Dacă mai vrea cineva să urce în autobuzul de New York cu care trimitem oameni la războiul cu Taylor Townsend, să își pună racheta la cală, proiectilele sub scaun, centura la locul ei și să se țină bine. Alături de Raluca Olaru și Marius Copil, care mai trag la dublu, am rămas singurii eroi ai nopții newyorkeze. Doar că noi știm mai bine să înmuiem mingile în cerneală și să punctăm pe literele din cuvinte decât știm să punem piedici cățărătoarelor la fileu.
Dar nu e ca și cum cineva știe, așa că ne vedem fiecare de-ale noastre, că ne place râsul cum îi place Andreei Petkovici să ne provoace supărări filozofice și dileme existențiale la fiecare eliminare pe care o bifează. Tot e loc de optimism: fata noastră editorialistă pleacă tot mai greu de la chermezele cu tenis, așa că sperăm cu emoție și la niște seri de weekend în care o să îi facem loc prin cronici de semifinale.
Tot cu optimism anunț că aș dori ca Guvernul Mondial – ăla care i-a luat teoria relativității lui Eminescu – să grăbească trecerea meciurilor masculine de la Grand Slam-uri la un sistem două din trei seturi în care să nu ne mai tot întrebăm de ce tocmai la tenis trebuie să stăm într-o situație care știi că nu se schimbă, știi că nu se îmbunătățește și căreia îi vezi deja finalul tragic. Nu se face în relații și ar trebui să fie valabilă și la meciurile în care se joacă trei din cinci doar pentru că, aparent, nu am știut să ne oprim la două. Ne-o arată Nole, ne-o arată Stan the Man, ne-o arată Fed și ne-o cam aruncă în față toți care știu cu tigaia. Hai mai des și mai bine decât mai rar, mult și degeaba.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Sorana Cîrstea – Taylor Townsend: 5-7, 2-6
În ritmul în care traforează jocul adversarelor, Taylor Townsend nu o să aibă multe prietene prin circuit. Fata asta își tot caută de lucru prin vitrinele de muzeu cu serviciu-voleu, ăla pe care tot colectivul ATP și WTA îl legase cu cinci lanțuri atunci când au hotărât să se mute în gașcă la periferia terenului. Practic, TT e pentru circuitul feminin de astăzi cam ce ar fi un stagiar cu chef de muncă în primăria din Horezu atunci când intră în birou la 8 dimineață, se pune la masă și începe să robotească de urlă Pentium 3-urile. Evident că nimănui nu-i convine că asta mică le arată șefilor de la televizor că, uite, se mai poate și altfel.
Taylor Townsend: Dar eu vreau să joc așa, pentru că în felul ăsta nu aveți timp să vă gândiți unde trimiteți mingea și o să greșiți foarte des. Ce nu e ok?
Osaka: Mmm. Mhm. Păi… mhm. Da.
Petkovic: Sunt de acord și consider că, așa cum și sociologii austrieci explică în lucrările lor realizate la universitatea din Linz, complexitatea jocului reprezintă o sumă omogenă a întregii game de lovituri pe care o jucătoare o poate etala.
Caro Wozniacki: Alooo, stop, nu. Am zis că stăm pe linia de fund și jucăm așa. Taylor, termină cu prostiile și joacă frumos. Dacă nu vrei, cumpără-ți casă cu etaj, pune fileul la mansardă și urcă până-ți vine acru-n gură.
Ostapenko: Fată, ascultă-mă: câștigă turneul și nu mai juca nimic toată viață. Să-i vezi pe ăștia cum înnebunesc, li se fac creierii sarmale de post, nu alta…
Embed from Getty Images
Sorana a intrat pe tură cu capsa pusă și ne-am amintit că ea face ciorbă bună atunci când știe că toți ne anunțăm prezenți, când e masa mare și când batem în gamelă de foame, pentru că nu ne-a hrănit altcineva cu rezultate bune. Sori a și început bine, și-a câștigat serviciul și a taxat atât anticipat cât și retroactiv prima urcare la fileu a lui Townsend.
