Și? V-ați obișnuit deja cu verdele ierbii, cu echipamentele albe aproape identice ale tuturor jucătorilor care te fac să-njuri în gând înainte să te prinzi că de fapt lovitura aia de rever dată afară e a adversarului, cu pereții fără reclame din spatele terenurilor, de te și-ntrebi din ce dracu’ trăiesc ăștia de la Wimbledon? Bun. Haideți să vedem ce mișcări tectonice a produs a treia zi de treierat pe iarbă.
Irina Begu – Ana Konjuh 6-7 6-2 3-6
Ziua de tenis a început în sunet funebru de fanfară pentru noi după ce Irina Begu (64 WTA) a fost trimisă la origini de Ana Konjuh, o croată despre care mulți spun că are potențial să devină una dintre șefele de scară ale tenisului feminin în următorii ani. Tânără mlădiță a cântecului popular croat relocată la Dubai, acolo unde poți juca tenis până crapă rânza-n tine pentru că de plouat de plouă doar din an în Paște, Konjuh interpretează la rachetă la doar 19 ani lucrări de basculare prin întoarcere a unor nume mari de prin tenis, scărpinând atunci când are chef Vesnine, Stosururi, Konte, Lisicki și Azarenci pe la turneele de anul ăsta.
Irina și-a cam pierdut la rândul său caprele la Wimbledon în fața fostului număr 1 la juniori – se întâmpla acum vreo 2-3 ani – după ce a noastră a dat impresia în primele două seturi că poate prinde rata de turul 3. N-a fost însă cazul, în ciuda faptului că Irina a avut 5-3 în setul întâi și a luat setul al doilea cu 6-2. Asta pentru că tenisul e parșiv, stabilindu-și prioritățile conform proverbului cu urma care scapă turma. Iar turma a fost scăpată de Konjuh, care a luat setul al treilea cu 6-3 și mai stă puțin pe la Londra să strângă bani de genți.
Kokkinakis/Thompson – Rojer/Tecău 7-6 7-6 7-6
Și când credeam că fanfara-și închide trompetele și trecem în sfârșit la party cu clowni, doi canguri s-au decis să răstoarne oala cu sarmale încă dinainte ca acestea să intre la fiert. Horia Tecău și fratele său de vestiar, Jean-Julien Rojer, cei care au reușit în 2015 să-și tatueze în CV titlul de dublu la Wimbledon, au fost eliminați de australienii Kokkinakis și Thompson, doi tipi care plutesc prin circuitul de simplu în ape tulburi și care cântă-n cor pe teren doar atunci când mai primesc câte un wild card din partea organizatorilor, așa cum s-a întâmplat, de altfel, și anul ăsta la Wimbledon.
A fost un meci complet tâmpit, fără niciun break și cu trei seturi terminate la penalty-urile tiebreak-ului. Mai mult, fiecare dintre cele trei tiebreak-uri s-a terminat 7-4 pentru adversari, Tecău și Rojer fiind incapabili să desfacă lacătul logic care în mod normal i-ar fi dat câștigători într-un meci în care erau favoriți cerți. Iar după ce cei doi s-au jucat cu cuțitul printre degete, și l-au scăpat în falangă și pleacă acasă împărțind banii de hotel acordați de organizatori celor care pierd în turul întâi.
Mă rog, Kokkinakis mai ridică capul din când în când pe la simplu, acolo unde a ieșit în evidență însă mai ales prin faptul că a fost personaj principal în opera literară “Wawrinka mut”, scrisă de Nick Kyrgios undeva prin 2016. Nu mai reiau, că e o fază intrată deja în cultura pop a tenisului mondial. Iar Thompson s-a remarcat anul ăsta prin faptul că i-a tras preșul de sub picioare tocmai lui Murray în primul tur la Queen’s, pe iarbă. Așa că, dacă e să găsim argumente cerebrale în favoarea eliminării lui Tecău, face cumva și găsim prin tomberoanele tenisului. Cu toate astea, despărțirile dor, vorba producătorilor de telenovele.
Copil/Verdasco – Klaasen/Ram 3-6 4-6 4-6
Nici Marius Copil n-a făcut prea mulți purici britanici. După ce a fost scos în primul tur la simplu, Copil și-a luat întăriri serioase și de sorginte latină în încercarea de a trage la țintă la dublu. În echipă cu Fernando Verdasco, fost număr 7 mondial, Copil n-a reușit decât să mai tragă o mișcare de seară pe terenurile de la Wimbledon, fiind trimis la culcare în concordanță cu numele său înainte de ora stingerii.
