Vă mai amintiți vremurile în care VAR-ul era doar un vis frumos și când lumea se plângea că fură arbitrii pentru Real Madrid și că e nevoie musai de VAR ca să nu mai existe fărădelegi în societate și ca lumea să devină un loc mai bun? Bun, s-a băgat VAR ca să nu mai fure arbitrii pentru Real și să nu mai existe fărădelegi în societate și să devină lumea un loc mai bun.
Ei, și s-a făcut minutul 43 din meciul cu PSG, pe la 1-0 pentru Real. Icardi fură o minge noaptea ca pesegistul și o ciupește pe lângă Courtois. Portarul îl ia sanie, arbitrul dă penalty și cartonaș roșu. Dar intră VAR-ul salvator și lămurește: nu e penalty pentru PSG și roșu pentru Courtois, ci e mai degrabă invers: lovitură liberă pentru Real, pentru că un parizer l-a împins pe la mijlocul terenului pe Marcelu cu 86 de minute înainte de faza penalty-ului. A râs Neymar, a râs și Tuchel, s-a râs bine, că oricum erau calificate ambele echipe mai departe și nu mai prea conta. Dar am râs și noi, ce să facem? Internetul a vrut-o, VAR-ul a judecat-o. Justiție liberă pentru toți.
Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan:
Real Madrid – PSG 2-2
Revenind la meci, merită spus că Zidane nu și-a tocit chelia în ploaia de la Madrid degeaba. Realul a stat călare pe Paris ca CEX-ul pe Viorica. Benzema nu doar că a devenit primul fotbalist care le dă gol franțujilor sezonul ăsta de CL, dar s-a mai transformat și-n ăla care le virează două la rând. Și golul al doilea, ca să fie clar, a fost dat în minutul 79 mergând pe 80. Era 2-0 și părea că perioada întunecată s-a terminat pentru Madrid și că Realul și-a găsit în sfârșit alt suport de făclie după ce l-a uitat pe Cristianu pe undeva prin pozele din muzeu.
Embed from Getty Images
La 2-0 și dominare clară Madrid, deci, prin minutul 83, am plecat în bucătărie, după o bere, înjurându-l în gând pe Meșter că mi-a rezervat pe cronici seara asta de amicale plictisitoare. Dar până găsesc eu raftul cu berea (am ușa ocupată cu borcane și cutii vechi de lapte), până găsesc desfăcătorul, până o desfac, până verific dacă sigur am închis aragazul de acum 4 zile, când mi-am făcut o omletă, până sting lumina și mă mai întorc o dată să verific și apa, până mă întorc în sufragerie în nici 3 minute, era 2-2 și ocazie mare PSG. Meaaam!
La 2-2 și cu doar 5 minute trecute, pe final, PSG-ul domina deja meciul cu așa mână de fier încât părea Jair Bolsonaro, iar Realul se apăra atât neconvingător, încât puteai să juri că-i un activist de mediu care încearcă să stingă incendiul din pădurea amazoniană cu o găleată.
Embed from Getty Images
Bine, dacă nu avea poarta lui Navas bare, Bale sigur ar fi dat gol în minutul 90+4 și nu ne mai aminteam niciunul că PSG-ul chiar a participat la meci. N-a fost să fie și francezii au dat la fel de multe goluri ca adversarii din de 4 ori mai puține șuturi pe poartă. Socialiști, ce vrei? Obișnuiți cu greul.
Juventus – Atletico Madrid 1-0
În primul rând, trebuie să menționăm că Simeone și Sarri au jucat amândoi 4-4-2 în semn de protest pentru demiterea lui Cosmin Contra de la echipa națională. Acum serios, nu știam că mai există două echipe în Europa civilizată (pe lângă Naționala noastră, bineînțeles, asta e treabă constantă ca manevrele lui Fibonacci) care să apeleze la sistemul ăsta mai vechi decât balena cu dinte roșu de la Antipa, dar acești doi plicticoși au reușit.
Altfel, stați liniștiți, că n-au păcălit cu nimeni cu ăia doi atacanți. Pentru că de fapt s-au apărat amândoi în 11 jucători ca niște strungari disciplinați ai fotbalului ce sunt.
Dacă nu apărea Dybala să dea perversa de pe delle Alpi, dintr-o lovitură liberă de generic Telesport, nici nu ne mai apucam să scriem despre meciul ăsta. Mai merită spus și porecla nemaipomenit de creativă găsită de comentatorul Digi lui Dybala: ”Decarul piemontez”. Nu vi se pare că sună a carte scrisă de Ilie Dobre? Apropo, cine nu știe titlurile cărților publicate de Ilie Dobre să plece de aici și să caute asta pe Google acum!
