Oglindă oglinjoară, care-i cea mai scumpă valijoară? Scuze, dar e mai bine așa: am decis să pornim off-topic, cu subiectul momentului, ca să scăpăm de-o grijă. Și-acum, ne ocupăm de fotbal, că parcă a trecut o eternitate de când n-am mai văzut gazon frumos și fotbal care să nu te trimită direct la hamac. Sau la farmacie, pentru cârcei de la atâta râs. Drama lui Dinamo este drama fotbalului românesc, prieteni. Este drama României, de fapt. Ca atunci când te duci cu nasul pe sus la Albena și descoperi că hotelierii lor știu și să gătească, și să zâmbească. WTF? Credeai că-i liga a treia acolo, dar nenicii ăia prestează mai bine ca ai tăi din prima ligă.

Vom reveni, desigur, la nea Mircea Rednic și leadershipul său demn de Fortune 500, dar nițel mai încolo. Deocamdată, cum spuneam, să ne concentrăm un pic pe bucuria revederii. Șampionii din Liga Mare, de care ne-a fost dor. Dor ca atunci când ții post și miroase a mici la Obor. Dor ca atunci când îți trimiți juniorul la soacră-ta, iar după 5 ore te urci deja pe pereți. Dor ca atunci când vezi poze cu laboratorul de info din liceu. În fine, ați prins ideea, că nu sunteți Viorica dă-n Chile.

Și cum e toamnă încă și suntem tineri, doamnă, avem multe meciuri de bârfit. Pentru că Grupe. Ca de obicei, vom intra în toate cu tupeu, precum Federer în haita de puberi flămânzi. Și începem cu vedeta serii.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Inter – Barcelona: 1-1

În general, eu țin cu Barcelona. Codruț aici, apropo, că în cronicile astea fiecare ține cu cine-apucă. Și nu doar pentru că am fost pe Camp Nou în 2008 și m-am pozat cu o machetă în marime naturală după Ronaldinho. Îmi place că sunt mici toți în echipa asta. Mă rog, toți minus Pique, care e mare și mai pămpălău, doar l-ați văzut cum stă cu capul în față și gura întredeschisă, de zici că-i personajul ăla din desene animate care-i întârzie pe toți la masă. Așa, cu ăștia de la Barcelona: e ceva aparent firav la ei, dar când mușcă te găsește Dracula. Interul, pe de altă parte, rămâne pentru mine echipa lui Ronaldo. R9 a trecut pe la toate trupele mari ale Europei, dar, așa cum Ioan Viorel și-a atins potențialul la Gloria Buzău, Dințosul rămâne pentru mine un interist. Iar pentru asta, Giuseppe Meazza mi-e aproape. Ca atare, n-am ținut cu nimeni azi-noapte. Și am adoptat, deci, motto-ul guvernării actuale din România: ”Fie ce-o fi” și mi-am mai deschis o berică.

Fanii de pe Giuseppe Meazza au făcut ca ocaziile Barçei să pară mai mici decât au fost de fapt; pentru că scandările, tobele și cântecele repetate în mii de meciuri au furat, de multe ori, spotlightul serii.

https://twitter.com/Inter_en/status/1059912493533933568

A fost mult pressing contra pressing, tiki-taka exasperantă a venit și ea, însă cel mai bine a ieșit în evidență domnul Valentino Rossi, care s-a pozat pe margine alături de Materazzi. Sau ”Cioclul”, cum îmi place mie să-l alint suav din 2006 încoace.

https://twitter.com/Inter_en/status/1059911527392780288

Cu Messi aflat în continuare într-o pauză mai lungă de gătit melci în margarină și lăsând cotul să se refacă, prim-planul a trebuit să-l ia din nou Suarez. Omul a zbierat, a ratat, s-a certat cu arbitrii și a ratat din nou. Pare că s-a mai îngrășat un pic, dar asta este normal, pentru că rolul din Bohemian Rhapsody a fost foarte solicitant pentru el. Un fel de Christian Bale, dar mai smiorcăit.