Monica Niculescu/Hao-Ching Chan – Raluca Olaru/Cepede Royg 6-4 3-6 6-1
În aceste condiții, singura șansă ca prima parte a zilei să nu semene cu preliminariile mondialelor de fotbal, acolo unde românii ies rapid din calcule și-și cumpără televizoare 4K pentru a vedea turneele finale cât mai clar, era un meci între doi conaționali. Râdem cu un ochi și plângem cu celălalt, de ne cred ăștia loviți de belciug, da’ barem trecem în turul următor.
Și s-a întâmplat în proba de dublu feminin, acolo unde Monica Niculescu și colega taiwaneză cu nume de actor în filme cu bătăi au reușit să le elimine pe Raluca Olaru și pe sora de suferință din Paraguay cu nume de partid politic. A fost un meci echilibrat în primele două seturi, împărțite nemțește de cele două echipe pestrițe din punctul de vedere al originilor, însă Monica și Hao-Ching și-au respectat statutul de favorite ale turneului și au trecut la artileria grea în setul al treilea, câștigat cu 6-1.
Și așa, prin eliminare, am rămas măcar cu una de-a noastră în turul al doilea la dublu după ce Irina Begu și Sorana Cîrstea au decis să divorțeze de turneul de dublu încă dinainte ca primul tur să înceapă, locul lor pe tablou fiind luat de un duo american. Când e să nu ne iasă calculele, nici măcar nu ne mai punem să le rezolvăm.
Ana Bogdan – Caroline Garcia 4-6 3-6
Mă rog, Anei Bogdan i-au ieșit în general calculele, pentru că probabil că nici ea nu se aștepta să iasă pe iarba de la Wimbledon și în turul al doilea. Venită în turneul londonez de pe locul 115 WTA, Ana o scosese deja în decor pe chinezoaica Ying-Ying Duan și urma să treacă la nivelul următor de dificultate în turul al doilea, unde a întâlnit-o pe franțuzoaica Caroline Garcia, numărul 22 în lume.
Fără speranțe majore că ar putea să scoată supă de ceapă din ingrediente din care ar ieși maxim un platou câmpenesc cu slănină, brânză și roșii, Ana a ținut scutul ridicat cât a putut în fața loviturilor franțuzoaicei, însă a capitulat în două seturi terminate cu scoruri onorabile și cu un joc sănătos care-i poate da elan fetei noastre în viitorul apropiat, când vom avea nevoie de moral ca să trecem cu bine ca nație peste sezonul american de hard, o altă suprafață care în România se găsește mai rar decât bunul simț.
Simona Halep – Beatriz Haddad Maia 7-5 6-3
Ziua s-a încheiat însă pe plus pentru noi, pentru că Simona Halep a fost din nou portdrapel (nicio referire la Jocurile Olimpice, Meșter, abține-te!). Într-un meci jucat cu Beatriz Haddad Maia (97 WTA), unul dintre puținii reprezentanți ai Braziliei care și-au lărgit orizonturile și au lăsat mingea de fotbal pentru mânerul rachetei de tenis, Simona a trecut cu bine de forehand-urile arcuite ale unei jucătoare care seamănă destul de mult ca abordare a situației cu Jelena Ostapenko, vechea cunoștință de tip sârmă ghimpată a Simonei din finala Roland Garros-ului.
Stângace de meserie și mitralieră în viața privată, Haddad Maia a început meciul cu Simona ca sprinterii din ciclism, aruncându-se hulpav peste a noastră, rămasă în colțul ringului în încercarea de a-și regla suspensiile. S-a făcut 3-0 rapid, însă Halep a ieșit ușor din umbră ca pistolarii din Vestul Sălbatic și mi ți-a alergat-o pe braziliancă, răzbunând astfel meciul care n-a fost dintre Brazilia și România la Mondialul din ’94. După ce și-au luat brațele la skanderbeg o perioadă, mergând pe game-uri paralele mutual avantajoase, Simona a apăsat pedala de accelerație fix cât s-o trimită în decor pe adversara sa, rămasă fără suflu la final de set 1: 7-5.
Setul al doilea a curs relativ identic. După ce Simona i-a lăsat impresia adversarei că poate fi depășită pe linia dreaptă în primele game-uri ale setului secund, constănțeanca a băgat cărbuni pe turnantă și și-a pus experiența la muncă, lăsându-și rivala de peste fileu în praf. S-a terminat 7-5 6-3, iar Simona a ieșit cu bine dintr-un meci care se putea complica în orice moment, punându-și deja cătarea pe viitoarea adversară, chinezoaica Shuai Peng, număr de ordine 37 în clasamentul mondial.
