De parcă cele două meciuri regulamentare de fotbal pe zi nu erau suficiente, ce și-a zis luna iulie a lui 2018? Hai să le mai dăm și vreo 30 de tenis. Că poate se plictisesc oamenii ăia, săracii, în fața televizorului. Nu e o regulă, desigur, dar știm că băieții sunt mai cu fotbalul, iar doamnele mai degrabă cu tenisul. Deci dacă nu sunt două televizoare în casă, sufrageria devine un war room în toată regula, iar telecomanda este butonul roșu. Dacă vă regăsiți în scenariul acesta tensionat, demn de cărțile de istorie americano-coreene, vaaai, săracii de voi.
Embed from Getty Images
Dar ia gândiți-vă și la noi, care trebuie să vedem TOT și să scriem despre TOT. Gol Coutinho? Cronică. Meci pierdut de Sloane Stephens? Pfoa, cronică! Bate Japonia la belgieni ca la porumb? Wow, cronicăăăă! Întorc belgienii meciul după 0-2? Ștergem tot ce-am scris până atunci și rescriem toată cronicaaaaa. Deci ne e milă de viața voastră conjugală și de cea socială, dar de ale noastre ni se rupe sufletul. Noroc că suntem proști și ne place, că altfel rupeam Netflixul în două vara asta.
Bun, deci gazon oriunde te-ai uita. Dar parcă avem alt tonus acum, cu Simona venind la Londra cu un trofeu mare câștigat recent. Să scriem, deci, cu el de-a dreapta tastaturii.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Roger Federer – Dusan Lajovic: 6-1, 6-3, 6-4
Cea mai lungă relație a lui Federer tocmai s-a încheiat. Salutări Mirkăi, toate bune, papă gemenii grișuleț? Bun. Poate sunteți la curent, dar noi ne facem jobul să vă explicăm, vorba marelui pedagog Moise Guran. Încă de la finalul anilor 90, când Roger devenea profesionist în alte tenisului, Nike l-a simțit și l-a ofertat. Au ăștia un fler mai ceva ca scouterii lui Arsenal de pe vremuri. Alături de Nike, Fed a câștigat turnee de Grand Slam, bani mulți și respect cât să se bucure 12 generații care vin după el și gemenii lui. Dincolo de asta, mai e ceva intangibil. Senzația că branduri precum Barilla și Gillette vin și pleacă, în timp swoosh-ul rămâne. Mai ales că LeBron și contractul lui pe viață cu Nike sugerează că se poate. Oh, dar suntem niște navi! Da, se poate, dar nu mereu. Căci avem un breaking news: banii fac lumea să se-nvârtă, fraților!
Embed from Getty Images
Contractul între cele două părți a expirat în martie anul acesta. De-atunci și până zilele trecute, la Halle, Roger a jucat tot în Nike, semn că negocierile nu erau, totuși, prea dure și exista înțelegere de ambele părți. ”Partea mai puțin plăcută în toată chestia” o numea el, la un moment dat, când a fost tras de limbă de jurnaliști. În final, ștafeta a fost preluată de japonezii de la Uniqlo. Al nost’ face 37 de ani luna viitoare, iar americanii de la Nike probabil că au gândit cu contul din bancă, așa cum face orice business mare, nu cu sufletul. De exemplu, GOAT-ului de odinioară, Pete Sampras, i-a fost diminuat contractul pe final de carieră, iar el era mult mai tânăr decât Fed.
Embed from Getty Images
Deci cam ăsta ar fi mersul firesc al lucrurilor. Doar că, dacă te cheamă Federer, se vor găsi destui care să-ți satisfacă nevoile. În orice caz, va trebui să ne facem un update la garderoba de tenis și să sperăm că hainele ăstora de la Uniqlo încetează să fie atât de urâte, dacă tot le-a venit unul care se pricepe și la haine. La drept vorbind, simțul fashonist al lui Federer este încă un mister. Cu alte cuvinte, nu știm cine și cum îi alege hainele. Dacă e să ne luăm după el, Mirka îi face shoppingul de mall. Dar dacă e să ne uităm la cum se îmbracă Mirka, ne gândim că nu prea e posibilă treaba asta. Viorica Dăncilă meets Floricia Dansatoarea, cum ar veni. În fine.
