Rafa Nadal – Nikoloz Basilashvili: 6-3, 6-3, 6-7, 6-4
Tot zic de ceva vreme că în regulamentul jocului de tenis ar trebui să fie introdus un articol nou care să zică ceva de genul ăsta: “Dacă Nadal îți ia break înainte să-i iei tu unul, setul îi este acordat imediat spaniolului cu un scor stabilit de comun acord, că oricum aveți timp să negociați dacă tot economisiți câteva zeci de minute de bătut mingea degeaba. Dacă reușești să-i iei tu primul break (felicitări, apropo!), setul se mută direct la tiebreak, pentru că sigur ți-ar fi făcut rebreak la un moment dat. Acolo te descurci, că de-aia te-au dat ai tăi la tenis. Articolul de față se abrogă dacă te numești Federer, Djokovic sau Soderling. Multă baftă!”
Embed from Getty Images
Întotdeauna m-am întrebat ce-i trece prin cap unui jucător pe care pâlnia tablourilor de la Slam-uri îl aruncă față-n față cu Rafa Nadal. Uite, cu Federer e simplu: te bucuri te tenis ca de răcoarea dintr-o catedrală într-o zi de vară și, dacă prinzi o zi excelentă și el una execrabilă, ai șanse chiar să câștigi. Ei bine, cu Nadal e mult mai complicat. Știi foarte bine că-ți va băga forehand-ul ăla ciclon pe rever până te îneci în propria salivă și chemi salvarea. Și n-ai cum să te antrenezi pentru asta, că doar Bahrami în demonstrative și motorul de Porsche 911 Turbo sunt în stare de turațiile pe care le imprimă Nadal mingii. Plus că Rafa e stângaci, deci dificultatea de a prinde un jucător cu profil asemănător pe lovituri e, realist vorbind, zero. Probabil că dacă ar fi existat vreunul care să facă asta, era la ora asta în Big Four, în locul lui Murray, că tot l-au pus pe britanic în vârf alături de ceilalți trei monștri doar ca să nu se plângă la Regină, că închide aia Wimbledon-ul și rămân oamenii fără Slam pe iarbă.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Pe scurt, cred că-i foarte greu spre imposibil să te pregătești de un meci cu Nadal. Practic, e ca și cum ai încerca să ajungi la timp la birou în traficul din prima zi de școală. Dacă îți pică Geometria Rafariană la examen, pur și simplu te duci acolo, ții de serviciu cât poți și speri că, la un moment dat, se rărește puful de pe mingi ca să nu le mai poată face ăsta OZN-uri.
Pentru că în meci fix asta se și întâmplă: jucătorul non-Nadal, să-i zicem complet aleatoriu “învinsul”, ne dă impresia că poate rezista în meci câștigându-și la limită game-urile pe serviciu. Apoi, la un moment dat care poate veni mai devreme sau mai târziu, în funcție de suprafață (pe zgură e tot timpul devreme, de exemplu), Nadal face break și-ți ia setul, iar tu nu te prinzi când dracu’ s-a întâmplat asta, că parcă acu’ trei minute erai liniștit și-ți creionai în cap strategia pe care s-o adopți în tiebreak. Și tot așa până când arbitrul fluieră finalul meciului.
Dacă la toată povestea asta adaugi faptul că Basilashvili mai avea în fundul creierului o sursă de cădere de calciu când vine vorba de Nadal – singurul lor meci direct a fost un demolator 6-0, 6-1, 6-0 la Roland Garros în 2017, putem să ne imaginăm ușor că georgianului nu i-a fost tocmai ca-n excursie cu prietenii în meciul cu spaniolul.
Embed from Getty Images
Zis și făcut, vorba lui Ispirescu. În primul set, Basilashvili și-a ținut serviciul până la 4-3 pentru Nadal, apoi a fost curentat cu un break și setul i-a căzut în cap de la înălțime. În setul al doilea, Nadal s-a mișcat ceva mai repede și i-a luat pâinea de la gură omului încă din primul game, care n-a făcut decât să apese greu pe picioare în drumul spre ștreang.
