Nu putea fi o seară perfectă pentru toată lumea, nu? Adică ok: noi, românii, ne-am luat partea viezurelui și am rezolvat calificarea tricolorilor la Euro în sensul că 95% nu se mai joacă, ceea ce înseamnă 100% șanse să nu ratăm calificarea. Dar peste pârleaz, în curtea în care stă înșirată masa bogaților, nu a fost zi bună în eventualitatea în care îți plac cârnăciorii de bere, păsările de Deltă și fotbalul.
Totul a părut măsluit pentru inimile hâtre aflate în posesia lui Cholo Simeone, respectiv Petrică Daea. Să ne punem măscuțele pe boticuri și să încălecăm pe cronicile ultimei zile cu optimi de finală din săptămâna asta. Care arată cam ca ultima săptămână cu fotbal din perioada următoare.
Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan
LIVERPOOL – ATLETICO MADRID 2-3 (după prelungiri)
Lumea e un joc al celor ce dețin cea mai bună capacitate de adaptare, iar ceata lui Cholo pare în orice moment pregătită să ia bătaie aiurea prin La Liga și să elimine în același timp de acum fosta campioană a Europei de prin Champions. Cât timp Cholo e cel care manevrează cuiul pe jambiere scriind tacticile de joc ale celor de la Atletico, băieții din zona roșie a Spaniei sunt perfect pregătiți nu doar pentru o lume în care fotbalul se va juca fără fani, ci chiar și pentru un fotbal în care fotbalul se va juca fără fotbal.
Embed from Getty Images
E ușor ciudat să găsești în ziua de astăzi un fan al lui Atletico. Pare genul de declarație pe proprie răspundere care ar trebui să fie urmată de o sancțiune pentru că nu ești încă autoizolat, după care să fii pus în carantină, cu program zilnic de vizionat fotbal de-ăla adevărat, de țară. Se începe cu ceva ușor, un amical între FC Bragadiru și FCSB 2, se trece ușor la meciuri de playout, se atinge obligatoriu un meci de 1-0 a lui Dan Petrescu pentru că nu vrei să fie prea mare șocul, iar apoi treci repede la Ajax, Viitorul și Bayern Munchen. Important e să îți dorești să te schimbi de dragul urmașilor pe care am vrea să te lăsăm să îi ai.
Dar dacă totuși pui piciorul în prag în timp ce noi încuiem ușa la yala de sus, ok, ține cu Atletico, nenică. Până la urmă nu s-a inventat ediție de Champions League fără inimi și aripi frânte, iar Liverpool a mai dovedit în istorie că știe să încaseze. Pentru băieții lui Klopp e nasoală, pentru că dacă se trage cumva apa peste campionatul intern din cauză că se bagă lumea-n boală, Liverpool rămâne cu blidul gol fix în anul în care echipa părea că nu știe să oprească la barieră. Restul obiectivelor au fost puse sub îngrășământ în doar câteva zile în care oamenii au reușit inclusiv să piardă acasă, contraperformanță pe care Pool a atins-o ultima dată pe vremea în care la United se juca fotbal.
Embed from Getty Images
Nu sunt încă foarte clare motivele pentru care Liverpool și-a pus la culcare sezonul european, dar autopsia acestei ediții de Champions League ar putea arăta că felicitările, masa și dansul ar trebui să plece pe adresa lui Oblak, portarul lui Atletico fiind omul meciului într-o partidă în care a luat, totuși, două goluri. Vă puteți imagina cam ce filtru a folosit Jenel în meciul ăsta.
După patru minute din prima repriză de prelungiri, când englezii tocmai lipeau al doilea gol al meciului, singura grijă pe care-o aveam era titlul acestei cronici. De exemplu, cum am fi putut să-i pocim numele lui Firmino într-un titlu care să anunțe calificarea facilă a lui Liverpool, care a jucat fotbal de una singură într-un asediu perpetuu, dar cam bont, al porții adverse. Numai că Cholo aștepta la cotitură să inventeze marțul tehnic în șah: undeva în tenebrele reprizei a doua din timpul regulamentar, Diego Costa ieșise bombănind de pe teren, ca de obicei, ca să îi facă loc mijlocașului defensiv Marcos Llorente. Adică un fel de schimbare ofensivă, numai că invers. Stilul Cholo când omul vrea să credem că nu mai vrea să câștige meciul despre care cu toții știm că în final îl va câștiga. Știm, dar nu recunoaștem.
Sigur că Llorente, care a dat ultima dată gol în zacusca lu’ tână-sa, a marcat de două ori în 10 minute, moment în care am mai aflat și că statistica șuturilor era de 33:8 pentru Liverpool. Și am mai aflat că ăștia de la Liverpool au un fler aparte la portari după ce Adrian s-a încălțat invers cu ghetele uitate în vestiar de Karius – la cum își aleg ăștia portarii, probabil că pe Alisson Becker l-au luat de fapt pentru calitățile lui de electrician, dar i s-au potrivit mănușile și-a rămas în echipă. Morata a intrat și el ca să amestece și mai mult culorile pe cubul lui Rubik, iar pacientul Liverpool a fost declarat oficial scos din carantină, dar aruncat în șanț.
Embed from Getty Images
PSG – BORUSSIA DORTMUND: 2-0
Există ceva familiar în meciurile de Champions League care se joacă fără spectatori. Pentru că singura șansă să rezonăm cu adevărat cu acțiunea de la un PSG – Dortmund este să vedem tribunele goale. E cam singurul lucru pe care-l avem și noi din ce-am văzut în meciul de azi. Ca idee, treaba asta nu mai are cum să dureze foarte mult. Ok, pe noi nu ne afectează, că închidem accesul pe stadioane unde cei 1000 de fani făceau coji de semințe, nu atmosferă și venituri pentru club. Dar pe Parc de Princes diferența nu e de la 0 la 1000, ci de la 0 la 50.000. Un 50.000 înmulțit cu câte 100 de euro la fiecare seară în care Mbappe își leagă șireturile în loc să lege comentariul literar la Moromeții, că a îmbătrânit și el și a ajuns la vârsta Bacalaureatului. Azi-mâine ia 10 Baloane de Aur și se retrage și ăsta, gata.
Embed from Getty Images
Totuși, s-a jucat, doar că Borussia a simțit lipsa unui Zid Galben atunci când a dat peste zidurile goale ale stadionului. Urâțel, cu tușe groase de meci jucat pe ascuns, de parcă voia Neymar să se ascundă de rușinea faptului că a ajuns de râsul psittaciformeșilor fără nici măcar două culori în păr. Și dacă brazilianul tot a revenit la echipă pentru o scurtă perioadă în care se gândește la un alt conflict imaginar cu Tuchel, uite că a dat și un gol din centrarea oacheșă a lui Di Maria, chit că la mijloc a venit și larga contribuție a defensivei lui Dortmund. Oameni profunzi, nemții ăștia. Și foarte preocupați să înmagazineze înlăuntrul sufletelor lor cât mai mult din liniștea ancestrală de pe stadionul pe care ar fi trebuit să își câștige calificarea în sferturi. Nu a fost cazul, pentru că repriza s-a terminat chiar cu 2-0 pentru PSG, după ce Bernat a șlefuit cu bocancul o minge centrată de Sarabia.
Nimic despre Haaland, care pare că are doar două viteze, a șasea și marșarier, nimic despre Sancho și nimic în general despre nimeni de la Dortmund, echipă care se duce înapoi în Bundesliga să dea cu Paderborn in der Schmutz.
Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