Treaba e că Global Brand Ambasador înseamnă ceva mai mult decât rolul pe care-l avea la Nike. Este de presupus că Fed va juca inclusiv la Olimpiada de la Tokyo, din 2020, pe terenul propriu al japonezilor, deci, în mod normal, mutarea asta face bine tuturor. Să nu uităm că bogătanul de Fed a spus, nu o dată, că ar vrea să fie ținut minte nu neapărat pentru backhandul ăla dement sau pentru slamurile câștigate, ci pentru munca pe care o face cu fundația sa. Banii fac școli și programe de educație, nu loialitățile între milionari.
Dar este de menționat că la meciul de azi, cu Lajovic, Roger a jucat încălțat tot de Nike, deci ceva-ceva iubire încă mai e acolo. E ca-n viață, probabil, divorțurile sunt grele, rămâne de văzut când și dacă ruptura va fi definitivă. Mai ales că logo-ul lui Federer, acel faimos RF, aparține celor de la Nike. Iar marfa din stoc e brănduită de așa natură. Parcă-l și văd pe Roger postând pe Facebook: ”Mai am 300 de șepci și 1000 de tricouri cu RF. Ia-le, băiatu’, să plec și io acasă, c-am patru copii și mă așteaptă”.
Embed from Getty Images
Vestea bună pentru noi, fedtarzii, este că logoul ăla va reveni în lista de assets a familiei Federer cât de curând. Și ar face bine să și-l înregistreze la OSIM-ul lor acolo, că noi îl avem pe unu, Ciordache, care ar fi în stare să-și schimbe numele în Romulus Franzelă numai ca să-și însușească pe șestache designul ăla.
Embed from Getty Images
E frumos când gazonul e încă verde la Wimbledon. Astea-s meciurile la care trebuie să vă uitați (dacă vă permit Neymarii și De Bruynii de dincolo). În primul rând, pentru că nu există factori disturbatori (sic), deci îi putem vedea pe toți dând examenul pe bune, fără copiuțe care sar norocos din nisipul de pe baseline. Dacă mai vine și ploaia și organizatorii sunt nevoiți să tragă acoperișul, este perfect – nicio adiere de vând, condiții ca-n laborator. Adică ce-i place lui Fed și nu-i place lui Rafa. Ei, dar mai e până acolo, să nu vă lasați atrași în dispute încă de pe acum, chiar dacă noi mai băgăm bățul prin gard. Cu oricare din ei ați ține, sfatul rămâne același: play your heart out:
Sorana Cîrstea – Magdalena Rybarikova: 7-5, 6-3
Normal că am început cronica noastră cu Federer, că e fostul și viitorul, înțelegeți, dar bucuria și traficul vin din altă parte, prieteni. Româncele dau rotunjime și farmec tabloului de anul ăsta de la Wimbledon. Nu mai puțin de 8 prezente acolo. Cu alte cuvinte, aproape 7% din fetele care se bat pe trofeu înțeleg glumele cu Vaslui și știu ce-i aia o ciorbă bună.
Iar una dintre surprizele de astăzi a fost jocul Soranei. Se pot scrie lucrări întregi pe marginea jocului Soranei, iar în diferite ocazii, atunci când timpul și spațiul ne-au permis, ne-am pretat și noi la asta. Destul!
La fata asta te uiți și ai două variante. Prima: îți dai seama că poate bate pe oricine și că asta presupune un joc de care pe care. Nu te enervezi, e inutil, ăsta e farmecul ei. A doua: te apuci de exerciții de respirație și mindfulness. N-ai de ales, dacă ești genul care-și vede tensiunea crescută la un aut de doi metri.
