogul câștigă meciul, cu atât mai bine pentru toată lumea.
Unii jucătorii acceptă oferta Guinotului, alții negociază mai la sânge sau mai superficial, iar alții îi trimit pe simandicoșii ăia la plimbare. Ei bine, Sam e mai special. Haideți să vedem ce spunea el, într-un material apărut în 2017 în NY Times:
”You literally just go with who pays you the most. I don’t care what’s on there, I just put it on and get paid, that’s all I care about. I don’t even know what Guinot is”.
Embed from Getty Images
Știm de la Bernie Sanders că americanilor le merge prostul netul, deci săracul Sam nu știe ce-i aia Guinot și nici nu poate să afle. De altfel, Parlamentul României chiar i-a propus, zilele astea, americanului să poarte 3 trandafiri în piept, sub sloganul ”Salvați corupția din România”, iar Sam a fost bucuros să o facă. Dar nu s-au înțeles la bani. Liviu stătea cam prost cu cashul, iar Viorica nu știa să plătească cu cardul. Dealul a picat, în mod tragic, chiar înaintea meciului cu Monfils. Vă spunem asta în premieră, dați share sau citați sursa când vă lăudați la prieteni.
Iar la final, a dat gol Varane.
Embed from Getty Images
Kiki Mladenovic – Serena Williams: 5-7, 6-7
E bine că Serena Williams a revenit printre fetele care, nu demult, sperau să ajungă ca ea. Jocul ei este mai economicos ca niciodată, poate ați observat. Se mișcă puțin și dă parcă și mai tare în minge de când a revenit din concediu. Ne așteptam (la naiba, speram!) ca echipamentul ei de joc la Wimbledonul ăsta să fie echivalentul pe alb al cat suit-ului de la Roland Garros. A trebuit să ne mulțumim cu un echipament cuminte care-i stă ok.
Embed from Getty Images
Și ne-am bucurat să constatăm că scandalul din zilele trecute, cu controlul surprinzător anti-doping, nu a afectat-o prea mult pe campioana americană. Pentru cine nu știe (serios, citiți și voi mai mult) un ofițer (sic) de la USADA (US Anti-Doping Agency) a venit la ea acasă să o pună să facă pipi în pahar. Serena nu era acasă, ăluia i-a deschis ușa un grădinar, iar controlorul a stat acolo până l-au uitat sfinții. Omul nu voia să plece și pace. De menționat că jucătorii nu sunt sancționați pentru genul ăsta de absență, dar că, dacă sunt găsiți acasă, sunt obligați să se supună testului. Citiți aici mai multe, dacă sunteți curioși.
De partea cealalltă a fileului, Kiki ”8 limbi străine” Mladenovic avea și ea dramele sale. În primul rând că Thiem, yuby al ei, a pierdut deja la turneul ăsta. Ceva probleme de sănătate. Așa că, natural, mintea Cristinei era adesea la persoana iubită, adică la durerile celui care o să fie numărul 1 mondial până la finalul lui 2019. Însă chiar și așa, Kiki a jucat bine. Având în vedere că serviciul Serenei pleacă din racheta ei mai repede decât funcționarii de la muncă, franțuzoaica s-a descurcat admirabil. Mai ales că, la un moment dat, mici probleme la genunchi au făcut-o să se bâțâie ca floarea soarelui în vânt și a avut nevoie de ceva reprize de stretching.
Embed from Getty Images
Nu am avut vreo preferată în meciul ăsta, dar ca regulă de lucru, vrem să câștige jucătorii cu strungăreață. Dacă au. Dacă n-au, să-și cumpere. Ceea ce înseamnă că backhandurile și slice-urile defensive ale franțuzoaicei ne-au adus o bucurie în plus atunci când îi ieșeau bine. Și ne-a mai plăcut și atmosfera prietenoasă de pe Terenul Central. Cu toată istoria, pregătirea și atenția la detalii de pe terenul ăla, copiii de mingi tot se chinuie, săracii, să găsească mingile printre faldurile prelatei de pe margine. Este înviorător să constați că și englezii de la Wimbledon sunt tot oameni, chiar dacă mai delirează ei, o dată la 4 ani, sperând să câștige Mondialul la Fotbal.
Embed from Getty Images
Ce e de luat la bord mâine
La fete:
Daria Kasatkina – Ashleigh Barty (13:30)
🇷🇴Simona Halep – Su Wei Hsieh (15:00)
Angelique Kerber – Naomi Osaka (16:00)
La dublu fete:
🇷🇴Irina Begu/🇷🇴Mihaela Buzărnescu – 🇷🇴Ana Bogdan/Kaitlyn Christian (14:30)
La băieți:
J del Potro – Benoit Paire (13:30)
Rafael Nadal – Alex De Minaur (15:00
Nick Kyrgios – Kei Nishikori (18:30)
Novak Djokovic – Kyle Edmund (18:30)
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.
