Iarăși am avut noroc: ultima noapte de Champions League din faza grupelor s-a desfășurat cum nu se putea mai agreabil. Ziua precedentă ridicase ștacheta destul de sus, să recunoaștem. Cu excepția grupei D, în celelalte se înscriseseră o căruță de goluri. Ba mai mult, ca și când cei de la Manchester City nu pătimiseră destul în această bucată de sezon, se pare că un fan al lui Celtic, luat de val, a aruncat cu un hamburger într-un cal al Poliției din Piccadilly Gardens. O iapă, mai exact. Natural, până să-și dea seama că e rost de haleu, animalul s-a speriat, semănând panică în sânul întregii flote de armăsari. În fine, suspectul a fost șters de muștar la bot și azvârlit în dubă. End of story, să revenim la ale noastre.

Ei bine, aseară, cum spuneam, cercul a fost închis, iar grupele s-au copt într-un mare fel. La ce să te uiți mai întâi, așadar? La deplasarea în Porto a viitoarei campioane a Europei, Leicester? La Juve, bătrâna doamnă torineză care domină și campionatul italian, și părticica ei de UCL? Până la urmă, a fost ca atunci când te uiți 5 minute pe meniul de sucuri, iar când vine chelnerul îți faci curaj și ceri un pahar de vin bun. Așadar, un clasic Madrid pe Bernabeu, alb, înviorător. Excellent choice, sir, spuse sponsorul Gazprom de pe margine. Apropo de sponsori, moment publicitar:

Seria de articole UEFA Champions League, faza pe gazon vă este oferită de Nissan, sponsor principal al celei mai importante competiții europene intercluburi. Încasările vor fi donate în scop caritabil.

Real Madrid – Borussia Dortmund 2-2

Real-Dortmund a fost exact ce a prescris proverbialul doctor. Un meci de care-pe-care în care singura miza era locul 1. Garda jos, pumni aruncați din toate pozițiile ca-ntr-un Ali-Foreman în Zair. The Rumble of The Jungle! Dar mai întâi a fost showul din tribune. Madrilenii ne-au dilatat pupilele prin culoare și mesaj. ”Rey de Copas” stătea scris peste scaunele albastre și albe ale stadionului.

Ne-am lungit cam mult cu introducerea, dar, vorba analistului Dolce, Basarab al doilea: Ce poți ca să faci? N-ai cpcsf.

La ora partidei, se știa așa: în Liga Campeonilor, atunci când Benzema dă gol, Realul de obicei câștigă (29 de meciuri), răruț face egal (6), respectiv pierde din joi în Paști (2). S-ar fi zis că golurile lui Karim în UCL erau aproape o garanție a succesului. Ca o cravată norocoasă la un interviu. Ca Lendl în echipa lui Murray. Ca Jeff Bridges în orice rol. În fine, ați prins ideea. Mare amator de statistici însă, Carvajal avea nevoie de un bazin de informații ceva mai larg pentru a putea trage concluzii. Așa că în minutul 28 îi centrează perfect lui Benzema, care face 1-0. Victoria era asigurata, gata! Nu mai citiți de-aici încolo, că n-aveți ce. Profeția a fost îndeplinită.

Ronaldo, care n-ar zice ”nu” dacă ar ajunge la 100 de goluri în Ligă înaintea blondului pitic de la blocul B, scara 3, a avut și el o ocazie importantă până la pauză. Același Karim (sau Karem, dacă ne luăm după Bogdan Cosmescu) i-a centrat nici prea-prea, nici foarte-foarte în fața porții, și numai un vârf de Nike i-a trebuit portughezului ca s-o bage la năvod. N-a fost să fie, dar Cristiano, care mereu îl pune pe Benzema în capul listei când e întrebat cu cine îi place să joace, nu s-a supărat deloc. 

Până la pauză, Marcelo și Gonzalo Castro au mai făcut tribunele să scoată câte un ”uuuuuh”, respectiv ”aaaaah” prin ratările lor de promenadă. Posesie 50-50 după 45 de minute, Realul în control, totuși, cu 6-3 la ocazii clare de gol. Era cazul să comut (sic!) pe Porto-Leicester. Oh, dar acolo, durere! Să nu vorbim despre asta încă, să mai amânăm vreme de măcar o repriză, măcar câteva paragrafe!

