Mă tot țin să zic asta de câteva texte încoace, așa că nu vreau s-o mai ratez și în seara asta, chit că ai noștri au jucat îndeajuns de bine încât treaba asta să conteze foarte puțin spre deloc. Băi fraților, voi ați văzut ce font folosesc ăștia de la FCSB anul ăsta pentru numerele și numele de pe tricouri? Dacă n-ați văzut, vă pun o fotografie mai jos, ca să vă stric ziua. Parcă au organizat concurs de grafie la Grădinița 76 cu program prelungit din București și au imprimat pe spatele jucătorilor niște numere atât de urâte și de greu de citit, încât probabil că au ales copilul clasat pe ultimul loc doar ca să-i arate că-n viață e bine să fii optimist.
Toate tricourile echipelor cu ștaif sunt lucrate și studiate de armate de specialiști pentru ca fanii să fie atrași de combinațiile de culori și de forma imprimeurilor, în timp ce FCSB a luat tricourile create de Nike și le-a ars niște fonturi despre care Becali ar zice probabil că sunt inspirate din turniruri. Adică din Evul Mediu, cam pe unde-a rămas în general comportamentul public al singurului om din lume care în statutul companiei are trecute la coduri CAEN deopotrivă creșterea de animale și săpatul după banii de la UEFA prin cupele europene.
Embed from Getty Images
Acestea fiind spuse, doamnelor și domnilor, băi oameni buni, a început pe bune sezonul din UEFA Champions League. Și când spun “pe bune” mă refer în special la faptul că în playoff-ul competiției se aude pentru prima dată imnul la stația de amplificare a stadionului, tot aici vedem în sfârșit grafica oficială care te unge pe cornee când privești meciurile la TV, aici au jucătorii imprimate pe mâneci logo-urile competiției și cam de aici încep de fapt echipele care joacă în campionatele crescute la coada vacii să-și facă speranțe că ar putea băga botul în milioanele grele pe care UEFA le împarte celor care intră cu invitație la balul mascat din grupele competiției.
ACESTE TEXTE ÎȚI SUNT OFERITE DE:
Seria de articole UEFA Champions League, faza pe gazon vă este oferită de Nissan, sponsor principal al celei mai importante competiții europene intercluburi. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Dar să lăsăm deoparte introducerea și să trecem la treabă.
Sporting CP – FCSB 0-0
După ce le-au dat Blue Screen scouterilor celor de la Sporting, care în ultimele trei etape ale Ligii 1 au venit în România să vadă cum viitorii lor adversari sughit când sunt puși în fața unor bolovani precum Chiajna sau Poli Iași, cei de la FCSB s-au urcat în avion și-au plecat spre Lisabona pentru a încerca să facă rost de bani pentru colindătorii care la iarnă vor bloca traficul din Pipera.
Se anunța un meci complicat, prieteni. În primul rând pentru era comentat de băieții de la Pro TV, care – se știe – transformă orice șut de la 40 de metri în ocazie vecină cu infarctul miocardic și fiecare decizie inversă a arbitrului în motiv de eșafod, chit că e corectă sau nu. Apoi pentru că, indiferent de ce se spune prin spălătorii la o sămânță sinceră, e greu să joci pentru calificarea în grupele competiției împotriva unei echipe care anul trecut a fost la cinci minute de a-i face peri albi (probabil pe piept, că altundeva nu mai ai cum) lui Zidane, pierzând contra Realului după două meciuri în care madrilenii au văzut cum e să joci ca Naționala lui Daum, cu mențiunea că spaniolii câștigă în finalul meciurilor (în general finale), nu pierd (în general meciuri de calificare cu Kazahstan și Bosnia).