Când ratează unul de la Barcelona, toți ăilalți sunt cu mâinile pe sus cerând o pasă care nu le-a mai venit. Chiar și dacă se află cu 30 de metri in spatele mingii, ei tot cred că li s-ar fi cuvenit mai degrabă o pasă la firul ierbii în locul unui șut al colegului care a construit la o adică faza. I-a terminat Guardiola cu chestia asta și acolo a rămas coaja de popcorn – înfiptă în gingia colectivă al întregului lot. Dracu’ știe dacă asta e bine sau nu, dar, momentan echipa câștigă. Așadar, ratările mari ale lui Rakitić și Suarez au avut efecte devastatoare pentru ego-urile coechipierilor, care aveau mâinile în aer ca personajele din Madagascar când dansau. Mai ales în echipamentul ăla roz furat probabil din dulapul de artistă a nevestei lui Pique. Nu mai vorbim că sus-numitul Suarez a urlat la arbitru la fiecare fază, de-a trebuit ca UEFA să înființeze pe loc o fundație de apărare a drepturilor fluierașilor. Că se știe că nu-i dă nimeni cartonașe ăstuia dacă mușcă-n halul în care mușcă.

Embed from Getty Images

Până la urmă, a fost nevoie de bulanul… pardon, de inspirația lui Valverde, antrenor școlit și el la umbra marilor urși trecuți pe Nou Camp de-a lungul vremii. Raționamentul folosit de Ernesto a fost simplu în acel minut 81: ”M-a adus la disperare Dembele. Îl scot. Dar pe cine bag? Uf, hai să-ncerc cu Malcom, că mereu vine cu 30 minute mai devreme la antrenament. Merită”.

Malcom, care la ora 8.30 trebuie să fie cu aia mică la grădi, iar grădi e fix lângă stadion, deci e cam musai să apară primul la antrenamente. Își bea freshul de mango, citește presa de scandal, todo bien, tati. Iar de data asta, a fost fericitul marcator al unul gol, să recunoaștem, de toată frumusețea. Preluare Coutinho, pasă la Malcom, care își face loc de șut cu o fentă din corp, iar stângul ăla nu iartă. 1-0. La scorul acesta, Barcelona ieșea iară câștigătoarea grupei, indiferent de orice.

Embed from Getty Images

Însă spiritul grăsuț al sus-numitului Ronaldo le-a dat o mână de ajutor italienilor fix când nu se mai așteptau. Deși, la drept vorbind, atunci când îl ai pe Icardi pe teren, te aștepți oricând. E ca și când ai avea un Nissan GT-R în parcare – te aștepți oricând să agăți ceva, chiar dacă gândul îți este complet aiurea, la Horia Tecău sau la cronicile lui Meșter.

Și pînă la urmă, așa a fost. Mauro Icardi a așteptat până prin minutul 87, așa cum se face când vrei să-i vezi pe adversari cum se sfădesc după meci la vestiare în loc să se bucure c-au dat gol în minutul 82. Apoi a înțepat grădina de pitici a Barcelonei. Însă chiar și cu acest 1-1, la capătul unui meci interesant și plin de remarci profunde de genul ”Fără Messi, nu merge nene. Mai dă și tu o sămânță și tu”, lucrurile în grupă nu se modifică prea mult. Catalanii rămân lideri, urmați de Inter, la 3 puncte în urmă, și de Tottenham, la alte 3 puncte în urmă. O să fie amuzante ultimele două meciuri.

Embed from Getty Images

Tottenham Hotspur – PSV Eindhoven: 2-1

Comitetul de Întâmpinare UEFA s-a îngrijit să le pună ceva în cafele băieților din grupa asta, astfel încât să dea gol numai la final, când fanii de ocazie sunt deja la somn. Păi meciurile din serile de UCL încep acum pe la ora 20, deci la 12 noaptea stai deja de 4 ore călare pe televizoare. Iar în ritmul ăsta n-ai cum să reziști dacă meciurile merg pe 0-0 până la vărsare. Și nu că ațipești tu în fața televizorului, da’ adorm d-alde Pique și Ter Stegen pe teren.