Repriza a doua începe foarte animat, cu freza lui Ronaldo ratând o nouă ocazie de a se face nevăzută. O freză care pare că are conștiință și voință proprie. Este nemișcată ca un pui de armadillo și lucioasă ca o monedă de 10 bani. Dar trăiește, există, prezența ei nu poate fi tăgăduită de nimeni și plutește peste toți și toate, mai ales la centrări. 

Nu trec nici 7 minute de la reluarea partidei, că Benzema se dă de trei ori peste cap și se preface în erou. Mai întâi, ratează singur cu portarul, ca să aibă haterii lăsați pe bancă ce să comenteze. Dar 30 de secunde mai târziu, după o centrare a lui James Rodriguez, pac, gol cu capul. Benzema se află la cel de-al 49-lea gol de Ligă, egalându-l astfel pe marele Di Stefano.

Bucuria lui Zizou pe margine este ca a unui copil foarte bătrân: o țopăială scurtă care părea să spună ”da, am repetat chestia asta la antrenament, speram să iasă, mă așteptam să iasă, dar ce chestie, frate, că a ieșit!”. Lui Zidane nu-i vine încă să creadă că e bun la toată treaba asta cu antrenoratul. Deci se făcu 2-0 – tot Karim. Realul bate, nu mai citiți în continuare, că perdeț timp.

Dar nemții, tot nemți, frate! (trebuia s-o bag și p-asta, sorry).

În minutul 61, Pierre-Emerick Emiliano François Aubameyang, un bărbat tânăr și-n putere născut în Franța, cetățean gabonez și îmblânzitor de blancos, face nefăcuta și-i dă gol lui Navas. E al 19-lea său gol în 17 meciuri jucate în toate competițiile. Până și nea Piți l-ar fi convocat p-ăsta la Națională.

Dar marea bucurie a meciului a venit tocmai în minutul 70. Momentul mult-așteptat, motivul pentru care spectatorii au venit cu DSLR-urile prin geci. Primul șut al lui Ronaldo. S-a lăsat mult așteptat, dar și când a venit, el a fost pe cadrul porții. Un minut mai târziu, Sokratis Papastathopoulos face henț și ia galben. Dar, serios acu’: când te cheamă Sokratis Papastathopoulos, poți face cam ce vrei pe un gazon de fotbal.

La intrarea pe Terenul Central de la Wimbledon stau scrise aceste cuvinte faimoase ale lui Kipling: ”If you can meet with Triumph and Disaster, and treat those two imposters just the same…”. Pe Bernabeu e ceva de genul ”Dacă ți-e frică de minutul 88, nu intri pe teren, băeți!”. Ratări după ratări la poarta lui Weidenfeller, plus o schimbare inspirată a tânărului Tuchel au făcut ca Borussia să scoată, până la urmă, tot ce putea fi scos in acest meci: un egal în extremis. Pasa lui Aubameyang îl găsește pregătit și disponibil pe Marco Reus, care, hop-țop!, o pălește unde îi mai greu portarului, adică în poartă.

Iată, deci, dragi cititori, ce se întâmplă atunci când nu ești cuminte: frumusețe de șirag de victorii pe teren propriu în Șampion Lig se termină. Opt au fost destule, au decis nemțălăii, ajutați de doamna Lucina (care era Zeița Muncii la romani, mai puneți și voi mâna pe o carte, ok?). Iar Dortmund merge mai departe de pe primul loc în grupă, lăsându-le spaniolilor poziția secundă. Nu c-ar conta, la ce echipe au câștigat grupele anul ăsta. Dar hei! – amatorii de statistică vor fi întotdeauna alături de noi, la bine și la rău.

Legia Varșovia – Sporting 1-0

În celălalt meci al grupei a fost una mare sorpresa, pentru că Sporting a pierdut la o echipă care, în general, are o tehnică foarte interesantă de joc: își adoarme adversarul permițându-i să dea o droaie de goluri. Ei bine, de astă dată Legia Varșovia a decis să schimbe un pic lucrurile. Antrenorul, un tip pe nume Jesus (modest, spirit de sacrificiu, tot ce trebuie) le-a zis băieților așa: ”Băi, suntem pielea mingii și-aici, și-n campionat. Dar, pe inima și sufletul lui Kaczynski, putem salva sezonul ăsta. Hai să-i batem pe portugheji, terminăm pe 3, merem în Cupa Uefa sau cum i-o zice și ne păstrăm toți joburile.” Discursul bunului nostru Jesus a funcționat. Gol Guilherme în minutul 30 și 1-0 s-a terminat. Iar Legia va juca în primăvară în Europa League în ciuda celor 24 de goluri luate în grupele UCL, în timp ce Sporting își va face timp să-și viziteze rudele cam ignorate în această toamnă, pentru că nu va mai juca decât prin campionat.

