Citeam pe Twitter că, înainte de Lyon, Guardiola avea doar în sezonul ăsta vreo 5 înfrângeri împotriva echipelor care au jucat 3-5-2 (și nu au fost mult mai mult de cinci de toate). Și vă dați seama că o fi primit și el mesaj pe Whatsapp cu informația asta. Așa că rezultatul s-a văzut din autobaza galactică ticluită de temătorul Pep, cu trei fundași centrali, doi închizători și doi fundași laterali, dintre care unul pus pe partea greșită. Umblă vorba că, înainte de meci, nu mai găseai în tot Manchesterul un amărât de jucător defensiv, că prinseseră toți postul de titular în meciul ăsta. Și care n-au prins erau îmbrăcați în roșu și se pregăteau de semifinala de Europa League de a doua zi.
Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan
Jocul echipei lui Guardiola mi-a amintit de povestea unui fost coleg care avea pe vremuri o motoretă chinezească făcută chiar în China, nu cu mult mai scumpă decât o bicicletă bună. Omul ținea mult la ea și căuta sisteme antifurt tot mai performante, ca să o poată lega în siguranță. La un moment dat ajunsese să cumpere un antifurt atât de futurist și de scump, încât a remarcat tot el că deja se teme că-i vor tăia hoții motoreta ca să-i fure antifurtul. Fix așa și cu Pep, care a lăsat motoretele (Foden, cei doi Silva, Mahrez) în garaj ca să bage-n teren badigarzi antifurt gen Walker. Apropo, ați văzut cum alerga Walker după Cornet când mai lua ăla metroul ușor și pleca pe stânga? Fix ca Tom Cruise în toate filmele cu Tom Cruise:
De altfel, în minutul 5, băiatul perfect calificat pentru filmele lui Guy Ritchie a pus un piept patriotic și de nădejde către propriul portar, de era s-o dea mai frumos decât Alaba ieri. N-a fost să fie, iar City s-a scuturat în frisoane atât de serios, că n-a făcut deranj în curtea musafirilor și n-a avut nicio ocazie ceva mai răsărită decât prin minutul 43.
Până atunci, s-a întâmplat cam cum prevăzuse Ibrahimovic, care a zis înainte de meci, în stilul golănesc caracteristic, că ”este sigur” că City va pierde intenționat meciul cu Lyon doar ca să evite umilința din semifinale cu Bayern. Iar în minutul 24, la eterna întrebare ”la pahar sau la cornet?” s-a răspuns iarăși cu varianta B, când dulăpiorul Maxwel Cornet a pus un lat fin ca nisipul din Thassos pe lângă Ederson în timp ce sus-numitul Walker alerga după adversari ca un balon cu heliu înțepat de viespe. Nu doar la faza aia, ci și-n restul serii, portarul lui City a dat semne că și-ar fi petrecut toată noaptea trecută văzând înregistrarea meciului făcut de Ter Stegen cu Bayern și sperând să se poată ridica la nivelul tehnic de care Pep amintește în vestiar când le zice ăstora să joace naibii ca Barcelona.
Embed from Getty Images
La pauză, Pep a avut încredere prea mare în propriul discurs, pe care l-a considerat o doză îndeajuns de puternică de motivație încât să nu fie nevoie să schimbe vreun jucător. Necazul celor de la City a fost însă că problema echipei n-a fost neapărat propriul lot, ci faptul că ăștia de la Lyon, chit că-s francezi de loc, n-au avut vreun un Varane care în 90 de minute să le ofere assist-uri.
Pep a reacționat activ la smoala din atac abia prin minutul 55, când l-a activat pe Mahrez și s-a mai făcut lumină prin circuite. Așa că, în minutul 69, Mahrez i-a pasat luminos lui Sterling, Sterling a întors un băiet în careu ca pe clătită, i-a pasat lui Kevin de Bruyne, care a marcat cel mai frumos gol al meciului. Nu i-a folosit la nimic în final, chit c-a belgianul s-a zbătut ca musca-n borcan și a mai încercat să împuște niște rațe la vreo două lovituri libere.
Embed from Getty Images
Ușor plecat în Memphis tot meciul, fratele Depay a inventat niște emojiuri live de dezaprobare atunci când Rudy Garcia l-a scos, în minutul 75, ca să-l bage pe Dembélé. Nu, nu Dembélé ăla, ci ăstalalt, Moussa. Dar fețele lui Depay și-au pierdut din credibilitate doar patru minute mai târziu, când de-abia încălzitul Dembélé a urcat din linia a doua la pasa celui mai bun jucător de pe teren, Houssem Aouar, și a găsit din nou cheița de la cutia cu jucării lui Ederson, cum ziceam noi când eram mici la golurile printre picioare.
Flerul lui Garcia a mai dat un șut în sticla cu apa vieții lui Pep cu 3 minute înainte de gătare, când același Dembélé a urmărit o zburdălnicie a lui Ederson și a pus un lat neted pentru finală. Cu câteva secunde înainte de faza asta, Raheem s-a sterlins pe bot de golul egalării la o fază la care a trimis mingea la săpat de șanțuri în gaze pe Jupiter de la 7 metri cu poarta goală. Cam cum ar fi trebuit să dea Viorel Moldovan cu tibia la Euro 2000 dacă era mai departe de poartă cu 15 centimetri atunci, cu Germania.
Apropo de Rudi Garcia, a făcut careva recensământul antrenorilor din semifinale? Lui Garcia i se mai alătură Thomas Tuchel, Hans-Dieter Flick și Julian Nagelsmann, iar ăsta-i cu doi ani mai tânăr ca mine, fir-ar să fie!, semn că Champions League a ajuns o afacere franco-germană. Și ceva îmi spune că iar vor călca nemții linia Maginot în blietzkrieg-ul lor ireverențios către anihilarea dușmanilor istorici. Sper doar să nu se ajungă la final ca-n bancul ăla în care un neamț venit cu familia în vacanță este întrebat ăn aeroport la trecerea frontierei spre Paris: ”Occupation?” La care el răspunde imperturbabil: ”No, just visiting”.
Embed from Getty Images
Și dacă tot v-ați chiorât la antrenorii cu medie de vârstă de 47,5 ani din semifinale, să aruncăm o privire încărcată de durere prefăcută și la cei rămași pe dinafară. Un moment de tăcere scurtă urmat probabil de o repriză de râs pentru căzuții la datorie (dar pe salarii babane) Mourinho, Guardiola, Simeone, Klopp, Zidane, Sarri și Conte. Pare că se produce o schimbare în favoarea tinerilor cu acces la internet, iar d-alde Țălnar și Pițurcă s-ar putea să fie obligați prin lege să facă test psihologic și analize la ochi dacă se continuă în acest hal cu progresul în fotbalul adevărat.
Așa că nu vă uitați programul de săptămâna viitoare, vă rugăm, că se anunță trei meciuri de neratat: marți e semifinala PSG – Leipzig, miercuri e semifinala Bayern – Lyon, iar sâmbătă seara e finala Astra – FCSB.
Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan
Despre Andrei nu se știu foarte multe lucruri, însă este cert că e atât de pasionat de fotbal, încât legenda spune că și-a trăit jumătate din viață în mașină, pe drumurile dintre stadioanele din țară și nu numai. Ultima dată a fost văzut în fața televizorului, așteptând cu interes momentul în care nu va mai avea cum să ia peste picior fotbalul de la noi.
