Să-mi mai zică mie careva că banii n-aduc fericirea. Apoi dacă era cu adevărat așa, nu ne mai cadorisea Liga Campionilor cu o semifinală Leipzig – Paris, duelul care ne-a deschis ochii: degeaba îți dă Red Bull aripi până aproape de finală, când Les Arabes de la Paris sunt responsabili cu kerosenul care te trimite înapoi acasă.
Acestea fiind zise, continuăm telenovela “Nu suntem prieteni”, cu Thomas Tuchel jurând cu mâna pe toarta trofeului că nu o să mai ajute cu o vorbă bună niciun tânăr care are stofă de antrenor. Dacă știa el acum 12 ani, pe vremea când se întâlneau la cantină la Augsburg și vânau ultimul Apfelstrudel din meniu, ce o să ajungă Nagelsmann, îi otrăvea mărul din prăjitură.
Oglindă, oglinjoară, cine-i cel mai bun antrenor neamț din Europa?
Apoi, dacă îl trezeai pe Nagelsmann acum 12 ani pe la 2 noaptea și îi spuneai că în 2020 o să stea pe banca lui RB Leipzig în semifinala Champions League, ar fi zis că te-ai dilit, pentru că nu există nicio RB Leipzig. Pentru că aici voiam să ajung, mesdames et messieurs, la cum Leipzig se infiltrează după 11 ani de existență în semifinalele UCL. Leipzig, un fel de Voluntari pe steroizi a Germaniei. Cu niște diferențe importante: “Voluntariul” lor le are, totuși, cu varza și are, totuși, către 600.000 de locuitori dintre care niciunul nu votează cu Pandele. De partea cealaltă, PSG e puțin mai coaptă la minte, la cei 50 de ani împliniți săptămâna trecută. Păi cum să nu se oftice Messi sau Sergio Ramos când tinerii din ziua de azi nu mai știu ce e respectul pentru bătrâni?
Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan
Înainte să luăm meciul la puricat, țin să vă zic că Leipzig a avut mai mulți francezi în primul 11 decât PSG, iar PSG a avut același număr de nemți titulari ca Leipzig, adică unul. Prin urmare, să păstrăm un din ce în ce mai rar moment de respect pentru realitate și să ne abținem pentru câteva minute de la expresia cu nemții și autocarul. Mulțumim.
În privința meciului, se aștepta careva să bată Leipzig? Poate doar în primele minute, până când Neymar să dea năvală pe ritm de samba în apărarea echipei din Germania, că nemți ne-am lămurit că nu prea sunt. Rămas singur cu portarul Gulácsi, amețește mingea cu o mișcare din gleznă și o trimite în bară. Primul semn că circul Neymar și-a întins cortul în oraș. Al doilea semn a venit rapid, pentru că același Gulaș degajează un metru până-n același Neymar, iar Mbappé o bagă-n poarta goală degeaba. Că arbitrul fluierase deja henț brazilian, sătul de atâta Mano de Dios.
Una peste alta, era deja evident că TGV-ul lui Thomas Tuchel pornise motoarele, iar Leipzig părea o haltă în care nu va opri decât ca să își dezmorțească un pic piciorul. În semn de consolare, brazilianul ar putea să-și facă un tatuaj cu propriul lui gips dacă o să câștige trofeul UCL. Și dacă mai găsește loc liber pe corp.
Embed from Getty Images
Panicați că meciul ăsta nu seamănă deloc cu cel jucat contra lui Atletico, care a atacat într-un meci cât PSG în 5 minute, băieții lui Nagelsmann scot dinții și mârâie un pic în careul lui Sergio Rico, care rămâne impasibil în fața ocaziei lui Sabitzer. “Să fii în UCL și să joci în semifinale e o nebunie!”, zicea austriacul acum câteva zile. Nu se gândea ce nebunie e activată în ograda lui PSG, care a făcut shopping de un miliard de euro în ultimii ani cu un singur scop: să arate sexy când ridică trofeul Champions League, că degeaba au cuib în capitala modei dacă se împiedică pe catwalk de o doză de energizant.
Nebunia se domolește, pentru că Marquinhos injectează calmantul în poarta lui Leipzig în minutul 13, după o lovitură liberă bătută dumnezeiește de Ángel Di Maria. Marquinhos se înalță în careu, trecând prin linia fundașilor ca la “Țară, țară, vrem ostași”, și împinge cu capul mingea pentru 1-0 cu parfum scump de finală, ca ăla pe care îl păstrezi pe fundul sticluței ca să-l folosești doar la ocazii speciale.