Oricât pare că TT nu are cine știe ce strategie (și chiar nu are), mai are ceva în farfuria plină de fileu prăjit: forehand-ul în cross, desenat cu rigla pe toată diagonala și servit cu sos de lovitură strașnică sau slice de producție locală, în regim fast-delivery. Plus un serviciu excelent care e de obicei trecut cu vederea, dar care-i permite să galopeze până la fileu cam la fiecare punct pe serviciul ei. Când le ai pe astea, nu îți trebuie multe alte scamatorii. Așa cum nici pe mașina de acasă nu îți trebuie tot garajul de anvelope al echipelor de Formula 1. Aici ai unele de iarnă, unele de vară și treaba merge până cade lumina.
Embed from Getty Images
Și i-a tot mers lui Townsend până când, la 5-5, s-a destrămat gablonțul, Sori și-a prins piciorușele și mingile în fileu, iar setul s-a săvârșit trist, cu 7-5. În partea a doua, Townsend a continuat să dea, a continuat să urce, să citească, să sară o coardă inventată de prin geantă la un moment dat și, per total, să se poarte ca un personaj din Sims pe care îl pui să facă lucruri de om mare doar ca să te uiți la el cât e de simpatic și conștiincios.
Embed from Getty Images
Sorana a schimbat racheta, a tras de cozoroc până l-a lățit ca pe o lipie, a mai schimbat o rachetă, a mai schimbat încă o rachetă, dar la final am concluzionat cu toții că nu racheta era de vină. Mai stăm o tură, mai băgăm o fisă, că și de data asta avem roșu de la Taylor. Care Taylor nu cere să fie ridicată în slăvi, dar mie îmi place în aceeași măsură în care îmi place orice individ care ne pune la încercare certitudinile stupide și ne face să ne scoatem pe tarabă prejudecățile de oameni mici și încuiați. Așa că bravo, Taylor, pentru că ești și mai puțin bravo pentru că nicio româncă nu are viză de SUA pentru săptămâna a doua.
Bianca Andreescu – Caroline Wozniacki: 6-4, 6-4
Bianca Andreescu, geto-dacă vrednică, româncă de mică și până când nu a mai fost foarte mică, urmașă a fratelui lui Burebista, care câștiga în 3 seturi singurul Grand Slam de la Apulum, merge în săptămâna a doua de US Open, unde-și poate răzbuna poporul care nu i-a oferit nici asfalt, nici zgură și nici iarbă când ea voia să bată mingea.
Embed from Getty Images
Despre Caro știm deja că nu ne place. În primul rând pentru că porcela Wallzniacki nu a venit degeaba, în al doilea rând pentru că ne-a stricat o zi anume prin ianuarie 2018. Dar mai știm și că fata e în comuniune cu un fost jucător din NBA, David Lee, ceea ce mă face să mă pun bine cu ea. În speranța că ajunge vreodată pe aici cu Fed Cup-ul și apucăm să-l vedem pe domnul Lee prin tribune.
Despre meci numai de bine pentru BeeBee, care a prins zi bună exact în ziua în care Caro a prins piuneze în adidași și a mârâit încă de prin setul doi. N-a ținut apărarea, n-au ținut gleznele, n-a ținut nici Bianca cu ea și US Open-ul se termină azi și pentru cititorii noștri din Danemarca. De unde, dacă tot v-am prins, am vrea să primim și noi ceva pachete cu asfalt, picioare de pod, chestii de-astea mărunte. Ca să avem și noi oareșce infrastructură și mai multe felicitări pentru faptul că de fapt suntem chiar mișto pentru o țară africană.
Embed from Getty Images
Kristie Ahn – Jelena Ostapenko: 6-3, 7-5
Mi-e clar că oamenii care mai speră să vadă tenis în partidele lui Ostapenko sunt fix ăia care cred că reclama dintre seturi la Academic Singles pe Eurosport e chiar o reclamă la un site unde-ți poți găsi sufletul intelectual pereche și devreme acasă. Nănașa Jelena locuiește acum pe muntele unei categorii aparte în tenis, ea fiind o jucătoare specială care nu are nevoie de adversar pentru a lua bătaie.
Embed from Getty Images
Administratorii închisorilor CIA au promis zilele astea că o mai obligă să participe la turnee doar încă doi ani, cât să-și completeze ei arhiva de material de tortură. La cum își bate joc de ochii noștri și de clasamentul ei, Ostapenko mai are maximum doi ani de expunere prin cronici și pe la turnee mari, pentru că treaba o să fie cam așa: iese din prima sută cât ai zice „cum dracu’ ne-a luat Roland Garros-ul ăla?”, se trezește târziu pe la niște calificări din care pleacă acasă, sparge la păcănele niște wildcarduri primite de la ăia care urăsc rasa umană și continuă să vrea să ne-o tot bage pe gât, și hop, ia-o de unde nu-i.