Eh, și pentru că a văzut că strategia “Poate dă totuși Nadal rateuri” nu funcționează la tenis, ci maxim la limba engleză, Basilashvili a trecut la planul B, forțând el un break în setul al treilea. I-a reușit, iar spectatorii adunați pe Arthur Ashe și-au aruncat în aer de fericire hot dogii și colele puse în paharele alea porcești de un litru jumate. Însă au regretat rapid gestul. Din trei motive. În primul rând pentru că un pahar de-ăla costă la New York cât salariul mediu pe economie în România. În al doilea rând, pentru că Nadal a făcut rebreak (țineți minte ce v-am zis cu articolul ăla nou de regulament, da?) și meciul a continuat umăr la umăr până în tiebreak. Și-n al treilea rând pentru că ei sunt oameni simpli și când văd un băiat de-al lor îl susțin necondiționat, chit că e din Wisconsin, Ohio sau Georgia. Nu au apucat ei să viziteze Tbilisi, dar la următorul drum cu mașina spre Florida e musai să vadă orașul natal al lui Basilashvili.
Embed from Getty Images
Dar stați așa, nu vă grăbiți. Pentru că tovarășul Nikoloz s-a agățat de tiebreak-ul ăla ca Bear Grills de ultima pulpă suculentă de gândac găsită în pădure înainte să se instaleze inaniția. Și, deși părea că meciul se varsă spre Nadal iar Serena începea să-și încălzească mușchii făcând 900 de flotări în vestiar, georgianul s-a încordat decisiv și i-a luat lui Rafa setul.
Acum, treaba e că oricine ar fi reușit să facă asta ar fi sărit de bucurie de-ndoia acoperișul arenei. Dar Basilashvili, fraților, e un soi de Federer în tinerețe: nu-i citești nimic pe mufarină și e capabil să reacționeze identic la un baros între ochi sau la un masaj de relaxare. Probabil că l-au mințit ai lui când era mic că sportul cu racheta și mingea se numește poker și că-i bine ca adversarul să nu-i poată citi strategia din reacții.
Embed from Getty Images
În fine, urma să aflăm că lipsa reacțiilor lui Basilashvili rezultă în special din faptul că georgianul a rămas fără carburant când a apăsat pedala de accelerație fără să citească reacțiile adverse de pe prospect în finalul setul al treilea. Asta pentru că Rafa și-a încordat deltoidul, a adunat două break-uri și a fugit la vestiare cu calificarea în sferturi. Acolo unde va da de Dominic Thiem într-un meci care ne va arăta în sfârșit dacă austriacul trece dracu’ odată la nivelul următor sau rămâne și după frumoasa vârstă de 24 de ani în grupul select al celor care așteaptă să se retragă Nadal și Federer ca să prindă și el rând la titlurile cronicilor de pe cronici.ro. Deocamdată îi mulțumim că ni l-a scos din turneu pe Kevin Anderson și că ne-a scăpat de-o sursă de mătasea broaștei, da’ nu e destul. Nu știu dacă v-am spus, dar noi suntem niște tipi pretențioși, schimbăm zilnic lenjeria de pat pe cealaltă parte.
Embed from Getty Images
Serena Williams – Kaia Kanepi 6-0, 4-6, 6-3
Una la mână: bine v-am găsit la ceea ce ar fi trebuit să fie partida din optimi dintre Serena Williams și Simona Halep dacă aia mică a noastră nu se-ndoia de mijloc la bătaia Kaiei. Așa, cu Serena la New York și cu Simona la Stejarii e greu de organizat până și un apel video pe care să-l ține netul, darămite un meci direct. În fine.
Doi la mână: la cum joacă Serena, bine că nu s-a calificat Simona. Că iar se trezeau hoardele ascunse în întuneric 360 de zile din 365 posibile doar ca să iasă și să croncăne că a pierdut Halep cine știe ce finală de turneu și că are o problemă psihologică pe care-o poate trata cu ceva aparat pe care l-au văzut ei la teleshopping între două reclame la farmacii care te fac pe șest cu cardurile alea de reduceri.
Embed from Getty Images
Trei la mână: aș vrea să le semnalez băieților de la Eurosport o problemă cu reclamele dintre game-uri. Pe care oricum anul ăsta le-am învățat cuvânt cu cuvânt și le pot cânta perfect la orice instrument la alegere, deși singurul instrument la care mă pricep cât de cât e șurubelnița. Deh, trebuie să-mi onorez numele cumva. Așa, deci cu reclamele: scoateți, mă, reclama aia la site-ul de dating cu fata care se sprijină suav pe perete și te invită la suc în timp ce ține în mână o rachetă de 100 de lei cumpărată de la supermarket. C-a intrat soția în birou și de-atunci nu mă mai crede când îi zic că-mi pierd nopțile cu meciurile de tenis de la US Open.