Acestea fiind așezate pe hârtie, să ne mutăm pe Wembley, unde gazonul arăta ca-n Nanov, județul Teleorman. Nu ai crede că fix englezii au ezitări de genul ăsta, mai ales că acolo, peste câteva zile, va avea loc meciul internațional de “Băieți, io am tăiat-o!” al lui Wayne Rooney. Gazonul ăla e atât de prost, încât și când vor dori să-l lase pe Wayne să dea gol, bietul atacant cu implant de rocker nu va izbuti.Chit că meciul e amical și adversarul Angliei e SUA. Noi știm asta, am învățat să recunoaștem un gazon prost de la primul cadru al transmisiunii. Îți și vine să pui plăcuță de-aia cu “Interzis călcatul ierbii” când mai schimbă ăștia gazonul pe Arena Națională, care pare că nu rezistă mai mult de un meci până să se transforme în terenurile de la Wimbledon în a doua săptămână de turneu.

Embed from Getty Images

Dar, cum ziceam, aseară, show-ul a început încă din minutul al doilea. Citeam în presa de engleză a olandezilor că PSV-ul a avut mult timp probleme la cornere, însă că în ultima vreme, a progresat: se apără mai bine, pune mai multe problemuțe în atac. Progesul ăsta s-a văzut când Pereiro a executat perfect, iar De Jong a plasat mingea cu capul, ideal, pentru 1-0.

Iată ce frumos cântă suporterii olandezi dacă le dai ocazia. Ok, nu înțelegi un cuvânt din ce zic și bănuiesc de ceva vreme că nici măcar ei nu înțeleg și că de fapt comunică în interjecții, dar chiar și așa putem aprecia o vocaliză sănătoasă.

https://twitter.com/PSV/status/1059888093946351617

Refrenul lor, Vol strijd gaan wij op pad, se traduce, mot a mot, ”Dornici de luptă, pornim!”. Și au luat-o mot-a-mot și au pornit bine și dornici de luptă, dar de aterizat au făcut-o cam forțat și nu a ieșit deloc bine. Gicu Grozav îi înțelege și le-a transmis deja urările sale de ”Asta e, Dumnezeu n-a fost olandez în seara asta. Și chiar dacă era, nu știe ce ziceți în limba aia”.

Ghinionul PSV-ului s-a numit vulpoiul Harry Kane, care abia are 25 de ani, dar mi se pare că joacă de vreo 40 și încă prestează la Tottenham de mănâncă pământul. Iar Realul e ocupat să schimbe antrenori, poate-poate joacă Bale fotbal, așa că e de așteptat ca Citizen K să mai stea un sezon sau două în Insulă. În minutele 87 și 89, conturile de social media ale olandezilor trăgeau aceeași concluzie amară: ce păcat. Sau, vorba lui Ioan Chirilă, ar fi fost prea frumos. În fine, e business-ul lor, noi am venit aici cu sorcova.

Embed from Getty Images

AS Monaco – Club Brugge: 0-4

Meciurile mari mă inspiră. Iar când sunt inspirat, se petrece unul din următoarele două lucruri. Fie cânt Mariah Carrey sub duș și-mi alienez vecinii, fie scriu versuri. La mine-n Voluntari nu e apă caldă momentan, așa că am pus pe hârtia lui mirceameșter.ro un poem. Sper să vă placă la fel de mult cum o să-i placă și lui Henry când o să-l primească tradus pe mail. I-am pus titlul ”Dacă” și sper ca, într-o zi, să fie înrămat și așezat la intrarea în vestiarul lui AS Monaco. Kipling ar fi mândru, n’est pas?

Dacă
de Codruț Baciu

Dacă
Învățați bine, bine de tot, copii
Dacă
Vă găsiți un post călduț
La o echipă națională cu ștaif
Dacă
Vorbiți foarte bine limba lui Derrida și
Dacă
Aveți un henț celebru la activ, copii
Ei bine,
Și voi puteți ajunge să antrenați
O fostă finalistă de Champions League
Cu care
Să vă faceți de râs cu Brugge.