Embed from Getty Images
”Cum adică poate bate pe oricine, ochelaristule? Că doar n-o fi vreo Azarenka!” Păi, ați văzut meciul de azi? Rybarikova este nimeni alta decât semifinalista de anul trecut de la Wimbledon. Și finalista de acum o juma de oră de la Birmingham. Jurnaliștii numesc victoria de azi a Soranei “The first major upset of the tournament”, adică un fel de ce a pățit Germania deunăzi cu coreenii. Sau un fel de ce-a pățit Svitolina ceva mai târziu, în The second major upset of the tournament”.
Embed from Getty Images
Anul trecut, pe hardul de la Linz, cele două fete se întâlneau și Sorana pierdea în decisiv. Nu și azi. Asta înseamnă să înveți din greșeli. Sori s-a inspirat, fără îndoială, de la aleșii noștri, care și-au dat seama timpuriu că dacă nu te pricepi să faci autostrăzi, mai bine nu mai faci deloc. Că de ce să încurci oamenii?
Numai de două ori în tot meciul și-a pierdut Sorana serviciul, iar breakuri a făcut fix când avea nevoie ca să închidă seturile, adică pe finalul lor. Ce e interesant la victoria asta e că vine după 4 meciuri consecutive în care românca a pierdut cu toată lumea. Când e să nu se lege nimic, nici părul nu-ți șade bine și mai afli și că unchii dinspre mamă sunt pesediști. Dar iată unde duc munca și determinarea: taman când nu te aștepți, orele de la antrenament se văd și joci o oră de tenis cum n-ai mai jucat de 6 luni încoace, o bați pe locul 19 WTA.
Conform prietenilor noștri ceva mai serioși de la Treizecizero, Sorana a început, de săptămâna trecută, să lucreze cu Kim Clijsters. Asta o fi: până la urmă, tot agenturilii străine ne scot din foame. Hai că-i bine.
Embed from Getty Images
Alexandra Dulgheru – Krystina Pliskova: 6-4, 1-6, 6-2
Sandaaaaaaaaaaaaa!
Aș vrea o readaptare după ”Un tramvai numit dorință”, în care personajul principal, un Brando care stă cu chirie în Pantelimon, să strige “Sandaaaaaaaaaaaaa!” în loc de ”Stella!”. Fiecare cu piticii lui, mă rog.
Dacă nu vă place ”Sanda”, spuneți-i Alexandra, dar vă rog eu, sub nicio formă nu-i mai spuneți Piti sau Piți. Sunt răul de pe lume poreclele astea. Și ia nu-i mai ziceți nici lui Buzărnescu “Buză”, dacă tot suntem la cognomene și alte alintături.
Embed from Getty Images
Alex a reușit încă o calificare pe tabloul principal al unui slam, ceea ce este în sine o super veste, după toate prin care a trecut. De la ”Dezastre în aer” (super emisiune, ar trebui să fie sponsorizată de Tarom) am învățat o chestie: pentru ca o belea de anvergură să se petreacă, e nevoie ca o serie nefericită de factori să se activeze. Vreme rea, neatenție de la pilot, ceva încurcătura la sol, de-astea. Cam a așa au stat lucrurile și cu jumătate din cariera lui Dulgheru. Le-a avut pe toate. Un corp susceptibil la traume, un joc nadalian, care pune presiune pe fiecare centimetru pătrat din trup, oameni nu mereu potriviți în jurul ei, decizii nefaste pe alocuri. Dar enter 2018. La Paris a trecut de calificări, iar apoi de primul tur. Zilele astea, la fel. Le-a muncit pe fetele alea în calificări, le-a lăsat în urmă, iar acum a trecut în turul 2, unde-și va primi răsplata: un meci cu aia mare de respiră greu: Venus Williams.
Dulgherița probabil că a spart o oglindă pe la Wimbledon, că de 7 ani nu mai câștigase un meci pe tabloul principal aici. Gata, blestemul s-a ridicat. Oglindă oglinjoară, cine are forehandul cel mai săltăreț din țară?
