Prieteni ai fotbalului, foști, actuali și viitori posesori de modele Nissan, steliști confuzi. Salut! Dacă parcurgeți aceste rânduri, o faceți fie pentru că nu mai scrie nici dracu’ despre Qarabag FK și sunteți curioși ce mai e și cu ăștia, fie pentru că v-ați obișnuit, de-a lungul timpului, să citiți și cronici sportive mai altfel, mai amețite din condei, mai lovite de tren, ați înțeles voi. Ar mai fi și o a treia variantă, cea în care ați văzut acest text împărțit pe Facebook de vreun prieten care vă vrea binele. Oricare dintre aceste scenarii ar fi, noi vă mulțumim. Pentru că cronici.ro este un fel de Tolo.ro, ia gândiți-vă un pic:
1. E un brand respectat
2. Sub care scriu mai mulți oameni
3. Care nu se supără când li se spune că scriu prost
4. Pentru că știu că nu scriu chiaaaaaar așa de prost și, oricum, nu există termen de comparație, că nimeni nu scrie în stilul ăsta cronici
5. Așa că își văd de treabă
Foto: Razvan Pasarica/Sportpictures.eu
Cu alte cuvinte, fiindcă paragrafele de mai jos sunt despre a doua cea mai iubită echipă din România după PSD, ne așteptăm și la mesaje mai puțin măgulitoare. Dar noi primim și înjurăturile și odele de la 12 strofe în sus (rimă îmbrățișată, vă rugăm) cu aceeași seninătate și aceeași recunoștință. În ambele cazuri, oamenii își iau din timp ca să îți transmită ceva. Ori chestia asta este foarte importantă, pentru că, așa cum știm, timpul și icoanele lui nea Puiu Iordănescu reprezintă cele mai prețioase resurse ale omului pasionat de fotbal din România.
Acestea fiind negociate, fiți bineveniți, noul sezon de Liga Campionilor a început. Și a început și pe site-ul ăsta așa cum trebuie, adică din faza preliminariilor, nu ca anul trecut, când, până să ne dumirim că oamenii vor și cronici la care să râdă, nu să-și verse lacrimile ca la tăiatul cepei, ai noștri părăsiseră competiția, că aveau treabă să bată Chiajna și Voluntariul prin Liga 1.
ACESTE TEXTE ÎȚI SUNT OFERITE DE:
Seria de articole UEFA Champions League, faza pe gazon vă este oferită de Nissan, sponsor principal al celei mai importante competiții europene intercluburi. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
FSCB – Viktoria Plzen 2-2
Meciul cel mare este, evident, cel al băieților noștri și vreau să vă spun încă de la început că voi alterna între numele ”FCSB” și ”Steaua” pe parcursul acestei cronici. Motivul e simplu: nu vreau să enervez doar o parte a fanilor steliști, nu vreau să fiu nevoit să aleg. Vreau să îi aduc pe toți aici, ca să dialogăm, pentru că steliștii sunt recunoscuți pentru echilibrul lor.
Reamintim celor care s-au născut mai după anii ’90 că în lumea sportului de la noi se știu clar două lucruri dincolo de orice dubiu: toate căsniciile lui Mutu se termină în divorț și toate meciurile Stelei sunt difuzate de Pro TV. Erau și vremuri în care nu le dădea Pro TV-ul, așa umblă vorba, dar nu ni le amintim. Legenda spune că, pe-atunci, domnul Hrebenciuc avea doar 3 guși și niciun iaht.
Anul acesta, roș-albaștrii își propun lucruri mărețe, adică să câștige meciuri, nu să termine campionatul și să găsească apoi chichițe în regulament ca să încerce astfel să ia titlul pe la spate. Pentru asta sunt plătiți, asta au de gând. Iar în ultima perioadă, trebuie spus că s-a conturat și un plan în acest sens. Artizanul este Valeriu Argăseală. La ceas de noapte, boardul FCSB s-a reunit și oamenii au discutat franc și fără ocolișuri.
Foto: Razvan Pasarica/Sportpictures.eu
Argăseală: “Nea Gigi, anul ăsta luăm cupa și campionatul! Facem să fie bine, uită-te matale la mine”.
Gigi: “Cum o să facem asta, Vali? Și nu-mi mai zice ”matale” că te bag în…”
MM: “Da’ chiar, Vali, cum?”
Dică: “Hai, bă Vali, chiar îsi doresti să-l adusi pe Gâlcă înapoi.? Hai mă, Vali…”
Argăseală: “Nu, simpletonilor. Tăceți și ascultați-mă”.