Embed from Getty Images
Și-ncepe meciul. În echipa portughezilor, niște băieți care vara trecută au ridicat trofeul Campionatului European. În echipa românilor, niște băieți care anul trecut au văzut asta la televizor în 4K plus reluări la fiecare fază. Deci avantaj ai noștri, că-s informați din mai multe unghiuri. Așa cum ne așteptam, Sporting își așează cortul în fața careului alor noștri încă dinaintea fluierului lui Felix Brych, neamț care acum vreo trei luni se certa cu Cristiano Ronaldo pentru te miri ce faulturi în finala ediției trecute a competiției. Și-ncep portughezii să care centrări în careul nostru. Dar au uitat să pună lanțul pe bicicletă și știți proverbul ăla românesc: pedalatul în gol n-a reușit încă să câștige măcar o etapă în Turul Ciclist al Sibiului. De cealaltă parte, echipa lui Dică s-a bazat pe tradiționala tactică “scapă de ea ca să n-o comiți”, pusă la cale în general de echipele românești atunci când ies dintre Sepsi Sfântu Gheorghe și FC Botoșani și dau de greuceni prin Europa. Pe scurt, fundașii și portarul Niță au căutat să lege apărarea de atac prin degajări perfecte geometric, dar în general falimentare când vine vorba de eficiență în sport în general.
Embed from Getty Images
Partea bună e că nici portughezii n-au excelat la capitolul eficacitate. Și-n cazul ăsta s-au cam bazat pe o atenție, o măslină, ceva care să cadă undeva în careu sau prin împrejurimi. De exemplu, pe un henț al lui Larie pe care Brych l-a considerat involuntar, deci echivalent cu un soi de avertisment fără amendă și puncte luate de pe permis. După vreo 22 de minute surde ca urechea internă a unui concertoman care alege să stea lângă boxe, Alibec decide că e cazul să se apropie de poarta adversă și trage sănătos de pe la 35 de metri, distanță de la care ultimul gol românesc a fost înscris pe vremea în care ai noștri așteptau turcii cu arcurile încinse. Deși mingea s-a plimbat stânga-dreapta în aer precum chinezăriile vândute pe marginea plajei sub formă de mingi de volei, portarul Rui Patricio a scos scutul și a oprit proiectilul înainte de a exploda pe tabelă.
Embed from Getty Images
Portughezii se spală pe fețe cu apă rece și se trezesc instant, iar la faza următoare mângâie bara laterală prin Acuña, care i-a lăsat pe Larie și pe Enache în fum și a fost aproape să crape fecioria FCSB-ului. Portughezii prind vânt la pupa și se aruncă pe poarta alor noștri, scoțându-l pe Alibec din contabilitate. Dar Alibec se joacă de-a v-ați ascunselea și apare și dispare din meci ca David Copperfield când era tânăr și făcea bani din asta, iar peste vreo 5 minute își face apariția pe banda stângă, unde clănțăne doi adversari înainte de a rămâne singur cu portarul advers. Dar Alibec preferă un șut înfundat pe colțul scurt în locul unei pase relaxate în fața porții, acolo unde așteptau o jumătate de echipă și un sac de speranțe ale suporterilor.
De aici până la finalul reprizei, notăm că FCSB și-a băgat baloții în grajd și a blocat ușa, în ciuda faptului că portughezii au apăsat lung și degeaba pe sonerie. În aceste condiții, cea mai importantă informație a ultimului sfert de oră vine de la Costi Mocanu, care ne anunță că Mayweather are meci de box duminică dimineață. Încă un creștin care va lipsi de la slujbă, practic.
Repriza a doua începe cum am lăsat-o pe prima. Ai noștri așteaptă cuminți cu mâinile la spate și unghiile tăiate în propria jumătate de careu de 16 metri, ai lor se prăvălesc peste ai noștri ca alunecările de teren, dar trânta asta are rezultat exclusiv în caseta tehnică cu statistici, pentru că tabela rămâne țeapănă. Din când în când, jucătorii FCSB-ului scot însă șuriul și-l învârt prin jur, sperând să prindă vreun organ vital al adversarilor. Teixeira ratează astfel din șase metri la o lovitură liberă aruncată peste careu ca un avion de hârtie de pe geamul clasei.
