S-a plâns aseară în Anglia, fraților. S-a plâns cu lacrimile cu care plângeau altădată fanii lui Bayern Munchen când le crăpau brusc farfuriile în mijlocul ospățului. S-a plâns dur, crunt și apăsat, pentru că băieții care-au pus hențul pe hartă s-au trezit brusc că din două din cele patru echipe care și-au terminat programul individual compus în optimile Champions League au zburat spre țări mai calde, în timp ce a cincea, Chelsea, așteaptă să se lovească mâine de tancul flower-power din Barcelona ca să vadă dacă ia turela-n gârgălot sau reușește să se ferească de avarii, încercând să-l trimită pe Messi să-și cumpere Baloane de Aur de la Auchan.
Embed from Getty Images
Nu s-a plâns însă de la început. Pentru că înainte de smiorcăială a fost somnul adânc. În tur, Sevilla și Manchester United terminau 0-0 după un meci pe care companiile farmaceutice din întreaga lume l-au împachetat și l-au pus deja pe lista medicamentelor care induc anestezia generală la operațiile complicate. A fost un meci pe care strategia-baraj a lui Mourinho l-a transformat într-un prelung căscat, singurii care au ieșit cu pulsul ridicat după 90 de minute fiind cei de la Sevilla, care au ratat până au înțeles cum se simt românii când pierd bani europeni pentru că ăstora de la pixuri nu le ies niciodată virgulele.
Cronicile din UEFA Champions League îți sunt oferite de:
Manchester United – Sevilla 1-2 (în tur 0-0)
Desigur, vor exista fani ai celor de la Manchester United care vor insista pe tot felul de explicații pentru tactica de cârtiță a lui Mourinho. Că nu-nțelegem noi adâncimea metaforei, că omul știe ce face și ar fi bine să-l lăsăm să buchisească în întuneric, că a câștigat două Champions League-uri rânjind din fundul porții în fața unora care n-au reușit să-i spargă lacătele, că a fost penalty la hențul în careu al ăluia de la Sevilla și că meciul ar fi arătat altfel dacă José marca și se băga definitiv cu sfincterul în poartă sau – preferata mea – că e Mourinho și este cine este în timp ce noi mâncăm parizer și suntem cine suntem.
Mă rog, există și fani United care nu prea mai au nervi să privească patinaj artistic în proba de patinaj viteză. Pe gheață de un centimetru grosime. Vara, în aer liber.
Embed from Getty Images
Problema cu explicațiile astea e că ele funcționează exclusiv atunci când echipa bate (că bate, vezi meciul cu Liverpool din weekend) sau face câte un egal sterp ca o gură sănătoasă de colb. Când și-o ia însă pe cârcă cu Sevilla (peretele de antrenament al celor de la Barcelona și Real Madrid în Spania, unde a luat goluri anul ăsta câte găuri sunt în sită), reușind fabuloasa performanță de a trage fix 4 șuturi pe poartă în două meciuri, vinilul tocit începe să sune ca o balama ruginită. Și-ți aduci aminte de vorba plină de duh a lui Colț Alb, un bătrân hâtru cu un singur dinte care mergea la meciurile Gloriei Bistrița pe vremea în care Costel Câmpeanu ieșea pe sub centrări ca să fie bine pentru toată lumea: “Bă, țineți minte un lucru: dacă văd că jucați fotbal, nu am de ce să vă sfădesc. Da’ de stați cu curu’-n poartă, pe mine nu mă mai prindeți la niciun meci”. Intrarea era liberă.
Dar în fine, divagăm, deci să revenim la United și la José Maurinio, care după un meci acasă în care adversarii au tras pe poartă de două ori mai des decât el s-a așezat la final să-și laude echipa și “atitudinea pozitivă”.