Nea Gigi renunță la a doua felie de brânză, e numai ochi și urechi
Argăseală: “Cumpărăm jumate din echipa Astrei!”
MM + Gigi + Dică (la unison): GE-NI-AL!
Bun, meciul începe nu foarte alert, asta deși Nicolae Dică, acest Valeriu Stoica încă în putere, a aliniat cel mai bun unsprezece, adică pe undeva cam singurul pe care-l are, chitit să atace. Problema e că atunci când Enache e considerat a fi printre cei mai buni, nici nu vrem să știm care-s codașii echipei. Steaua a avut de partea sa 30-40 de mii de suporteri, de vreo zece ori pe-atâția în fața televizorului, dar și pe comentatorii TV care parcă-s angajați la INMH: ”O atmosferă deja eclectrizantă” spune Mihai Mironică. ”Pintilii a jucat deja o finală de Liga Campionilor. Dar în Asia”, îl completează mai tânărul său coleg. Cumva, ținem să specificăm că și noi am luat aur la Olimpiada din 1996. Dar pe județ și la Educație Civică.
Foto: Razvan Pasarica/Sportpictures.eu
În fine, după ce băieții își iau unul altuia pulsul, vorba medicilor de la salvare care bagă grele peste program în seara de Revelion, minutul 23 ne aduce și primul gol al serii. Larie este un băiat cu multă experiență, acumulată la Portul Constanța, Farul Constanța și Viitorul Constanța. Practic, dacă-l scoți din Constanța, e ca Mazăre: face numai tâmpenii. Astăzi l-a scăpat din marcaj pe Michael Krmencik, care a șutat pe mijlocul porții. Evident, a fost gol, că Niță e cu doi pași în fața adversarilor și apără mai mult colțurile.
Însă din minutul 30 încolo, oamenii de atac ai lui Dică încep să se trezească din somnul cel de moarte în care te-adânciră lipsa de meciuri din Europa din ultimul an. Știți cum e cu băieții ăștia din provincie în prima jumătate de oră: Budescu și Alibec/Ar da mingea pe-un biftec.
Dar o lovitură liberă scoasă de primul la marginea careului este transformată în gol (pardon, în “GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL” – citat din clasici) de Budescu. E 1-1 cu Viktoria Plzen și Mironică o ia complet razna. Îl numește pe bietul Budescu ”Dobrin al secolului 21” și începe să zbiere mai tare ca un piteștean nervos pe chelnerii de pe litoral, de parcă Budescu marcase în minutul 90 al finalei Champions League, nu în amețitul de tur 3 al preliminariilor, acolo unde nici măcar grafica TV nu miroase a Champions League adevărat. O lovitură bătută bine, dar nu foarte plasat, pentru că portarul ăla al cehilor, după ce că e chel, mai e și neinspirat cu zidul.
Foto: Razvan Pasarica/Sportpictures.eu
Lucrurile se mai calmează un pic odată cu intrarea reclamei la NetBet, care este sponsorul Stelei. Dar jucătorii și oamenii din staff nu au voie să parieze, știm bine, deci e ca dracu’. Nu pot și ei să zică ceva de bine de cei care care le plătesc, parțial, salariul. Păi în 24 de ore Mircea Badea s-ar țicni cu un asemenea regim diavolesc. Dar, pe bune, cum ar fi ca Ronaldo să nu se poată spăla pe cap cu Head & Shoulders sau Simona Halep să nu poată să bea Dorna? Sau, mai rău, cum ar fi, fraților, ca Gică Hagi să nu poată gusta chipsurile alea bune la care face reclamă? Of, câtă ipocrizie există în sportul rege! Lăsați jucătorii să parieze! Să vină nea Piți și Mirel să-i învețe cum se face! Să vină Șumudică să-i învețe cum să… mă rog, piardă, că ăsta mai mult a băgat decât a scos.
Pauza meciului este precedată de trei faze în două minute ale steliștilor, însă acestea nu aduc niciun gol. Vina o poartă în primul rând Tănase, care deși e un jucător acceptabil, este slab mort și-l pun toți în dorsal la cea mai mică atingere. Sursele noastre (adică MM când se pilește și zice tot) ne-au precizat că băiatul a încercat să meargă la sală, dar a învățat de la Alibec că sala de mese e singura care contează-n viață, iar programul îi este dat peste cap. Cei doi au o relație ok, în ciuda diferenței de vârstă. Tănase îi spune că ar vrea să împingă la piept, Alibec îi recomadă să lase pieptul, să încerce aripioarele. Tănase vrea să facă vreo două repetări pentru mușchii de la spate, Alibec îi dă dreptate: e bună spata, dar se gătește mai greu. Și tot așa, ca un cuplu cu vechime.