Embed from Getty Images
Gabriela Ruse – Agnieszka Radwanska: 3-6, 6-4, 5-7
Șase mingi de meci, oameni buni! Șase mingi frumoase, pierdute toate – ba pe neforțate, ba pe ce-o mai fi fost acolo, că nici nu mai știm, iar de văzut reluarea nici nu se pune problema: e târziu și ne dor toate după meciul ăsta. Și când te gândești că după primele 15 minute de joc, adică la 5-0 pentru Aga, aveam deja lamentările la noi: ”La primul ei Grand Slam, n-a fost chip pentru Gabi Ruse s-o înduplece pe Radwanska să-i lase și ei un game. Un set. La naiba, o șansă!”. Mda. Bine că nu ne citiți pentru că ne-am pricepe, ci pentru că avem momentele noastre rare de înveselire.
Embed from Getty Images
Aga a investit recent în nițel botox, dar asta nu i-a îngreunat deloc mișcările pe suprafața ei preferată. Și rămâne una dintre puținele jucătoare pe care o putem numi genială pe iarbă. Nu prea a fost cazul azi, ce-i drept.
Iar Gabi, care are 20 de ani și de-abia răsare în lumea asta plină de culori, transpirație și nervi, s-a bucurat de meci, că prima oară e mereu special.
Inițial, bucuria părea a fi de genul ”Hai că oricum nu stau mult, barem să mă simt bine pe aici”. Dar pe măsură ce s-a intrat în pâine, bucureșteanca tot bucureșteancă: s-a enervat în trafic și a început să dea din coate. A luat trei game-uri la rând, însă era prea târziu pentru a mai salva ceva dintr-un prim set dezastruos. Pe al doilea însă, l-a luat la 4, iar în decisiv, la 5-4, a avut, cum spuneam, șase mingi de meci. Dureros să auzi arbitrul ăla spunând, din 3 în 3 minute, ”Advantage Miss Rooză”. Mai ales când Miss Rooză n-a avut practic niciun avantaj la final în afară de faptul că a văzut-o lumea murind strânsă de gâtul Agăi.
Embed from Getty Images
De partea cealaltă, ninjoaica Radwanska n-a avut nevoie decât de o singură ocazie să zăvorască victoria. Însă haideți să privim partea bună a lucrurilor: în sfârșit o Gabrielă de la București care-și face bine treaba și ne face mândri. Bravo, Gabi, ne vedem la New York!
Embed from Getty Images
Mihaela Buzărnescu – Aryna Sabalenka: 6-7, 6-1, 6-4
Ei bine, măcar ne-am încheiat seara așa cum trebuie. Sabalenka este, vorba românului, dată dracu’. E suficient să te uiți la poza de pe profilul ei de WTA ca să îți dai seama că nu e de joacă cu fata asta. Iar primul set al meciului cu Buzz a confirmat asta cu vârf și, evident, îndesat. În setul al doilea, însă, Micky a început să returneze pe bandă rulantă, n-a scăpat niciuna din faimoasele sale înjurături (apropo, un text interesant despre rolul sudălmilor în sport, că tot v-ați luat de fata asta că zice urâte pe teren) și a închis rapid: 6-1.
Apropo, ăștia de pe la Wimbledon n-au pus încă poze cu Mihaela îmbrăcată în alb, așa că luați de-aici niște roz de Eastbourne, are aceeași aproape aromă:
Embed from Getty Images
Să nu uitați că don’șoara Sabalenka doar ce a făcut finală la Eastbourne. În ajun de Wimbledon, finalele (și, în general, parcursul bun pe iarbă) sunt mult mai grăitoare decât ce se întâmplă pe alte suprafețe, în alte perioade ale calendarului. De ce? Întrebați-i pe alde Borg, Federer sau Graff, că ei știu mai bine, dar, în principiu, pentru că iarba verde de acasă.
În fine, ideea este că Aryna era pe lista scurtă de jucătoare cu șanse mari de a merge în săptămâna a doua la Wimby. Buzz a ales însă să-și continue sezonul ridicol de bun. E slăbuță, e stângace, are o gură mai spurcată decât Șerban Nicolae, iar luna viitoare e foarte posibil să ne salute din Top 20. E preferata noastră și e exact ce ne trebuie în trena Simonei Halep: un tun numai bun de așezat în spatele tănculețului.
