Bongiorno, ragazzi! Iertare, ascult muzică italiană de 24 de ore încoace și mă uit la highlights de slamuri cu Fognini și Seppi. Sunt o cauză pierdută, știu, dar tocmai de-aia sunt atât de important în economia acestor cronici. Credeți că s-ar potrivi pe-aici semnături de oameni normali? Nici vorbă, să fim serioși. Facem fixații, înjurăm la meciuri, nu punem botul la reabilitarea Mariei și tratăm cu dispreț pe oricine nu știe de unde vine acronimul GOAT. Dacă stăm să ne gândim, în afară de Simona, partenerii noștri de la Porsche se bucură cel mai tare că ultimul slam al anului se va termina la un moment dat. Parcă-i și auzim.
– Băi, nene. Băieții ăia doi care scriu cronici de tenis…
– Da, ce-i cu ei?
– Au pus ”Bella Ciao” pe repeat și pretind că i-ar lua un set lui Kyrgios.
– Mda. Altceva?
– Da! Abuzează de cuvântul ăla urât, cu ”P”.
– Paire?
– Nu, ăla și mai urât.
– O, nu! Nu-mi spune. PS… ăla?
– Daaaaa!
– Nuuuuu!
Oricum, US Open-ul nu e campanie electorală, deci nu va dura la nesfârșit. Va veni o zi când totul se va sfârși. Dar până atunci, vorba filosofului Winnie the Pooh, nimic nu se va sfârși. Cronica zilei de joi spre vineri e scrisă și dată spre a fi citită. Încă nu punem paywall, așa că măcar un share de-ați da și voi, că nu vă pică racheta din mână.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Nick Kyrgios – Pierre-Hugues Herbert: 4-6, 7-6, 6-3, 6-0
Va veni o vreme când se va preda pe la universități materii inspirate din nebunia lui Nick Kyrgios. Sau, în cel mai rău caz, se vor prezenta case study-uri cu numele lui în titlu. Pe scara nebuniei, avem așa: mici derapaje, mari derapaje, Musk aberând pe Twitter, ”Zbor deasupra unui cuib de cuci”, Tolontan luând apărarea revistei Viva, apoi 10 spații libere, și-ntr-un dureros, hilar și paroxistic final, îl avem pe Nicholas Kyrgios practicându-și meseria pe un teren de tenis.
https://twitter.com/doublefault28/status/1035208358570192896
Încă din primul set s-a văzut că australianul avea chef să fie acolo la fel cum am eu chef să coerespondez cu voi din Gaza. Ok, căldură, dar e căldură pentru toată lumea, nu doar pentru tine. Și-n plus, din ce-am mai citit și eu prin cărți și pe burtierele de la Antena 3, în Australia e destul de cald, nu? Nu-i ca și când bietul Kyrgios s-a antrenat 8 luni pe an la Reykjavik, iar acum, ajuns la New York, este uluit de cele 36 de grade. Hai, mă nene, mă. Dar el pierde și câștigă la fel cum unii scuipă semințe. Deci n-ar fi fost atât de ciudat să piardă în 3 seturi la Herbert, un jucător simpatic, de altfel, mereu în prima sută, dar meseriaș mai degrabă la dublu, unde a câștigat 3 din cele 4 Grand Slam-uri.
Embed from Getty Images
Iar la 0-3 în al doilea set, chiar așa se părea că vor decurge lucrurile. Nick nu a revenit niciodată de la două seturi pierdute, deci șansele să o facă taman aici, în iadul de pe Grandstand, erau mici. Dar atunci, ceva spectaculos s-a întâmplat. Ceva ce eu, în peste 10 ani de privit, citit, tastat și jucat tenis, nu am mai văzut. Văzând că Nick dădea ghioage în tribune și nu nimerea nicicum terenul advers cu mingea, arbitrul Mohamed Lahyani a coborât din scaun și s-a comportat ca un antrenor. ”This is not you” și ”I am trying to help you” poate fi auzit spunând. Opriți tenisul pentru adulți, ce smoala pământului a fost asta?!