Foto: Razvan Pasarica/Sportpictures.eu
În timp ce ai noștri se certau pe mușchi, vine golul al doilea al cehilor în minutul 52, după ce Niță respinge ideal, în centrul careului, șutul lui Kolar. Mingea ajunge la Kopic, care o scuipă-n poartă. În momentul de față, defensiva FCSB-ului nu este chiar beton armat, ca să fim finuți. Asta e vestea proastă. Vestea bună este că se știu cauzele: fundașii sunt slabi. Doi contra doi în careu nu e acceptabil pentru băieții ăștia. Ei au nevoie să fie măcar 5-6 în careu, iar adversarii să fie ca la faza golului: unul, maxim doi. Deci 5 versus 2, ca la antrenament, că ei așa au învățat din tată-n fiu, de la Zenga încoace. Dacă-i încurci punându-i să joace meciuri oficiale, descoperi că cel mai des auzit cuvânt în careul FCSB-ului este ”piua”.
Foto: Razvan Pasarica/Sportpictures.eu
Din fericire, există Felipe Teixeira, o tânără speranță dată de prestigioasa pepinieră a Stelei. La aproape 37 de ani, e numai bun de transferat la juniorii lui Ajax, dar, până atunci, omul își face treaba la Steaua și învață tainele fotbalului de la Dică, care-i de-o vârstă cu el. Ei bine, Felipe al nostru și-a făcut-o frumos în minutul 61, ca un atacant care știe s-o taie prin careu. Un cuvânt bun și pentru Momcilovic, care a azvârlit-o la linia de 6 metri ca Marcelo sau ceva.
Foto: Razvan Pasarica/Sportpictures.eu
Se termină 2-2, iar finalul aparține celor care-l pot duce. Alibec, aflat la vreo 40 de metri de careul advers, vede un penalty la Pintilii. Arbitrul nu dă nimic, dar Ochi-de-Vultur și Gușă-de-Hamster al nostru se enervează grozav! Îi sare muștarul atât de rău, încât arbitrul, un puștiulică de 29 de ani, îi dă galben de frică. Denis copilul-problemă continuă dezbaterea cu fluierașul și poate fi auzit cum îi explică fluierașului cum e cu trimiterile materne în limba română. În vâktoarea evenimentelor, Alibec este înlocuit de frică, să nu ia nebunul roșu, că-n ultimele meciuri știe mai degrabă cu cartonașele decât cu golurile.
Budescu Victimescu se accidentează din nou. Cel mai bun jucător al Stelei cere schimbarea după o pasă în aut și suntem informați că e destul de gravă treaba. Comentatorii de la TV reușesc să strecoare de patru ori, în numai un minut, propoziția ”va fi foarte foarte greu fără Budescu”, făcându-l pe Șumudică să tresară în somn. Păi nu știe el cum e? Știe.
Foto: Razvan Pasarica/Sportpictures.eu
În sfîrșit, nou-intratul Harlem-Eddy Gnohere se preface că este lovit de un adversar. Ditai muntele de om cade ca firul de lavandă după ce e atins cu pana de un adversar. Omul joacă teatru foarte prost dacă până și Stela Popescu s-a strâmbat un pic la faza aia.
Ne așteaptă un retur incendiar, peste o săptămână, în Cehia. Este clar că adversarii sunt favoriți, noi plecăm cu șansa a noua, iar fără Budescu va fi foarte foarte greu. De patru ori pe minut timp de 90 de minute. Nasoală situație.
Foto: Razvan Pasarica/Sportpictures.eu
Qarabag FK – FC Sheriff Tiraspol 0-0
Meci super tare în Azerbaijan, pe Azersun Arena, între echipa din localitate și moldovenii noștri de peste Prut. De fapt, stați oleacă locului, că ”echipa din localitate” nu este corect spus. Qarabagenii joacă meciurile de pe teren propriu la Baku, însă ei sunt de loc din Agdam. Dar din cauza războiului din Nagorno-Karabakh, care le-a transformat orășelul într-un fel de Aleppo (cu largul concurs al armenilor), fotbalul a fost nevoit să se mute cu tot cu populație pe unde a văzut cu ochii. Au poposit la Baku, unde au scos un egal cu Tiraspolul, care la rândul său se află într-o republică autoproclamată. Lecția de politică și aplecare geostrategică de astăzi v-a fost oferită de UEFA. În orice caz, din meciul ăsta am rămas cu informația că la Șerif joacă brazilian de 23 de ani pe care-l cheamă Cristiano și care probabil că de-asta a și ajuns fotbalist. Chit că dacă ești brazilian și joci fundaș e foarte posibil să nu fi fost tocmai cea mai bună găină din abator.