Embed from Getty Images
Până la pauză, am fost la șase milimetri să vând tot ce am prin casă și să pariez toți banii că meciul va ajunge în prelungiri și la penalty-uri. Păi la ce să te aștepți de la o partidă în care cel mai bun jucător al gazdelor e Fellaini? Fellaini, fraților. Tocmai el dintr-o echipă pe care Mourinho și-a construit-o cu destui bani cât să scape jumătate de Africa de foamete. Tocmai el și freza lui de mascotă de magazin de bricolaj dintr-o echipă în care Alexis Sanchez a fost adus în iarnă cu trompete și câștigă săptămânal cât nu poate cheltui, iar Lukaku a costat în vară cât colecția de mașini clasice a lui Țiriac. Probabil că banca în care-și ține United caramelele a angajat 100 de oameni pe termen nedeterminat și-i plătește 5 ani din comisionul plății transferului lui tata Romelu, acest Harlem Gnohéré caruia i-au ieșit numerele la loto.
Embed from Getty Images
Fellaini, deci. Fratele Marouane, care dacă concura la 100 de metri plat la atletism nu putea să plece de pe loc din cauza frezei, a fost singurul care a avut tragerea de inimă să le ofere spectatorilor de pe Old Trafford un dram de speranță c-a mai rămas ceva fotbal pe fundul sticlei. Doar că unica fază mai răsărită a gazdelor s-a terminat cu un șut în portar pe care-l scotea involuntar orice purtător de mănuși fără diplomă pe post. În schimb, tristă bufonerie. Amenințat probabil psihic de faptul că un gol al Sevillei ar însemna moartea căprioarei după răpciugosul 0-0 din tur, Mourinho a preferat să aștepte pauza și apoi finalul meciului și apoi nemurirea sufletului într-o partidă la care s-a căscat ca la balamuc.
Embed from Getty Images
Lucrurile au devenit și mai frumoase pentru lumea fotbalului de pretutindeni când Mourinho l-a băgat în teren pe Paul Pogba tocmai în locul lui Fellaini, probabil cu scopul de a demonstra că banii aduc fericirea, doar nu degeaba s-au plătit găleți de leuștean și pe acest tânăr matelot. Pogba a reușit însă un singur moment de geniu în cele 30 de minute în care ne-a încântat privirile pe gazon: o pasă senină în aut spre finalul meciului, când Mourinho se certa pe margine cu arbitrul de rezervă pentru că a îndrăznit să prelungească cu doar 4 minute un meci în care englezii jucaseră anterior 74 de minute ca să ajungă la zero, ca la whist.
Zicem 74 de minute pentru că chinurile facerii au fost întrerupte de Ben Yedder, un françois despre care am mai vorbit noi pe-aici cu ocazia meciului în care omul i-a întors aproape de unul singur pe ăia de la Liverpool: băieții lui Klopp au avut 3-0, dar s-a terminat 3-3. Practic, se cam vede treaba că Ben Yedder ăsta s-a pus de unul singur să răzbune fiecare boabă de fasole pe care britanicii au aruncat-o în pura și fina bucătărie franceză de-a lungul istoriei.
Al nostru a fost introdus pe tablă de Montella în minutul 72, iar după vreo 10 pași marca primul său gol din acest meci plasând mingea la poalele barei lui De Gea, surprins cumva și el de faptul că cineva a decis în sfârșit să miroasă a fotbalist în dubla asta (VIDEO).
Embed from Getty Images
Și nu e tot, vorba ălora de la teleshopping: la nici patru minute distanță, pe când englezii se apucaseră deja să-și calculeze revenirea și așezau mental distribuția celor două goluri de care aveau nevoie ca să scoată jderul din raniță, același Ben Yedder a marcat din nou. Iar pentru că ironia sorții e cel mai bun indicator că lucrurile sunt exact așa cum par, francezul a reușit să bage mingea-n poartă cu capul, deși are 170 de centimetri și practic urcă pe scaun ca să șteargă pe jos. A fost o fază confuză în care golul a fost acordat de senzori și camere și tehnologie, pentru că ochii antrenați ai arbitrilor din Olanda nu au văzut mingea care a intrat juma’ de metru în poartă până s-o scoată De Gea cu o mișcare rectilinie uniform accelerată aparent inutilă (VIDEO).
