Marți, primavară, ce frumos! În mod normal, CEO-ul Ruj Pe Bară, Andreea Cio, era programată să vă țină de urât în seara asta, dar pentru că avea o filmare nu știu pe unde unde m-a lăsat pe mine să umplu vidul de umor intenționat din presa scrisă de fotbal. Deci iată că proverbiala intuiție a femeilor mai dă și chixuri, pentru că o seară ca asta găsești greu prin fotbalul de azi.
Bun, și dacă-i marți și primăvară și așa și pe dincolo, înseamnă că avem la televizor fotbalul ăla mare, de #DouășUnuPatrușCinci, pe care și bunica știe că trebuie să-l urmărești ca pe butelca de țuică veche. Stai acolo și te uită, chiar dacă nu joacă ai tăi, că nu e timp pierdut. Nu zicea, oare, Radu Cosașu că nu pierdem nimic dacă nu ne uităm la fotbal, dar dacă ne uităm, ieșim mai câștigați? Ba zicea. Deci iată-ne aici, cu posteriorul înfipt în canapea, cu două reci la sticlă (una pe repriză), luând notițe de la maestrul Cosmin ”Se Vede Și Se Simte Diferența de Superioritate” Băleanu. Alții au luat notițe de la profesorii ProTV-ului, canal supranumit și punctul mort al televiziunii, dar pentru că încă nu s-a terminat lumea, am optat să sărim și de această dată peste festivalul de acolo.
Ce avem de bârfit astăzi? Două meciuri tari ca abdomenul lui Ronaldo, dar echilibrate ca ochii lui Ciorbea. Au fost două victorii obținute de oaspeți, iar retururile nu par a fi mai mult decât ceremonii de ochii lumii, că nu se mai pune problema calificatelor. Propun să trecem la treabă, că Nissan nu ne-a tocmit pentru profețiile noastre fără greș, ci pentru umorul complet nepotrivit pentru publicare.
Cronicile din UEFA Champions League îți sunt oferite de:
Juventus – Real Madrid 0-3
Vai de mine, cum arată scorul ăsta. Aproape la fel de tembel ca meciul în sine. Dacă l-ați văzut (și sigur l-ați văzut, că nu mai aveți 20 de ani s-o ardeți prin cârciumi marțea la 10), ați remarcat că a fost măcel. Iar vioara întâi a fost tot Cristiano Ronaldo, acest Radu Mazăre de gazon. Pensat, bronzat, milionar, dar nu la fel de iute de picior ca biznismanul de la Constanța adoptat de Antananarivo, CR-ul și-a făcut și de data asta treaba, pentru a nu știm câta oară la rând, și ne-a dat material pentru doișpe cronici.
Embed from Getty Images
Recunoaștem cu mâna pe texte: din punctul ăsta de vedere, Cristi e mană cerească. Doar Hagi în conferințe e mai prolific. Însă am fost sabotați pe altă parte. Vedeți, este foarte greu să scrii o cronică amuzantă despre un meci atunci când în meciul ăla joacă un băiat pe care-l cheamă Bentancur. Tentația de face glumițe ușoare sau de a pune o cratimă acolo este atât de mare, că-ți vine să te lași de meserie. Să strigi time-out. Să înlocuiești beta cu alfa. Să-i invoci pe Ciocoiu, pe Bucă sau pe Flocea. Să te întrebi cum reușeau să ducă la bun sfârșit antrenamentele d-alde Prepeliță, Șoarece sau Curcă. Suntem niște imaturi cu toții, ce să-i facem?