Opera este încă în lucru, nu fiți nașpeți și nu săriți cu hatereala. Arta cere răbdare și repetare, iar o elegie-n versuri trebuie să se primenească în timp, precum spinarea unui porcușor de lapte la proțap. Veți vedea: la următoarea înfrângere cu 4-0 a lui Thierry, versurile de mai sus vor suna și mai bine.

Embed from Getty Images

Atletico Madrid – Borussia Dortmund: 2-0

Spaniolii jucaseră, înaintea meciului de ieri, 41 de meciuri împotriva echipelor nemțești. Au câștigat 19, au pierdut 15, iar 7 dintre ele s-au terminat așa cum își termină Iohannis discursurile: indecis.

Primul gol al meciului a venit în minutul 33, când Saúl Ñíguez l-a învins viclean pe portarul Bürki. Teoria mea este următoarea: cu cât al doilea prenume ți-e mai ciudat, cu atât vei juca mai bine toată cariera. De pildă, pe Dorin Semeghin îl mai cheamă și Costel și a avut o carieră fulminantă. Iar Saúl de la Atletico îmi confirmă și el această teorie, fiind mândrul purtător al prenumelui secundar Esclápez.

– Yo soy Saúl Ñíguez Esclápez
– S-o ce?
– Esclápez

Embed from Getty Images

Iar Borussia avea, până să dea nas în nas cu Esclápez, 12 victorii și 3 egaluri sezonul ăsta. Nicio înfrîngere. Însă Antoine Griezmann a avut grijă să le ofere nemților primul duș rece pe anul ăsta, cu un gol înscris în minutul 80. Francezul a ajuns la niște cifre la fel de rotunde ca pântecul lui Alibec: are 50 de meciuri în Liga Campionilor și a înscris deja 20 de goluri. Nu-i prea rău pentru un pitic de atac.

Embed from Getty Images

Steaua Roșie Belgrad – Liverpool: 2-0

Oh, oh, Prea-Mărite Fotbal, da’ brută mai ești, bă, uneori, să moară peștii lu’ Gnohere! Azi scoți un egal cu City, mâine o bați pe Steaua Roșie de-i sună Kusturica în cap, iar poimâine, fatalitate: te trezești legat de mâini, picioare, gură și urechi și pierzi cu 2-0 în Serbia. Fix împotriva firii și a milioanelor de lire, ca un fel de Cilic versus Copil, pe hardul indoor al Baselului. Oooof, Prea-Mărite!

Dar surprizele astea au rolul lor bine stabilit în arhitectura sportului, să știți. Să nu le plângem de milă englezilor. Fără aceste surprize, am fi ca Pepsi fără victimele de diabet. Pur și simplu nu s-ar putea. Și, să recunoaștem, o atmosferă de genul ăsta merită o soartă bună la final.

Some atmosphere this from the Red Star Belgrade fans. pic.twitter.com/zPrr1IPAoB

— Mootaz Chehade (@MHChehade) November 6, 2018

Știm povestea cu nemții, dar vă asigurăm că de bătaia sârbilor nu ești sigur niciodată că ai scăpat: nici când sunt fericiți, nici când îi vezi suiți în autocare. Mai ales că în Serbia “bătaie” poate însemna orice, cuvântul are o arie lexicală largă. Așa că aplauzi tâmp și speri să nu observe frica din ochii tăi, cum o simt, de plildă, schnauzerii uriași. Și-n plus, la naiba, între noi și ei e Belo. Ținem cu Belo, nu? Întodeauna devin un pic melancolic atunci când joacă Steaua Roșie, echipa cu care Miodrag al nostru a câștigat Cupa Campionilor.