O, Doamne, și când mă gândeam că mai mult de două paragrafe nu o să trebuiască să scriu la meciul ăsta. Bun, să revenim. Faza e că, într-adevăr, ce a făcut acolo Mo este nemaiîntâlnit, iar USTA se pare că deja a deschis o anchetă. Însă sunt și voci care spun că e ok ce a făcut. Una dintre ele, Victoria Chiesa, care a arbitrat ea însăși, spune că regulamentul permite arbitrilor să se folosească de diverse pârghii pentru a duce meciul la bun-sfârșit.
În fine, ideea e că un meci cu Kyrgios nu e niciodată plictisitor, deși, la dracu, uneori ți-ai dori să fie. Micul moment de îmbărbătare al lui Lahyani a făcut minuni. Nick a revenit, a dus setul în tie-break și l-a câștigat. În setul 3, cineva i-a strigat din tribune să plece acasă, că el o vrea pe Genie (Bouchard, al cărui meci era programat imediat după). Replica lui Nick, cu o evidentă durere-n racordaj, a fost: ”N-o s-o ai niciodată”.
Și totul e bine când se termină cu Nick mergând mai departe în turneu, dar nu înainte de a-și întreba patronul spiritual (dap, arbitrul) de ce apa este udă. Sau ceva.
Roger Federer – Benoit Paire: 7-5, 6-4, 6-4
Adevărul e că atunci când joacă Kyrgios, Paire și Fognini în aceeași zi, cronicile astea se scriu singure. Iar glumele sunt oricum interschimbabile de la unul la altul, că toți suferă de metehne similare. Doar super-puterile diferă. La Nick, super-puterea este accentul, la Paire, forehandul, desigur, iar în cazul lui Fabio, este bandana aia care face toate gagicile și toți arbitrii să-i cadă la picioare. La propriu.
Federer a pășit pe Arthur Ashe spunând despre Ben că este un jucător care se mișcă repede și are mai multe tool-uri la îndemână ca să facă probleme oponenților. Ar fi spus probabil la fel și de Lenuța din Costa Rica, că în halul ăsta ne-a adus Roger – nu mai știm ce-i adevăr și ce-i galanterie deșănțată.
Embed from Getty Images
În orice caz, Paire a intrat în joc binișor, că doar n-ar fi fost prima oară când îi pune probleme lui Fed. N-a câștigat el vreun meci din cele 6 jucate, însă în primăvară, la Halle, i-a luat set, l-a târât în decisiv și era să-l bată-n tiebreak. Deci răsfățatul bărbos chiar știe tenis. Însă, dincolo de fileu, Roger a inventat tenisul. Un schimb de break-uri, niște alunecări a la Franco Baresi din partea lui Ben, iar setul s-a terminat la 7-5 pentru Elveția.
Pentru setul doi, mi-am luat niște notițe, că deja comportamentul lui Ben intra pe teritoriul obișnuit pentru el, adică cel al haosului. Paire îi iubește pe cei doi elvețieni (prietenia lui cu Wawrinka este de notorietate și nu o dată Stan i-a luat apărarea când o mai lua razna), așadar Ben își dă silința, sărăcuțul, să n-o vireze spre bălării prea devreme în meci când joacă cu alde Fed. Primul set a fost ok, s-a controlat, dar din al doilea, deja vorbea singur, cu echipa, cu spectatorii și cu spiritul lui Rene Lacoste, despre care Ben crede că n-are altceva mai bun de făcut decât să caște gura la meciul lui.
Embed from Getty Images
A pufăit și a servit, dar nici măcar scurtele, pentru care e renumit în circuit, nu i-au intrat prea bine, deci a rămas în fundul gol în momentele-cheie. Și totuși, e ceva în jocul lui Paire ce-l sâcâie pe Roger. Match-ups are a funny business, cum ar spune sportivii. Deși setul doi l-a încheiat fără evenimente majore, în al treilea Benny i-a frânt iarăși serviciul Maestrului, tocmai când servea pentru meci.