Embed from Getty Images
Echipa îmbrăcată în echipament de joc asemănător gresiei din baia lu’ mama (adică Real Madrid, că mama ar fi pus și gresie în dungi alb-negre, dar aia nu se găsește decât la magazinele hipsterești de bricolaj) a început meciul așa cum începe ea meciurile cu Las Palmas și Malaga: ucigând și luând ostatici. Dar parcă nici desculții din La Liga, în fața cărora FCSB-ul n-ar lua decât vreo 4 boabe pe repriză, nu se lasă siluiți și încălecați atât de repede. Era abia minutul 3 când fratele de limbă romanică Cristiano a pus vârful bocancului în miezul careului de 6 al lui Buffon și a înțepat-o-n gol. Matematicienii și statisticienii (gen Pustai, așa) au remarcat pe dată: portughejul este primul, deci singurul jucător care dă gol în 10 meciuri de Champions League consecutive. Zece, frate! Giani Kiriță nici măcar nu știe să numere până acolo. În plus, omul se apără că a jucat fundaș, n-avea cum să dea atâtea goluri în Champions League.
Embed from Getty Images
Sub privirile lui Raul Gonzalez în tribune, care credea că o să rămână golgheterul Realului până hăt hăt, când se termină „Grey’s Anatomy”, prin 2078, băieții lui Zizou îi puneau deci deja piedică Bătrânei Doamne. O piedică colo, una dincolo, finuț, cât să nu se prindă arbitrul turc cu alură de butoi cu zeamă de varză. Dybala, care știe fotbal, dar seamănă cu Edward Omul-Foarfecă, a avut șansa să egaleze pentru Turin, dar Sergio Ramos a respins la timp. Apropo, fast forward: e un pic amuzant că Ramos a scăpat de eliminare în meciul ăsta, iar Dybala, un băiet cuminte altminteri, nu. Sergio Ramos a fost eliminat atât de des la viața lui, că dacă-l iei repede nici măcar nu știe câte minute are un meci de fotbal. Au fost cazuri când s-a luat la harță cu arbitrul că nu fluieră finalul meciului în minutul 60. ”Boss, eu știu că-ți place hențu, da’ ăsta nu e handbal”, i-a răspuns atunci, răbdător, fluierașul.
Embed from Getty Images
După o fază începută de pe fundul terenului de către cine altul decât Bentancur, extrema dreaptă a italienilor, italienii aproape că au reușit egalarea. Dar viața e o cazză, iar Navas o avea el bubele lui, dar un unghi, acolo, știe și el să închidă cum trebuie. A venit apoi bara lui Kroos. Maestrul Băleanu a făcut o observație bună: cu o vechime de 4 ani la echipă, Kroos cică era cel mai nou jucător al Realului de pe teren. N-am verificat dacă e adevărat sa nu, dar la cifre pregătite de-acasă nu-l întrece nimeni pe Cosmin, deci înclin spre a aproba admirativ informația asta.
Prima repriză se isprăvește cu o lovitură liberă de care își cam bate joc Dybala. Greu de zis cât de bine vede băiatul ăsta mingea, cu părul intrându-i parcă mereu în ochi. De la Lăcătuș încoace, via Dan Alexa, un alt mijlocaș de o sensibilitate rară, nu s-a mai pomenit un jucător cu breton atât de mare.
Repriza a doua debutează cu o consipirație in-house a celor din Madrid. Insuportabil pe teren pentru adversari, Ramos este pus în cap de colegul Navas în propriul careu. Scurt, ”din greșeală”, mesajul către căpitanul Realului a fost transmis. Nu insistăm. Dybala are o nouă lovitură liberă, tot dintr-o poziție bună, din care Gică al nostru l-ar fi trimis pe Navas după chiștoace. N-a fost decât o minge deviată de zid în corner și praful s-a ales de faza aia.
Ce a urmat însă o să ne lunece mult timp de-acum încolo pe retină. O bâlbâială Chellini-Buffon, urmată de o centrare a nici nu mai contează cui și foarfeca aia a lui Ronaldo. O foarfecă genială și istorică, așa cum n-am mai văzut de la sus-menționatul Ciocoiu încoace. Priviți și vă minunați ce poate face un madeirean care-și vede de atrenamente.