Patru la mână: înainte să înceapă meciul ăsta mi-am făcut curaj și am ieșit până-n bucătărie să-mi fac un sandviș. Când m-am întors, după vreun sfert de oră, Serena tocmai îi scotea estoniencei măseaua de minte cu ciocanul: era 5-0 și s-a făcut rapid 6-0, iar prima reacție a fost să verific dacă nu cumva li s-au stricat tabelele ăstora de la US Open. 18 minute a durat primul set, fraților. Noi știm că 18 minute e destul pentru ca România să piardă calificare după calificare pe la turneele finale, dar să termini un set în sub 20 minute ai nevoie de două lucruri: copii de mingi care să te ajute să nu pierzi mult timp pe teren cu leșinata sau leșinatul de peste fileu, plus multe lovituri direct câștigătoare executate cât mai repede în punct. Dacă se poate, direct din serviciu. Iar dacă e să-i ceri tehnic ceva Serenei, apăi i-a cam căzut chestionarul fix pe subiect.
Embed from Getty Images
Cinci la mână: Kaia Kanepi joacă excelent atunci când adversara îi așază mingile perfect pentru a le plesni cu zeamă de ciocan. Dar dacă dă de una ca Serena, care înainte să lovească fiecare minge o mângâie ca și cum ar fi ultima dată când o vede și-i șoptește suav “Adio”, lucrurile nu mai stau foarte bine pentru Kaia. Pentru că, practic, îi ceri să facă omletă în sita de făină în loc de tigaie.
Șase la mână: Serena se îmbracă în fiecare tur de la US Open în altă culoare, dar designul rochiței din dantelă inspirate din cele de la balet rămâne. Umblă vorba c-ar fi un răspuns sarcastic la adresa ălora de la Roland Garros, care au anunțat că nu mai acceptă scăpări fashion precum costumul de Cat Woman pe care femeia l-a purtat la Paris anul ăsta. Moment în care Agassi și-a căutat adânc prin șifonier pantalonii scurți din denim sfâșiat și i-a trimis într-un pachet anonim organizatorilor RG-ului cu mesajul “America vă pupă dulce pe croissante”. Cert e că, plictisită de ritmul în care se joacă tenis în ziua de azi, Serena și-a găsit ocupație în zona statement. Și-o face bine, că fata are simțul umorului la ea, indiferent de ce-ți transmite prin privirea aia contondentă pe care-o trimite către victima de dincolo de fileu înainte să servească. Apropo de haine, ăștia de la site-ul oficial al turneului au făcut o listă cu superstițiile jucătorilor, iar la Serena a ieșit că nu-și schimbă perechea de șosete cu care joacă într-un turneu. Din experiență vă zic că măcar le spală, pentru că aia mică de-acasă o obligă să bage haine la spălat de cel puțin două ori în fiecare zi. Iar cu meciuri la două zile distanță apucă lejer să se și usuce.
Embed from Getty Images
Șapte la mână: Kaia Kanepi a revenit în meci în setul al doilea, pe care l-a și câștigat. Dar asta doar pentru că Serenei i s-a dereglat temporar direcția mașinii de mingi și a început să care forehand-uri în fileu și la o palmă de tușă. Am fi spus că americanca a lăsat-o mai moale văzând că madam Kanepi nu mai mișcă, da’ la cum a urlat ulterior, când a făcut primul break din setul al treilea, ăia de la Hollywood s-au activat din oficiu și au sunat-o pe Serena s-o bage pe interval în următorul blockbuster din seria cu spartani care răcnesc juma’ de film.
Embed from Getty Images
Opt la mână: Serena s-a calificat până la urmă în sferturile de la US Open și n-ai cum să nu te bucuri de bucuria ei. La 36 de ani, cu aia mică gata să facă pași și să înțeleagă ce-i ăla overgrip, femeia bagă cărbuni cu pasiunea unui începător care tocmai își câștigă primii bani serioși din carieră. Dacă toți ăștia care citim și scriem cronicile de aici am pune-o de-un pact ca de mâine să ne facem treaba, care pe unde lucrează, cu pasiunea Serenei, am trăi într-o lume mai bună. De exemplu, sper că ne citesc și funcționarele de la ANAF. Doamne-ajută.
Embed from Getty Images
Ce e de luat la bord de luni seara până hăt, marți dimineață:
La fete:
M. Keys – D. Cibulkova
M. Sharapova – C. Suarez-Navarro
N. Osaka – A. Sabalenka
La băieți:
N. Djokovic – J. Sousa
R. Federer – J. Millman
M. Cilic – D. Goffin
La dublu mixt, sferturi de finală:
Olaru/Skugor – Rosolska/Mektic
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