Embed from Getty Images
Și meciul se joacă așa în continuare: portughezii atacă steril, ai noștri așteaptă momentul să scoată ghearele și să zgârie. Iar cu vreun sfert de oră înainte de final vine și momentul-cheie al meciului. O fază de atac pozițional aparent nevinovat îl prinde pe Coentrao, fundașul stânga al celor de la Sporting, în pauză de masă, iar Enache scapă singur cu portarul advers, trezindu-se în fața unui gol care le-ar fi oferit românilor șansa de a începe returul cu pieptul umflat. Al nostru începe însă să-și calculeze în cap decizii și traiectorii, sinus-cosinus, s-o dau sau s-o las, să mai fac un pas sau nu, matrice, logaritmi, matematici superioare, profil real, de-astea omenești. Și o ocazie vecină cu jumătate de calificare se transformă astfel într-un șut îmbâcsit care mângâie bara pe exterior și se oprește în brațele vreunui copil de mingi.
Nu închidem ediția fără să notăm eliminarea lui Pintilii, care a ținut să-i bage ghete-n roate aceluiași Coentrao, un băiat care la un moment dat s-a spălat prin vestiar cu gelul de duș al colegilor de la Real Madrid. Pintilii a luat astfel al doilea cartonaș galben, mișcarea care-l urcă în tribune în retur. Mai rămăseseră vreo 10 minute din meci, iar din diferența de presiune dată de numărul diferit de jucători s-a născut un curent de aer care a cam bătut spre poarta noastră. Doar că, din fericire pentru ai noștri, portughezii au terminat meciul cum l-au început: hotărâți ca autoritățile din România când vine vorba de autostrăzi. Iar când jucătorii lui Sporting au părut că presează brânza ca să iasă zerul, de cealaltă parte a sitei apărea ba vreun Niță, ba vreun Larie, ba vreun offside, ba vreun fault în atac. Adică elemente perturbante care au păstrat meciul între paranteze. Și calificarea se joacă în 23 august în returul de pe Național Arena, acolo unde râul, ramul, tribunele și mai ales gazonul de calitate îndoielnică promit să le ofere celor de la FCSB o șansă reală la calificarea în grupele Ligii.
Embed from Getty Images
Până una-alta, chiar dacă pe blogul ăsta de cronici cretine râdem de orice și de oricine ne pică sub lunetă, că asta scrie pe autorizația de funcționare, recunoaștem cu mâna pe cifre că o echipă românească în grupele UEFA Champions League ar însemna că vom avea un sezon în care vom putea liniștiți să vindem bilete VIP la textele de față. Pentru că, indiferent de cât de mult s-a topit în untură identitatea echipei din care-au rămas în mod oficial doar culorile, una e să citești despre un potențial crash test Alibec – Sergio Ramos, alta e să adormi la povestea plictisitoare a unui Qarabag – CSKA Moscova. Parcă altfel curge zeama din doză pe conducte. Până la urmă, orice s-ar întâmpla, cineva citește aici și râde: FCSB-iști fericiți, dinamoviști răzbunați, rapidiști defuncți, chiajneni, colentineni și voluntarieni căzuți din greșeală și ei prin zonă. Să fie bine pentru toată lumea.
Embed from Getty Images
În celelalte meciuri ale zilei, am avut așa: Jurgen Klopp s-a întors în Germania cu Liverpool ca să transforme Hoffenheim într-o poveste frumoasă (2-1 pentru englezi). Azerii de la Qarabag au bătut cu 1-0 acasă pe FC Copenhaga și au șanse să-și ia toate înjurăturile echipelor care vor cădea în grupe cu băieții ăștia la care ajungi după un zbor mai lung decât până-n New York. Cei de la Apoel Nicosia, care au fost la 20 de centimetri să fie eliminați în turul anterior de Viitorul lui Hagi, au bătut cu 2-0 acasă pe Slavia Praga și probabil că vor strânge bani cu roaba prin grupe, că de puncte nu cred că se pune problema. În sfârșit, CSKA Moscova a confirmat procentajul de 100% în Playoff-ul Champions League și i-a bătut în deplasare pe elvețienii de la Young Boys Berna, dovedind că există domenii în care îți dorești să ții cu rușii, nu cu elvețienii.
Embed from Getty Images
Ne recitim miercuri seară. Pentru sănătatea dumneavoastră, circulați prudent, scoateți zahărul din dietă și cântați la duș.
UEFA Champions League: Playoff
Meciuri jucate în 15 august
Meciuri programate în 16 august
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