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
O execuție care i-a răzbunat lui Ronaldo toate loviturile libere înfundate vreodată prin zid sau tribune, cu mingea lovită mai sus decât nivelul unei frizuri gelate. Un gol pe care până și suporterii lui Juve l-au aplaudat, în timp ce Zidane, după ce a trecut peste șocul inițial (gif mai jos), nu știa dacă să se bucure sau să fie invidios. S-a bucurat până la urmă, ce să facă, că păr nu mai are ca să-și rupă de invidie.
Tot pe Twitter și tot în Ronaldia, băiatul ăsta avea și el un acces melancolic super amuzant. Go go, Petrică, the North remembers.
A fost unul dintre cele mai frumoase goluri din istoria Ligii, unul pe care însă Buffon va dori să-l uite cât mai repede. Vestea bună este că omul e atât de bătrân, încât probabil că la ora la care citiți rândurile astea deja l-a uitat. Doamne-ajută, Gigi!
Embed from Getty Images
Juventus este una dintre cele mai bune echipe din lume, însă în fața Realului parcă-i chelul ăla din Benny Hill care n-are nicio treabă cu nimic. Este ceea ce în tenis se numește a bad matchup, adică valorile luate separat înseamnă mult mai puțin decât felul în care cele două părți reacționează la jocul oponentului. De exemplu, Federer bate pe toată lumea, dar când când are în față stiluri anume de joc (Gilles Simon, Dominic Thiem, Rafa Nadal), recordurile și încrederea trec în plan secund și-s șanse mari să piardă. La fel e și Juve când joacă cu nebunii ăștia. Golul lui Marcelo din minutul 71 a întărit senzația asta: oricâte meciuri ar juca, oricât ar mai trage de Buffon să stea-n geam ca să-i fure pensia, Juventus nu bate o echipă din Madrid antrenată de Zizou.
Din păcate pentru fanii italieni, Dybala a sfârșit luând al doilea galben. Pe primul îl luase deja în prima repriză, pentru că nu și-a făcut timp pentru cursul la Școala de Manevre și Actorie În Careul de Șaișpe ”Cristiano Ronaldo”, așa că arbitrul i-a dat galben pentru simulare. L-a ginit pe borfaș că nu știe să simuleze. Iar la finalul meciului, l-a faultat aproximativ fără să vrea pe Carvajal. Nici să faulteze nu știe, semn că nu a prioritizat nici cursurile Școlii de Coate-n Coaste ”Sergio Ramos”.
Embed from Getty Images
Și uite așa, sfertul ăsta de finală se termină la jumătate, adică înainte să înceapă meciul retur. A mai fost o bară a lui Kovačić, o ratare simpatică a lui Ronaldo și șutul din minutul 91 al lui Higuaín. Dar sentimentul de ”gata, asta a fost” fusese deja inoculat de ăi mai buni. Rămânem cu foarfeca indecentă a lui Ronaldo, care a vrăjit și suflete mai trecute prin viață decât noi.
Sevilla – Bayern München 1-2
Trecem în revista școlii de glume și meciul din Andaluzia, acolo unde-i musai să ajungi măcar o data în viață. De exemplu, Cosmin Băleanu sigur a vizitat străduțele din zonă, să știți. El știe cum se pronunță Sevilla, iar după fiecare pronunție face o mica pauză, pentru ca sărmanul ascultător să realizeze că el, C.B., a înțeles că L-urile alea două sunt ca volumele de cărți din biblioteca lui Reghecampf: nu se citesc.
Embed from Getty Images
Sevilla nu mai pupase sferturi de finală în Liga Campionilor de pe vremea când totul era alb negru. Dacă era. 1958. Din punctul ăsta de vedere, suntem mai șmecheri decât ei. N-avem noi șosele, coeficent UEFA, antrenori, guvern sau manageri competenți de echipă, dar barem am făcut niște sferturi și chiar mai mult decât atât prin anii ’80.