Embed from Getty Images
Cu Kristie Ahn a fost doar continuarea sfârșitului în care Ostapenko își ascute vârful răngii cu tact și izbește apoi cu sete în propriul bombeu. În primul set, Nănașa a acaparat atât de mult oala cu greșeli, că sărmana Ahn a apucat să dea doar un winner. Nici nu i-a trebuit mai mult ca să câștige setul, s-a ocupat Leana de restul. În mod natural, s-a trecut la sesiunea de noapte a minții, unde nănașa s-a pus pe desfăcut borcanele cu scandal, pe care le-a vărsat pe arbitre. A înjurat în letonă, o arbitră de linie a înțeles-o, iar de aici a ieșit o Jelena corcită cu Nick Kyrgios: ba urla la arbitri, ba țipa spre public să tacă. A fost amuzant cu Jelena, o sunăm când rămân ăștia fără clowni la circ.
Rămâne să ne liniștim gustând pătimaș din povestea lui Kristie, care la 27 de ani ne captează atenția atât cât să facem cunoștință cu ea și să aflăm că pot trece zece ani între singurele tale vizite la un Grand Slam, că asta poate să nu fie un capăt de lume și că, dacă ai benzină bună în rezervor, chiar și cu motorașul lovit și ruginit se poate sta mai mult de o săptămână în New York.
Embed from Getty Images
Rafael Nadal – Hyeon Chung: 6-3, 6-4, 6-2
Foarte bun meciul. Și profund inexistent, de altfel. Pentru că Nadal e în zona de tenis în care îi iei set doar prin decizie judecătorească. Chung are 23 de ani și cel mai probabil ar mai fi măturat tușe câteva runde dacă nu ar fi fost izbit de meteoritul în maieu. Asta și în condițiile în care Chung stă cu cortul în afara Top 100 doar pentru că universul e băiat rău și l-a ținut în casă cu accidentări.
Dacă există totuși vreo parte bună pentru jucătorii ce se accidentează în perioada asta a tenisului masculin, acea parte ține de faptul că, la întoarcere, găsești totul exact cum era și înainte. Nadal, Fed și Nole țin caii la relanti și fac șuete în toate semifinalele de turnee, iar restul de 1000 de jucători îți sfredelesc încălțările în speranța că vor prinde ultimul loc de semifinalist, ăla care și-o ia invariabil peste spate de la unul dintre cei trei.
Embed from Getty Images
Chung nu a jucat rău și asta ne și face să ne desumflăm puțin: evident că nimeni nu joacă rău, clar că toți au reglajele făcute, cară în spate saci de talent și pot pune mingea prin gaura cheii chiar și dacă le pui pe fundal piese de la Carla’s Dreams. Atâta doar că jocul foarte bun nu e suficient de bun pentru un meci cu Nadal. Da, se distribuie frumos și uniform lovituri care ne fac să spunem „aaa” și fără să ne-o ceară dentistul, se păstrează eticheta și marja de un break/meci, dar tot 3-0 se termină. Cu 3 pentru știm noi cine și cu 0 pentru cine s-o nimeri dincolo de fileu.
Embed from Getty Images
Altfel, Nadal pare încălzit, mușchii par să stea neatinși în cutii între turnee, picioarele duc, arcurile nu scârțâie, biciul pocnește la fiecare forehand și pentru luni se așteaptă extemporal cu cine o fi mai breaz dintre Cilic și Isner.
Andrey Rublev – Nick Kyrgios : 7-6, 7-6, 6-3
După ce l-a tuns de pretenții pe Tsitsipas, Rublev și-a continuat dansul pe fundalul sonor al poveștilor interminabile pe care le propune obligatoriu Kyrgios la orice meci. Nu e de mirare că Nick își ia avertismente în fiecare seară, în condițiile în care omul reușește performanța de a vorbi mai mult decât arbitrul de scaun.