Embed from Getty Images
Steaua Roșie – Bayern 0-6
Prima veste bună din meciul ăsta a fost că a prins Marin în sfârșit echipa. A doua veste bună e că a fost și căpitan. După care vine, din păcate, vestea proastă: nu e Marin al nostru ci altul. Dar uite că Zeuțul fotbalului nu doarme și îi pedepsește pe ăștia care încearcă să ne păcălească.
Pentru că oricum nu prea a contat cine a jucat la sârbi. Și nici la nemți, prea mult. A contat doar Lewandowski. Băiatul celebru pentru că mănâncă desertul înainte de masa principală din rațiuni domestice a dat patru goluri (în mai puțin de un sfert de oră) și a devenit aseară cel mai bun marcator al lui Bayern din Champions League. Și nu prea poți zice că la echipa asta n-au jucat oameni cu simț de răspundere în istoria echipei. Apropo, Lewandowski are în sezonul ăsta 31 de goluri marcate în 26 de meciuri jucate, statistică la care se bate deja cu Gerd Müller, doar că ăla juca fotbal înainte să se inventeze medicamentele. Sau calculatoarele. Sau fundașii.
Embed from Getty Images
Tottenham – Olympiakos 4-2
Bine că l-ați înjurat pe Mourinho că e defensiv și plictisitor. S-a supărat omul și, de când a venit la Tottenham, are 8 goluri marcate și 4 primite în două meciuri. Lasă, că poate câștigă competiția din nou doar așa, să ne arate că degeaba ne-am bucurat când am crezut c-am scăpat de torționari ai jocului.
A fost un meci superb pentru londonezi, care la 2-0 pentru greci începuseră deja pe interneți să-i înfunde mailul lui Pochettino, recent scos pe bară de conducere, cu scrisori de dragoste pline de lacrimi și muci. S-a făcut între timp 4-2 și oamenii au demonstrat că memoria suporterului englez e egală cu memoria alegătorului român. Încă două meciuri ca astea și Mou va avea statuie în fața stadionului lui Tottenham, că tot e nou și n-au apucat ăștia să sculpteze nimic pe-acolo. Nu c-ar avea ce să aleagă din ultimii 60 de ani.
Embed from Getty Images
Galatasaray – Club Brugge 1-1
Eh, să știți că ăsta a fost un meci frumos și amuzant. Păcat că nu l-ați văzut.
În primul rând, e de văzut golul unui anume Adem Buyuk, ca să vedeți de ce nu o să mai prindă Andone echipa la Galata de azi încolo. S-a înșurubat băiatul de ziceai c-a înviat Dumitrache, nu alta. Avem golul, regia?
Partea amuzantă a venit în minutul 92, când a dat un băiat, Diatta, gol de 1-1 pentru Brugge și s-a dezbrăcat de tricou, să sărbătorească. Vom analiza îndeaproape problema instinctului care-i face pe fotbaliști să se dezbrace la gol, dar nu-i momentul acum. Cert e că Diatta avea un maiou atât de urât pe dedesubt, încât a luat al doilea galben și belgienii au rămas mai puțini, ca pe vremuri, când treceau trupele nemțești grăbite peste graniță. Ba chiar au rămas și mai puțini după ce arbitrul a observat că la bucuria de după gol a mai fost un belgian care s-a bucurat conform cu regulile spitalului de boli nervoase de la Predeal: Clinton Mata s-a găsit să celebreze golul colegului rupând steagul de la colțul terenului cu șpițul.
Ziceți ce vreți, dar aș da orice să văd un documentar care să analizeze fotbalistul din perspectivă psihologică în momentele astea de restriște emoțională. La goluri date, la goluri luate. Sau, în cazul fotbaliștilor noștri, la final de lună, când se prind că iar nu le-au intrat salariile.
Alte meciuri jucate miercuri în UEFA Champions League:
Atalanta – Dinamo Zagreb 2-0
Manchester City – Șahtior Donețk 1-1
Lokomotiv Moscova – Bayer Leverkusen 0-2
Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan:
Despre Andrei nu se știu foarte multe lucruri, însă este cert că e atât de pasionat de fotbal, încât legenda spune că și-a trăit jumătate din viață în mașină, pe drumurile dintre stadioanele din țară și nu numai. Ultima dată a fost văzut în fața televizorului, așteptând cu interes momentul în care nu va mai avea cum să ia peste picior fotbalul de la noi.