Andy Murray – Dustin Brown 6-3 6-2 6-2
Nu închidem ediția fără a dedica câteva cuvinte partidei dintre icoana locală Andy Murray (1 ATP) și germano-jamaicanul Dustin “Dreddy” Brown (97 ATP). Un meci care a părut o bătaie între un stand-up comedian și o scândură și în care ne-am bucurat sincer să vedem că mai există în lumea asta crudă și plină de mușchi oameni care se bucură de tenis pe bani grei așa cum îl mai vedem din când în când în partidele demonstrative ale lui Bahrami. Evident, a câștigat la final eficiența și caietul de matematică în fața jongleriilor pe uniciclu, însă se întâmplă rar ca spectatorii de la Wimbledon să aplaude mai mult loviturile unui infidel în fața punctelor câștigate de fiul națiunii. Iar asta s-a întâmplat azi pe Central.
Rafael Nadal – Donald Young 6-4 6-2 7-5
Rafa Nadal (2 ATP) nu a prea avut chef de vorbă în meciul cu americanul Donald Young (43 ATP). Cei doi au crescut pe suprafețe diferite – Nadal a mâncat tone de zgură când îi creștea mustața, în timp ce Young și-a călit gleznele o viață-ntreagă pe cimentul american – iar faptul că aceștia s-au întâlnit pe teren neutru, adică pe iarbă, ar fi trebuit să însemne că mingea e rotundă, ambii jucători au două picioare, știți voi, autosugestive de-astea pe care și le șoptesc jucătorii noștri de prin toate sporturile ca să-și facă curaj.
Faptul că s-a jucat în paralel cu meciul Simonei Halep nu ne-a ajutat foarte mult în încercarea de a urmări cu atenție și îngrijorare, vorba neamțului, desfășurarea acțiunii. Ce știm însă este că, între două scoateri ale chiloților din fund, Nadal l-a executat pe Young de i-a mers părul. Scor final 6-4 6-2 7-5, iar spaniolul schimbă viteza în urcare spre turul al treilea, unde-l așteaptă rusul Khachanov, un arbore de doi metri al cărui principal atu este, evident, serviciul. De altfel, la 21 de ani nu e rău să ai un serviciu bun, chit că probabil va fi scos în final în șomaj de spaniol.
Au fost și surprize azi, în special în turneul fetelor. Cea mai sănătoasă a fost eliminarea letonei Anastasijei Sevastova (19 WTA) de către britanica Heather Watson (102 WTA) după un meci care ne-a arătat că clasamentul din circuit nu face doi bani în fața simțurilor ascuțite pe care englezii și le cresc de mici atunci când pășesc pe iarbă cu racheta-n mână: 6-0 6-4.
Apropo de asta, și Johanna Konta (7 WTA), supereroina englezilor la ediția asta a Wimbledonului, a reușit să se califice în premieră în carieră în turul al treilea în șefu’ la turneele din Albion. Însă până s-o bată pe croata Donna Vekic (58 WTA), Johannei i-au cam tremurat gladiolele cu zgomot. A fost 10-8 la game-uri în decisiv după un set în care spectatorilor adunați s-o susțină pe localnică le-au venit căpșunile înapoi până când Vekic a decis că e cazul să nu le strice oamenilor sărbătoarea.
Nu i-a fost moale nici Petrei Kvitova (12 ATP), care s-a lovit de americanca Madison Brengle (95 ATP) ca libelula de tren. Au fost trei seturi în stil EKG, fiecare jucătoare câștigându-și felia la scor de upercut, diferența dintre cele două fiind făcută la final de faptul că, așa cum ar fi spus Gică Hagi dacă ar fi jucat tenis, una a adunat mai multe seturi decât cealaltă, deci a câștigat meciul când s-a făcut adunarea: 6-3 1-6 6-2.
ACESTE TEXTE ÎȚI SUNT OFERITE DE:
Seria de articole Wimbledon 2017, faza pe slice vă este oferită de Eurosport, singura televiziune care transmite integral și exclusiv cele patru turnee de Grand Slam în România. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Ce meciuri nu trebuie să ratezi la Wimbledon în ziua a patra (joi, 6 iulie)
- Cele mai importante partide se văd exclusiv pe Eurosport.
- Toate meciurile sunt online pe orice device prin Eurosport Player.
Dimitrov – Baghdatis (13:30)
Del Potro – Gulbis (14:45)
Pavlasek – Djokovic (15:00)
Raonic – Youzhny (16:15)
Tiafoe – Zverev (17:30)
Lajovic – Federer (17:45)
Radwanska – McHale (15:00)
Sorana Cîrstea – Mattek-Sands (16:15)
Pliskova – Rybarikova (16:30)
Pironkova – Wozniacki (17:45)
Kerber – Flipkens (18:00)
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