Nu-i mai puțin adevărat că și Liverpool a jucat aseară la confluența dintre Oțelul Galați și Liceu Tehnic Mihai Bravu, Salah a părut doar un Fellaini mai îndesat, portarul Alisson și-a uitat mănușile acasă și le-a luat pe cele rămase călduțe ale lui Karius, iar Firmino… ei bine, Firmino a fost Firmino. Însă meritele sârbilor sunt, vorba maestului Cornel Dinu, care acoperă palatal termenul ca nimeni altul, incontestabile.

Embed from Getty Images

Povestea frumoasă vine chiar de la autorul celor două goluri (1, 2), Milan Pavkov. În urmă cu un an și ceva, Steaua Roșie plătea pentru Pavkov vreo 4000 de euro în contul colegilor din liga a treia sârbă, FK Radnički Niš. Cât un sejur de 6 ore pe litoralul românesc, practic. Doar că, spre deosebire de un sejur pe litoral, după Pavkov vor rămâne și bani în casă, probabil. Între timp, sârbii tocmai au prins speranță că dacă mai prind două meciuri ca ăsta cu PSG și Napoli, merg mai departe în Champions League și-i lasă pe ăștia grei cu milioanele-n ploaie. Stai să vezi.

Embed from Getty Images

Napoli – PSG: 1-1

Tot în grupa C, napoletanii și bogătanii au făcut egal, ceea ce păstrează grupa asta destul de echilibrată. Diferență de doar două puncte între lider (Napoli) și ultimul loc (Steaua Roșie).

În afară de golurile lui Bernat și Insigne, avem de remarcat alte două lucruri importante pentru fotbal. Brandul Jordan, deținut de Nike, a decis să bage cărbuni grei în prima sa colaborare cu un club de fotbal. Și dacă tot e prima, de ce să nu înceapă cu cei mai bogat din parcarea subterană? Adidașii (termenați, mă, cu fițele lexicale!) Air Jordan 1 PSG au fost lansați aseară și pot fi achiziționați la prețul de 160 de dolari americani. Așa se face banul, sărakilor care ne citiți de pe dracu’ știe unde! Și apropo de bani, Mbappé tocmai a devenit cel mai bine cotat jucător din lume. Conform coleguților de la Le Figaro, tânărul Kylian l-a devansat pe Harry Kane și valorează circa 216 milioane de euroi. Deci, la lichidare, în loc să mergeți în Poiana Brașov, faceți o ofertă la PSG, poate vă cântă Mbappé la ziua de naștere. Sau măcar Pavkov ăla de mai sus, despre care sunt absolut convins că i-a fost oferit la un moment dat lui Becali, care a refuzat pentru că-l avea deja pe Alibec în echipă.

Embed from Getty Images

FC Porto – Lokomotiv Moscova: 4-1
Schalke 04 – Galatasaray: 2-0

În Grupa D, lucrurile sunt destul de clare, așa că nu vom face altceva decât să tragem concluziile. În ceea ce-i privește pe rușii de la Lokomotiv, numai nea Ovidiu Ioanițoaia, cu vocea lui de fumător reabilitat, o poate spune suficient de grav: ”Un îngrijorător minus 6 la adevăr”. Cu alte cuvinte, au venit, și-au luat bătaie de la toți, au plecat.

Iar dincolo, Galata se pregătește deja să-l oferteze pe Hagi, e clar. E nevoie ca astrele să se alinieze un pic, atâta tot: Viitorul să continue să câștige, Galata să continue să piardă, suporterii să-și piardă de tot răbdarea, iar Domnul și Mântuitorul Nostru Recep Tayyip Erdoğan să se uite în dimineața asta la știri. Transferul e ca și făcut.

Embed from Getty Images

Cam atât pentru prima zi de Champions League de săptămâna asta, dar nu uitați că în seara asta avem Juventus cu United, precum și alte mărgici ce se anunță interesante, cum ar fi Lyon – Hoffenheim. De toate se va ocupa colega Andreea, care din ultimele informații pe care le avem și-a făcut aprovizionarea cu pizza și cafea pentru diseară, deci va băga cărbuni ca-n vremurile bune ale Văii Jiului.

Pace și pase, prieteni.