Embed from Getty Images
La 0-2, pâinea era deja coaptă și Jose se pregătea să explice, în interviurile de la finalul meciului, cum că nimic nu e pierdut pentru United în acest sezon cât timp echipa are șanse să câștige Cupa Angliei. Pe bune, asta a zis, nici măcar nu e o glumă. Măcar ăia de la PSG își câștigă naibii campionatul ăla de brânzari și cultivatori de struguri la pas după ce au investit juma’ de miliard de euro în doi jucători ca să ia bătaie de la Madrid în optimile Champions League.
Nu mai insist: s-a terminat 1-2 pentru că Romelu Lukaku a decis că e bine să lase loc de bună ziua și a marcat spectaculos în minutul 84 (VIDEO). Iar Manchester United părăsește Liga Campionilor în faza de crisalidă și ne demonstrează că sezonul trecut, în care băieților lui Mourinho mai că nu le era rușine c-au câștigat Europa League, a fost de fapt unul remarcabil.
Embed from Getty Images
Un cuvânt de final și despre Sevilla, că ne-am luat cu altele și-am uitat că băieții ăștia au asediat United în tur și-n retur: bravo, tinerilor. S-a jucat frumos, s-a dat bine, iar echipa spaniolă ajunge din nou în sferturile Ligii după 60 de ani de pauză. Semn că și fotbalul românesc mai are o șansă, totul e să trăim până când vor zbura mașinile.
Embed from Getty Images
Roma – Șahtior Donețk 1-0 (1-2 în tur)
Pentru că evoluția medicală n-a ajuns încă la capitolul în care vei avea ocazia de a închiria încă o pereche de ochi special pentru serile de Champions League, nu ascund faptul că am văzut Roma – Donețk ca pe vremuri la radio. Doar că nu era radio, ci Sofascore, și nu era Ilie Dobre, ci liniște. Cumva, din ecuația asta pare că am învins eu.
Paranteză pe bune: de la anul nu vom mai vedea meciurile de Champions League doar de la ora sfântă, 21:45, ci de la 20 și de la 22, după modelul patentat de Europa League. Meciurile se vor împărți și vor fi jumi-juma, ceea ce înseamnă că vom avea norocul de a vedea de acum câte două meciuri live în fiecare seară în care imnul cântă pe mai multe stadioane deodată.
Embed from Getty Images
Cumva, iată, a fost bun și Roma – Șahtior la ceva, din moment ce am reușit să strecurăm pe undeva știrea cu schimbarea orelor. Ba chiar profităm de faptul că nea Mircea nu mai antrenează la ucraineni și ignorăm în continuare acest meci, invitându-vă să vă cumpărați unul-două Nissan-uri, doar nu degeaba vă oferă oamenii ăștia aceste cronici seară de seară și vă scutesc de vreun abonament sau de pay-per-read sau cine știe ce altceva ne-ar trece prin cap ca să vă luăm banii.
Bun, Roma – Șahtior, ziceam. Băi, nu mă apuc de meciul ăsta înainte de a vă anunța că Simona Halep a reușit să se califice în sferturile de la Indian Wells după ce a bătut-o pe chinezoaica Qiang Wang în două seturi relativ lejere. Bine, de pe canapea orice meci de două seturi pare lejer, că nu prea conștientizăm prin ce forțe G trece a noastră ca să împingă de pe tarla d-alde chinezoaice, americance și alte naționalități conlocuitoare care vor să se afirme tocmai în marele meci cu numărul 1 WTA.
Embed from Getty Images
Pe de altă parte, merită menționat și faptul că Tibi Ușeriu conduce în maratonul extrem 6633 Arctic Ultra, considerat cel mai dur astfel de concurs din lume. Și, dacă totul va merge conform planului, îl va câștiga pentru a treia oară consecutiv.
Roma a bătut cu 1-0 în returul de le Olimpico și a reușit să se califice în sferturile de finală ale Champions League. A fost un meci frumos, în care copiii de mingi au jucat practic în reclame , iar Șahtior a terminat meciul cu un om în minus.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