Meciul a început spectaculos, cu Pablo Sarabia ratând o ocazie mare cât dinții lui Luis Suarez. Din 11 metri, după o pasă venită de la Sergio Escudero și cu fundașii lui Bayern alunecând din două părți, spaniolul a dat cu latul pe lângă poartă. Și tocmai când copiii răi din tribune începuseră să strige după el ”ratangiuleeeee”, mijlocașul de 25 de ani le-a închis gura cu un gol. Pasă în cros venită tot de la Escudero, preluare numai el știe cum – un pic cu mâna, un pic cu sfârcul și-n rest cu coastele – și șut la colțul lung, un pic deviat, cât să nu se bucure omul pe de-a-ntregul. Numai bine pentru jucătorii lui Vincenzo Montella, care-n La Liga se luptă zilele astea cu colegii de canalizare de la Betis pentru ultimul loc de Europa League. Cercul ar fi închis: de la meci pierdut cu Urziceni acum ”n” ani, la pauză de Europa, după ”n” ani.
Embed from Getty Images
Câteva minute mai târziu, nemții au egalat după ce Jesús Navas, băiat de comitet, prieten bun cu Bănel și alți optimiști ai propriului careu, și-a băgat-o frumos în poartă. ”Home joy proved short-lived”, după cum au spus iute comentatorii de la UEFA, o zicere potrivită și vieții de zi cu zi. Bayern vine după un 6-0 cu Borussia în care s-a dat gol din toate pozițiile în prima repriză, așa că era de așteptat să n-aibă milă sau jenă nici astăzi. Nemții au încercat iar de toate, le-a ieșit fix cât trebuia, iar Jesús Navas a fost la momentul potrivit acolo. Of, Jesús, cum ai transformat tu respingerea în autogol, sub privirea a 12 jucători de careu. Cum ai privit tu spre cer, întrebând ”de ce, Doamne?” și cum i-ai cerut să-ți ierte păcatele în Postul Paștelui! Excepțional, dacă e nevoie te așteaptă o carieră de top la mănăstire după ce îți agăți ghetele-n cui. Deocamdată, însă, vezi să nu le mai încalți invers.
Embed from Getty Images
Eh, dar nu-i nimic, măcar nu și-a dat golul victoriei adversarilor. În minutul 68, Thiago Alcantara, care anul acesta împlinește 5 ani la Munchen făcându-ne să ne simțim bătrâni și neajutorați, a făcut 2-1 pentru oaspeți. Halal oaspeți! Vii, mănânci puiul fript și le bei vitaminele oamenilor și apoi îi bați la fotbal de le sună apa-n cap. Thiago n-are remușcări de genul ăsta, iar când Ribery îți pune mingea pe scăfârlie, uiți că-i ai în față pe ai tăi. Gol cu capul, cu pământul, cu voia lui Jesús.
Embed from Getty Images
James Rodriguez era să facă 3-1 pe finalul meciului, însă David Soria, care din 2013 încoace a trecut pe la Sevilla C și Sevilla B înainte să ajungă la Sevilla A, a scos șutul columbianului. De notat și de taxat absența lui Lewangoalski de pe tabela de marcat, care e nevoit, astfel, să se mulțumească momentan cu cele 36 de goluri sezonul acesta. Omul meciului a fost, în schimb, Frank Ribery, căruia la finalul sezonului îi expiră contractul. Nu știm încă numărul exact de miei pe care nea Gigi l-a propus francezului ca să semneze cu echipa dumnealui, dar oricum, mutarea n-ar fi naturală. Toată lumea știe că un jucător trebuie să treacă mai întâi pe la Astra sau Viitorul ca să poată ajunge la Palat.
Concluzia este că Bayern o să meargă în semifinală, că nu degeaba a ajuns la a șaptea victorie consecutivă în Liga Campionilor, cu o medie de aproape 3 goluri pe meci. Iar returul va fi pe 11 aprilie, la München. În timp ce aici, pe mirceameșter.ro, unde ne permitem glume și cu Messi, și cu Cristi, și cu Ianis Hagi, urmează alte două meciuri numai bune de întinat în scris: Barcelona – Roma și Liverpool – City. Ne-auzim la noapte.
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.