Slavia Praga – BATE Borisov 1-0
Aici nu facem lecție de istorie, că de Praga a auzit tot poporul. Gazdele au avut noroc de fundaș fraier în careul advers, unde Yablonski, un băiet de 22 de ani, l-a dat cu roatele-n sus pe Frydrych. S-a dat penalty, s-a dat cartonaș roșu, s-a dat și gol. Înscris de Milan Skoda, un nume care amestecă fotbalul și industria auto cum o făcea pe vremuri primarul din Mioveni.
Praghezii au băgat două berici la pauză și-n repriza a doua au lovit bara de două ori, prin Hušbauer și același Skoda menționat mai devreme. Cert e că – glumiță anticipată de oricine și licență poetică pentru acord – Borisov Bate doar în competiții jucate cu frâna trasă. Cam ca ai noștri, cumva. Returul e pe 2 august, transmis în direct de televiziunea națională din Belarus. Pentru fan-clubul lui BATE din România: vă dau eu un stream.
AEK Atena – CSKA Moscova 0-2
Prima victorie dintre cele două ale oaspeților a venit în seara asta pe terenul celor de la Αθλητική Ένωσις Κωνσταντινουπόλεως. Nu strâmbați din nas, că vă place când aduce ăla caracatița din mare și-o pune direct în farfurie, este? Ei, dacă este, atunci îndurați și literele astea.
Mai întîi, Dzagoev, un fel de domnul Goe de careu, pune capul unde trebuie la un corner bătut de Vitinho. Îl cheamă Coelho pe om, dar și-a spus Vitinho ca să nu fie confundat cu marele scriitor. Victor Vinícius Coelho dos Santos, dacă jucați vreodata trivia cu băieții de la bloc. Insistăm pe el pentru că a fost important în meciul de azi. Tot el a bătut o lovitură liberă din care Wernbloom a înscris, tot cu căpățâna, golul 2 al rușilor. E plin de ruși în echipa asta rusească.
FK Vardar Skopje – FC Copenhaga 1-0
Danezii au experiența meciurilor de Liga Campionilor (adică a ălora din grupe, care contează), însă macedonenii din Skopje au ceva mai mult, mai măreț, mai profund. Iar acest ceva este organizarea Supercupei de anul ăsta, care se joacă în 8 august între Real Madrid și Manchester United, echipe care de obicei vizitează Skopje doar din avion, aflate la 11.000 de metri altitudine. Am înțeles când v-au târât nevestele la Kings of Leon, am înțeles că ați vrut să mergeți și la Depeche Mode, că e hipstăreală mare cu Clujul. Ok. Dar dacă nu încercați măcar să faceți rost de bilete pentru meciul ăsta la 7 ore distanță cu mașina, nu mai avem de discuta.
Golul gazdelor a picat târziu în meci, când Jonathan Balotelli, fratele unchiului verișorului adoptat din greșeală de către nepoata mamei lui Mario Ballotelli, a prins un voleu ca-n curte la Liceul Economic și meciul era gata. Dar danezii se pregătesc de retur, acolo unde pregătesc un gazon perfect și o organizare ca-n caietul de matematică, chestii care de obicei îi scot din ritm pe est-europeni.
Partizan Belgrad – Olympiacos 1-3
Goluri multe și la Belgrad, unde Partizan a pierdut pe teren propriu cu grecii de la Olympiacos. N-ai vrea să fii pe un stadion sârbesc atunci când echipa locală pierde, măcar aici putem cădea cu toții de acord. Indiferent dacă suntem steliști, dinamoviști, rapidiști sau glorioși (da, adică noi, cei care ținem cu Gloria Buzău sau cu defuncta Gloria Bistrița, după caz) putem conveni că, pe lângă dragostea pentru fotbal, ne mai unește ceva: spaima că într-o zi vom fi snopiți în bătaie de unul sau mai mulți sârbi ofticați după vreun meci în care ai noștri au câștigat cu greu prin gol în minutul 94.
Dar sportul sârb chiar trece printr-un moment delicat. Chiar azi, Novak Djokovic este așteptat să țină o conferință de presă care se anunță tristă: se pare că multiplul campion de Slam va sări peste restul sezonului, din cauza durerilor la braț. Să fie într-un ceas (elvețian) bun!
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.