Donna Vekic – Sloane Stephens: 6-1, 6-3
Finalista de alaltăieri de la Roland Garros tocmai a ieșit, încă din primul tur, de la Wimbly. Ups. Cu alte cuvinte (hai, în cor!), ”Păi pe desculța asta a bătut-o Halep, nene? O băteam și io”. Asta le-a mai rămas haterilor, comparații micuțe și sofisme neavenite, deci mergem înainte.
Sloane pare să-și fi început obișnuita perioadă pe moțăială pe baltă prin care trece imediat după un rezultat notabil. A făcut la fel după ce a câștigat US Open, a reluat obiceiul și acum, la numai câteva săptămâni după ce o conducea pe Simona într-o finală de Grand Slam. Condu-cea.
Embed from Getty Images
Stan Wawrinka – Grigor Dimitrov 1-6, 7-6, 7-6, 6-4
Stan Pățitu’ și Grig Cornichon s-au întâlnit ca șmecherii, încă din primul tur. Niciunul din ei nu s-a bucurat cine știe ce pentru asta, dar de vină pentru meciul ăsta este Wawrinka. El și genunchiul său șubred, care l-a făcut expert în pescuit în ultimele luni, din moment ce tenisul a fost lăsat mai la urmă, așa. A sărit ultimele turnee, pe motiv medical de ”nu e bine să schimbi suprafețele prea des”, așa că omul s-a dus direct pe iarbă și a dat în ele. Iar la tragerea la sorți, a dat nas în nas cu locul 6 mondial, Gregoar. Un an pe care Wawrinka o să vrea să-l uite cât mai repede și care părea că se prelungește și-n Wimbledon. În primul set, a jucat ceva asemănător cu tenisul, dacă tenisul ar cere să câștigi un game per set. 6-1, nicio așteptare reală de la Stănică, ajuns la retrogradare, pe locul 224 ATP.
Embed from Getty Images
Dar ceva s-a întâmplat apoi. Doza de lecitină și-a făcut efectul, iar elvețianul și-a amintit că are trei Grand Slamuri câștigate de pe vremea când bătea ca la covoare la Djoko, Nadal și Federer. A luat următoarele două seturi la tiebreak, l-a indispus pe Grig mai rău decât USR-ul pe ăia prin Parlament și treburile s-au complicat, dintr-o dată, pentru playboy-ul circuitului. Dar Clubul Oamenilor Reticenți, al cărui președinte onorific mă aflu, rămânea în așteptare și neintervenție chiar și la 2-1.
Embed from Getty Images
Deznodământul a fost, însă, pe placul elvețienilor, care mâine au meci tare de tot cu Suedia la Mondial. Stan nu a trecut niciodată de sferturi la Wimbledon, în schimb a câștigat în toate celelalte turnee cu sânge albastru. Poate că anul ăsta e anul Marelui Șlem, iar emulul number one al Maestrului își va completa cercul.
Iar Grigor, care n-o duce deloc rău pe gazon, este la prima eliminare în primul tur la Wimbledon din 2009 încoace. Ca să traducem, niciodată n-a fost mai rău ca acum. Dar e la fel de adevărat că niciodată n-a picat mai rău ca-n anul ăsta.
Embed from Getty Images
Ce e de luat la bord mâine
La fete:
A. Bogdan – L. Arruabarrena (13:30)
A. Kerber – V. Zvonareva (15:30)
M. Niculescu – N. Osaka (17:30)
S. Halep – K. Nara (18:15)
M. Sharapova – V. Diatchenko (18:45)
La băieți:
J. del Potro – P. Gojowczyk (13.30)
M. Copil – R. Haase (14:45)
R. Nadal – D. Sela (16:15)
D. Thiem – M. Baghdatis (16:45)
N. Djokovic – T. Sandgren (18:15)
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.