Embed from Getty Images
Apropo de vorbit, Nick a dat înainte de meci nas în nas pe tunelul spre teren cu Tom Rinaldi, unul dintre analiștii ESPN pe tenis. Nu trecuseră decât câteva ore de la un tweet al lui Kyrgios în care îl lua la rotulă pe Rinaldi pentru că analizează tenis fără să știe cu ce se mănâncă sportul. A ieșit asta și s-a râs bine:
Revenind la tenis, în cazul lui Nick știm povestea: începe turneul, râdem de trei nebunii ale lui, apoi ne oripilăm puțin de la a patra încolo, apoi iar râdem când începem să ne obișnuim brusc cu nebunul, apoi observăm că tona de talent îl poate duce departe, apoi iar ne oripilăm de cine-știe-ce înjurătură inventează, apoi scoate un forehand cu 200 de km/h și sperăm să fie el cel care bate în sfârșit greii, iar apoi pierde lamentabil cu vreun outsider. Uneori, toate astea se întâmplă într-un singur game. Cel mai des, într-un set. La US Open, desfășurarea acțiunii a durat 3 meciuri. Mult.
Cu Rublev, ulciorul nu a mai mers la apă, ci direct acasă, după trei seturi în care rusul a pus stavilă pornirilor lui Nick și a dat cu raportorul, compasul și liniarul peste toate punctele în care a fost nevoie de asta.
Embed from Getty Images
După un prim set fără șanse de break pentru vlăjgani, Kyrgios nu și-a putut dansa zorba cangurească nici în setul doi. Cu multe winnere, dar cu și mai multe greșeli neforțate, partenerul de joacă al lui Marius Copil a pus capul în pământ, a zis ce doar putem bănui că a zis și i-a dar prioritate de dreaptă și de rever colegului rus: un 3-0 scurt, dar concentrat și un Rublev care își păstrează rezervat locul în grupul celor care speră să pună mâna pe tenis după ce Rafa, Roger și Nole vor ieși la pensie.
O realizare tot putem însă să îi recunoaștem lui Kyrgios: la conferința de presă de după meci a apărut în maioul lui Gordon Hayward de la Boston Celtics, iar asta nu mă face neapărat să spun că e băiat bun, dar tot primește de la mine îngăduința unui ca apreciază orice efort de a impresiona cronicarul de serviciu.
Naomi Osaka – Coco Gauff: 6-3, 6-0
Iată-ne din nou în fața lui Coco Gauff, adolescenta cu elan de tanc care pe la Wimbledon a început să măture totul în cale până când a dat de fregata Halep. O țineți minte sigur, doar a acoperit toate site-urile de tenis ale lumii, care n-o scot din serenisme. Așa cum se întâmplă când americanii pun mâna pe tehnologie, hype-ul e hype: are un sâmbure de adevăr, dar mai trebuie să treacă multă apă pe Mississippi până când Gauff să rupă cu dinții fetele cu centrul de greutate deja stabilit prin palmares.
Totuși, chiar și așa, aseară am avut încă o ocazie să medităm și să ne amintim ce făceam în adolescență, sâmbăta, la ceas de seară. Ne striga cineva numele pe cea mai mare arenă de tenis din lume? Din ce țin eu minte, foarte probabil nu.
Embed from Getty Images
De la Roland Garros, unde o ușuia pe Venus și ne băga frica în oase înaintea meciului cu Halep, pentru Coco nu s-a schimbat mare lucru. Fata are tot 15 ani și o să ne mai minunăm de situația asta inclusiv la Australian Open, dacă totul merge conform planului. Joaca de-a tenisul încă funcționează, dar pe de altă parte Coco nu pare să-și fi dezvoltat capacitatea de a sta în așteptare într-un meci pe care nu îl câștigă. Și așa îl și pierde. În același timp însă, la vârsta ei, posibil să nu îi fie dezvoltați nici măcar toți dinții, așa că poate nu e chiar cazul să-i dăm cu scena în cap. Încă.
Dincolo, Osaka are în sfârșit niște presiune reală de dezosat, pentru că anul trecut a plecat acasă cu toată argintăria de la US Open și a ajuns în sfârșit în momentul ăla în care trebuie să și apere puncte, nu doar să cucerească. În plus, dincolo de apăratul punctelor, trebuie să compună și niște slujbe bune pentru colegele Barty și Pliskova, singurele care o pot evacua de pe primul loc WTA la final de turneu. C-așa-i tenisul, hoțul: degeaba îți aperi toate punctele dacă vreuna care anul trecut a călărit șezlongul vine și recuperează masiv. În cazul în care era aproape de tine în clasament înaintea turneului, pățăști.