Embed from Getty Images
Mai departe, Mbappé ratează și-i forțează pe adversari să recunoască dorul de Cholo Simeone, iar Poulsen îi răspunde dincolo cu o fază care avea să se dovedească cea mai mare ocazie a lui Leipzig. Șutul său din interiorul careului, după pasa lui Laimer, trece aproape de stâlpul drept al porții. O zvâcnire în fața uraganului PSG care ținea să demonstreze că “Ici c’est Paris”, chiar dacă meciul se juca în Lisabona, iar Neymar se credea pe Copacabana. Când după un Aperol Spritz și un selfie pe Instagram, trece mingea prin nisip ca șnițelele prin făină.
Vine minutul 35 cu o lovitură liberă din ușa vestiarelor, la doar doi metri depărtare de tușă. Poziția perfectă pentru o centrare, nu? Claro que no, se gândește Neymar, care trimite pe poartă, curentându-l cu ideea lui pe Gulyas, păzit doar de zeița bară, hotărâtă să îl perpelească pe Neymar în chinuri și postări pe Twitter. “Atunci, în strâmtorarea lor, ei au strigat către Domnul și El i-a izbăvit din necazurile lor”. Share, like, etichetează-ți aproapele.
Nagelsmann își dă jos sacoul, moment în care Ilie Dumitrescu începe să se uite cu un ochi la meci, comentând că nu a putut până acum din motive estetice pe axul central al costumelor de bărbați. Celălalt ochi îi este încă închis, traumatizat de gleznele goale ale neamțului.
Embed from Getty Images
Între timp, portarul Tocană face borș din apărarea lui Leipzig. Probabil tot cu ochii închiși, omul trimite o minge pe jos prin mijlocul apărării, curios și el să vadă unde ajunge. Spre ghinionul lui, e interceptată de Paredes, care i-o trimite pachet cu livrare urgentă lui Neymar. Coletul e fragil, așa că Neymar îl mângâie cu călcâiul și îl redirecționează delicat către Di Maria. Aflat în fața porții, argentinianul expediază pachetul la destinație și împinge Red Bull-ul în frigider: 2-0.
81 de goluri si 91 de pase de gol pentru PSG. Atât voiam să zic, Herr Hans-Dieter Flick.
Așa se încheie prima repriză. Pardon, întâi Neymar trimite un șut pe lângă poartă, apoi se încheie prima repriză. Pentru Leipzig, una după chipul și asemănarea costumului lui Nagelsmann.
Ce întoarce Leipzig, scorul sau celălalt obraz? Asta era întrebarea care ne flutura prin gând în primele minute ale reprizei a doua, cu jucătorii lui Nagelsmann înfigându-se ca termitele în scara care o urca pe PSG în finala Ligii. Intrat la pauză, Forsberg trage un șut peste bara transversală, dar asta nu-i întoarce din drum pe Mbappé și prietenii săi.
Embed from Getty Images
Revenind cu acțiunea în careul lui Supică, îl vedem pe Mukiele cum cere fault și se aruncă pe gazon ca piperul în râșniță, lăsându-i pe băieții lui Tuchel să-și facă mendrele: Di Maria centrează mingea lăsată orfană de Mukiele, Bernat o trăznește pentru 3-0, iar la capătul fazei se aruncă Neymar, să ciugulească omul un gol înainte să intre în poartă. Dar mingea trecuse deja linia și nici VAR nu a mai stat între ea și rezultatul de pe tabelă.
Mai jucăm? Hai, încă juma de oră și închidem, că deja au început să apară țântarii portughezi. Și de aici înainte am mai putea povesti despre șuturile lui Angelino, Mbappé, Paredes, despre contraatacul construit de Mbappé și Neymar, care realizează performanța să se împiedice ca atacanții Chiajnei în poziție de 2 contra 1.
Embed from Getty Images
Și ar mai fi fost niște momente, dar ce rost are să mai irosim cuvintele când tot ce contează e că Parisul ajunge lejer în finală, după ce în primăvara târzie europeană s-a simțit ca-n Europa League, eliminând Atalanta și RB Leipzig. În finală va da însă nas în nas, probabil, cu niște nemți care au mai mulți nemți în echipă decât a avut Leipzig. Și atunci, vorba lui Ney Ney: “Que Deus nos abençoe e nos proteja”.
Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan
Andreea este una dintre femeile care-ți dau kilometrajul peste cap atunci când vine vorba de o discuție despre fotbal. Știe să-ți explice ce-i ăla offside în 43 de moduri și în 97 de limbi străine. Nu sunt multe ca ea, deci între două texte o așezăm în vitrină și o privim ca pe a opta minune a lumii.