Francezul ăsta cu barba mare și inima pe măsură are un fel anume de a se enerva. Adică nu reprezintă un pericol decât pentru sine. Nu trage de timp, nu-și frustrează oponentul. De altfel, chiar și-n timpul furtunii, când furia îi mai zboară racheta din mână, se hlizește cu cel dincolo de fileu, dacă tocmai au reușit un schimb de mingi remarcabil. Încep să-i înțeleg pe cei care-i urmăresc fiecare meci, fără să aibă pretenția să le câștige pe toate. Cam așa facem și noi când mergem la vot, nu? Suntem acolo, că efortul merită și, cine știe, poate-poate. Numai că, spre deosebile de aleșii noștri, care ne dau coate-n dinți cu fiecare ocazie, Ben are măcar bunul-simț să se lovească doar pe el.
Așadar, Roger merge mai departe, stelele nu ne-au mințit. Iar mai departe nu înseamnă altceva decât o întâlnire cu circus-boy Kyrgios.
Sorana Cîrstea – Maria Sharapova: 2-6, 5-7
Nu spun că nu speram, dar… nu prea speram. O victorie pentru Sorana ar fi însemnat enorm pentru ea, pentru tenisul românesc și, cel mai important, pentru cronicile astea, că ne-ar fi crescut traficul pe site. Fără îndoială, Dumnezeu nu a fost târgoviștean azi-noapte. Și cu siguranță, vorba haterilor din moloz, tatăl Soranei a jucat la pariuri și i-a dat indicații precise fetei lui să piardă așa cum a pierdut. Pai, dacă a ieșit Halep din concurs, asta nu înseamnă că nu putem să-i păstrăm amintirea vie și să preluam din calomniile uzuale în cazuri de genul ăsta. #HuoSori și terminați cu aberațiile astea.
Embed from Getty Images
În primul rând, nu a fost un meci de pus în ramă. Asta în cazul în care sunteți genul de oameni care puneți meciuri în ramă. La un moment dat, Maria ajunsese la 7 duble greșeli în doar două game-uri de serviciu și tot conducea cu 3-0 în primul set. Deci dacă învingătoarea juca așa, vă dați seama ce feedback ar trebui să primească Sorana după primul set.
Și după ce că partida a început rău, statistica cea mai enervantă pentru privitorii nocturni ai tenisului era următoarea: Sharapova avea nu mai puțin de 20 de victorii consecutive în sesiunea de noapte a US Openului. Dap, palmares 20-0 atunci când intră pe teren în lumina reflectoarelor, și nu a soarelui.
Embed from Getty Images
Vasăzică, primul set n-a avut istorie. Dar al doilea, al doilea a fost mult mai bun și chiar mi-a trecut durerea de cap văzând desfășurarea scorului. Cum ar veni, setul al doilea a fost pentru mine Meldoniumul săracului. Sori a început bine și a făcut break la zero, apoi și-a ținut serviciul. Multe neforțate de ambele părți, însă românca a fost cea care a juns prima la 5-4 și a servit să ia setul din ghearele Sugarpovei. Oh, dar ghearele Mariei sunt sunt lungi și ascuțite, la fel ca zbieretele sale de gravidă aflată-n travaliu de 3 săptămâni. Maria chimista a făcut rebreak, apoi n-a mai pierdut niciun game. Iar ceea ce putea fi relansarea meciului s-a transformat în Game, Set și Match pentru fata fără prieteni din circuit.
La final, fair-play printre dinți, de ambele părți.
https://twitter.com/ashishtvslams/status/1035383582116601856
Novak Djokovic – Tennys Sandgren: 6-1, 6-3, 6-7, 6-2
Așa-i că vă era dor de o cronică de meci la Djoko? Bun, o găsiți pe Tennis.com.
Embed from Getty Images
Xinyun Han/Raluca Olaru – Watson/Maria: 6-3, 6-2
La simplu, România a încheiat socotelile cu New Yorkul. Fetele sunt la shopping, iar Marius e… tot la shopping și el, dar în magazinele mai ieftine, că deh. În schimb, tenisul românesc mai are dublul, ceea nu e puțin lucru. Băi, sunt nații care doar din dublu trăiesc de-atâta vreme, hai să nu strâmbăm din nas. Raluca, Begu, Moni și Horică sunt încă în turneu, iar dacă presa de mainstream preferă să micționeze ochii după Halep, în loc să scrie despre oamenii ăștia, atunci la revedere și-un praz verde, dacă știți expresia asta.