Bayer Leverkusen – Monaco 3-0

În grupa E, lucrurile erau destul de clare încă dinaintea ultimei etape. Monaco și Bayer din localitatea Leverkusen erau calificate și jucau meci direct. Yurchenko a făcut 1-0 printr-un șut de la distanță, iar apoi lucrurile s-au liniștit ușor-ușor. Penaltiuri ratate, autogoluri, cartonașe pe final – adică rețeta după care francezii pierd la scor de obicei. 3-0 la final, iar Julian Brandt declarat omul meciului și cu șanse majore la Time Person of the Year dacă distincția n-ar fi fost luată deja de Donald Trump.

Tottenham – CSKA Moscova 3-1

În celălalt meci, Tottenham și CSKA se băteau pentru locul al treilea, degrabă calificator în Europa League. Istoria va reține acest meci ca cel de-al 43-lea consecutiv în Liga Campionilor pentru portarul Igor Akinfeev în care nu reușește să scape fără gol. Deci, practic, omul ăsta este garanția faptului că vor fi goluri. Raiul pariorilor de Ligă. Ceva de genul ”La ruși cine apără? Akinfeev. A, lol”.  Aseară, Igor a luat 3 boabe. De fapt, dacă e să fim corecți, a luat două, că pe-al treilea și l-a dat singur.

Club Brugge – FC Copenhaga 0-2

Dăm fuga la grupa G, acolo unde Club Brugge își stabilise un obiectiv îndrăzneț înaintea meciului de-acasă cu FC Copenhaga: să nu-l piardă și p-ăsta. Șase meciuri la rând pierdute ar fi fost, totuși, cam mult. Așa se gândeau ei până prin minutul 8, când Brandon Mechele s-a gândit că unde-s 5, încape și-a șasea. Așă că și-a dat autogol, ca să n-o mai lungească. Apoi, prin minutul 15, Jorgensen onorat sfertul academic, a făcut 0-2 și așa s-a terminat.

FC Porto – Leicester City 5-0

Ajungem în sfârșit la cealaltă doime a grupei, unde FC Porto a măturat prin Estadio do Dragao toată rezistența celor de la Leicester. Englezii se reobișnuiseră cu înfrângerile în Premier League, dar nu și în Europa, unde unii chiar se întreabă dacă nu cumva ei pot să… dacă n-ar exista vreo șansă să… să fie în stare să… mă rog, poate e prea devreme, mai ales dupa meciul de-aseară. Calificați deja încă de pe primul loc și cu o echipă formată din ce s-a mai găsit prin club după ce titularii au fost trimiși la masaj, britanicii au încasat 5 goluri fără să înscrie niciunul. După meci, Ranieri a fost sincer: We wanted to try something different tonight. Job well done, Claudio! Iar Iker Casillias, atenție aici!, va juca în optimile Ligii pentru a 17-a oară. Ăsta da record, si?

Juventus – Dinamo Zagreb 2-0

Și ultima grupă, H-ul, a dat două meciuri frumoase aseară. Ok, poate nu frumoase, dar urmăribile. Ok, poate nu umăribile, dar interesante. Ok, poate pur și simplu meciuri care n-aveau cum să se joace, că așa zice regulamentul. Juve a câștigat grupa și meciul contra croaților de la Dinamo, un meci în care Higuain a fost cel care a deschis scorul, după pauză, printr-o ghiulea simpatică. Apoi, Rugani a făcut 2-0, după un corner bătut perfect de colegul Pjanic.

Lyon – Sevilla 0-0

La Lyonnes, în Franța, Sevilla a scos un 0-0 care le-a asigurat spaniolilor locul 2 în grupă. N-a fost un meci al golurilor, dar a fost unul al barelor. Vitolo, Tolisso, Valbuena – toți au jucat obligatea cu cadrul porții. Iar Sevilla iese cu nasul în primăvara Champions League, ceea ce înseamnă că sezonul ăsta al cupelor europene va da în sfârșit alt câștigător al Europa League, după 3 ani de dominație andaluză. Să fie Astra sau Steaua? Doar Zamolxe poate ști. 

[table id=53 /]

[table id=54 /]