Embed from Getty Images
Deocamdată, Coco lucrează exclusiv pe modul „mușc-o de fustiță și latră până-i țiuie timpanele”. Iar asta începe de la momentul în care cade moneda în țărână. Și oricât de lăudabilă o fi atitudinea, nu e constructivă chiar de fiecare dată. Osaka știe cu rolele pe asfalt la experiența colosală adunată până la onorabila vârstă de 21 de ani și știe și faptul că un copil care nu doarme la ora lui de somn e un copil care o să te țină trează toată noaptea. Coco a cam stat în picioare la fiecare game jucat în primul set, dar le-a cam și pierdut pe toate tocmai pentru că nu pare să înțeleagă încă exact cum funcționează scorul la tenis și nu are percepția valorii break-ului. A pierdut primele trei game-uri, le-a câștigat pe următoarele două, apoi s-a mers din break în break și la final a rămas că Osaka are 1-0.
Până la urmă, marea cină pompoasă a zilei a fost de fapt un meniu fast food, pentru că setul doi a fost un 6-0 expeditiv de la Osaka. Despre care nu putem spune decât că e pe drumul cel bun, chit ea chiar nu e genul care ar fi atât de vorbăreață cât să ne spună unde merge.
Embed from Getty Images
Pentru că US Open se ține în țara lui Hollywood, s-a mers totuși după meci în zona de sentiment, ca să avem măcar niște entertainment dacă tenisul a adormit în stație. Așa că ne-am cam înmuiat până și noi văzând că există legături și între generația care a crescut cu Justin Bieber și generația care râde de Justin Bieber că e prea bătrân. Bonus din partea casei pentru Naomi, care a învățat din finala de anul trecut că, dacă ești aia mai bătrână și mai experimentată, e bine să o faci pe boboacă să se simtă confortabil indiferent de situație.
Gael Monfils – Denis Shapovalov: 6-7, 7-6, 6-4, 6-7, 6-3
Nimeni nu se poate supăra pe faptul că Monfils rămâne peste weekend la New York, pentru că băiatul ăsta chiar își dă silința să se facă plăcut. Sare pe teren de parcă în crenvurștii de la micul dejun are 10% carne și 90% arcuri, nu se mai avântă ca feciorii tineri prin cluburi și stă cuminte la hotel, unde îl ține vecina Svitolina pe propriul balcon, iar la meciuri livrează ce alții doar promit sau visează că pot livra.
A fost tenis cu de toate în meciul cu Shapovalov: lipie mare, de 5 seturi, și game-uri cu sens care susțin teoria că Monfils ar fi în cea mai bună formă a carierei și că ar avea și dreptul de a spera la o uniformă mai serioasă, care să înlocuiască costumul de clown. Meciul nu a fost atât de mult despre cine e mai tare în valoare, cât despre un plus de experiență și de maturitate la Gael. Doamne, cum sună asta, zici că ne-am tâmpit.
Embed from Getty Images
Monfils are drumuri line în față și urmează să joace cu veteranul Pablo Andujar pe o parte de tablou pe care francezul a rămas cel mai bine clasat jucător după ce Tsitsipas și Thiem au virat greșit în intersecții. Așa că să ne îndreptăm incontrolabil, iremediabil și neapărat meritat spre o semifinală Monfils – Nadal. Așa să ne-ajute Berrettini și Rublev.
De balotat în noaptea de duminică spre luni la US Open:
Masculin
19:00 R. Federer – D. Goffin
19:30 G. Dimitrov – A. de Minaur
00:00 D. Koepfer – D. Medvedev
03:15 N. Djokovic – S. Wawrinka
Feminin
18:00 A. Barty – Q. Wang
19:15 J. Konta – Ka. Pliskova
21:00 S. Williams – P. Martic
02:00 E. Svitolina – M. Keys
Dublu masculin
22:00 Copil/Kyrgios – Marach/Melzer
Dublu feminin
18:00 Olaru/Yang – Kichenok/Ostapenko
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