Raluca a avut rezultate bune de-a lungul timpului cu mai multe partenere. Printre ele, Olga Savchuk, o ucraineancă simpatică, posesoare a unui serviciu bun. Olga și-a încheiat cariera ieri, la US Open, alături de prietena Svitolina. Fără vreo legătură directă cu victoria Ralucăi de azi-noapte, dar prilej bun să punctăm chestia asta, că merită.
Embed from Getty Images
În schimb, Xinyun Han e o chinezoaică de pe locul 76 WTA (la dublu), care se potrivește cu stilul Ralucăi. Fetele noastre au luat conducerea la 3-2 în primul set, iar un al doilea break pe final a tras linie la ievaluare, vorba lui Gargamel, și dat cu plus. Nici setul doi nu a fost mai bun pentru perechea germano-britanică. Au reușit ele un break in debutul setului, dar a fost ceva de genul CFR-ului la fotbal: ”Băi, ne-o luăm rău, hai să ne urnim oleacă, să pară că avem o șansă”. Nicio șansă, să fim serioși. Raluca și Han au recuperat breakul în game-ul imediat următor, apoi n-au mai avut niciun obstacol de trecut, cu excepția tribunelor goale, care pot fi destul de deprimante. Însă dublistele și dubliștii sunt obișnuiți cu treaba asta, iar organizatorii nu fac niciun efort notabil pentru a readuce jocul de dublu acolo unde era mai demult.
După victoria la dublu, Raluca și-a câștigat meciul din primul tur și la dublu mixt, acolo unde, alături de Franko Skugor, a trecut cu 10-3 în super tiebreak de Collins/Fawcett.
Irina Begu/Monica Niculescu – Ostapenko/ Dzalamidze: 6-3, 7-6
Begulescuuuuu! Voi poate nu acordați atenție detaliilor de genul ăsta, însă de obicei, atunci când ambele fete pierd repede la simplul unui Grand Slam, mobilizarea la dublu este exemplară. Sau, în orice caz, mult diferită/sporită față de restul turneelor. Iar bucuria victoriilor este cu atât mai mare atunci când printre pierzătoare se află Ostapenko. ”Băi, dar ce aveți cu fata?”. Dar nu avem nimic cu ea. Doar că suntem ranchiunoși, nu uităm și nu iertăm. Care-i problema?
Embed from Getty Images
Ca să fii un jucător bun de dublu, nu e nicidecum esențial să fii bun la simplu, dar pentru unii chestia asta ajută. E ce le dă încredere și ritm. Monica și Irina sunt genul ăla de jucătoare. Ambele au cunoscut succesul la simplu, însă joacă suficient de mult dublu încât să știe exact cum să combine stilurile și așteptările. Și joacă mai ales dublu împreună – ele, româncele. Cu Petra, Pliski, Safarova și asta mică de-a erupt acuma, or să ne bată cehoaicele în februarie, la Praga, de-o să ne sune apa-n cap, dar meciul de dublu nu ni-l vor lua, ascultați colea la mine.
Begulescoo au făcut un meci aproape perfect, dacă uităm (și vrem să uităm, credeți-ne) de tiebreakul setului 2. L-au câștigat, dar a fost festival de erori și servicii irosite. De fapt, tiebreakul ăla este o replică fidelă a tot ce a însemnat US Open până acum: haos și stranietate.
https://twitter.com/DKTNNS/status/1035233539862810625
Ce e de luat la bord de vineri seara până hăt, sâmbătă dimineață:
La fete:
Serena Williams – Venus Williams
Victoria Azarenka – Sloane Stephens
Elina Svitolina – Qiang Wang
Kaia Kanepi – Rebecca Peterson
La băieți:
Rafa Nadal – Karen Khachanov
Kevin Anderson – Denis Shapovalov
Dominic Thiem – Taylor Fritz
Milos Raonic – Stan Wawrinka
Juan del Potro – Fernando Verdasco
La dublu băieți:
Tecău/Rojer – Albot/Jaziri
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.
