Fotbalul are un stil aparte de a-și impune ritmul în viețile noastre. Acum te concentrezi timp de 3-4 zile pe arăturile de toamnă din Liga 1 pentru ca mâine să scoți de la naftalină costumul de nuntă pentru a asista din fața televizorului la meciurile din Champions League, îndoit de respect în fața unor jucători care în 90 de minute, timp în care noi ne adunăm de-o sămânță sau – dacă o ardem premium – de un popcorn sau chiar un fistic cinstit, câștigă cât să-și cumpere jumătate din campionatul românesc și să le și rămână de-o piscină la țară.
Bineînțeles, poimâine mergi mai departe și mijești ochii la ce-a mai rămas din echipele românești prin Europa League, acolo unde reînvățăm matematică pentru a ne calcula șansele rămase să ne calificăm după ce până acum am jucat cu chef de șantierist plătit cu ora. Și roata se învârte și ajunge din nou pe poziție, de unde o luăm la capăt cu râul, ramul și fotbalistul român care-și primește salariul așa cum joacă: o dată la 3-4 luni.
Seria de articole UEFA Champions League, faza pe gazon vă este oferită de Nissan, sponsor principal al celei mai importante competiții europene intercluburi. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
CSKA Moscova – Bayer Leverkusen 1-1
Revenind însă la oile lor, că de ale noastre ne-am lămurit, am dat aseară de o partidă începută înainte de startul oficial al meciurilor de la sfânta și izvorâtoarea de fotbal oră 21:45: CSKA Moscova versus Bayer Leverkusen. Nu a fost vorba de eterna superioritate tehnologică rusească care-i face pe moscoviți să afle rezultatul meciurilor din seara de Champions League înaintea tuturor, ci despre faptul că luna noiembrie devansează tradițional meciurile de acasă ale echipelor din Rusia pentru ca oaspeții să nu se simtă ca-ntr-o excursie cu clasa în congelator.
Chiar și așa, lupta dintre ruși și nemți a început la -4 grade Celsius, așa cum se întâmpla acum niște decenii pe Frontul de Est. Din fericire, de această dată România n-a mai fost nevoită să-și schimbe echipamentul la pauză, pentru că partida a fost arbitrată de un spaniol, Undiano Mallenco, un tip care probabil că a și-a cumpărat special pentru acest meci un fluier cu aerotermă pentru ca buzele antrenate pe lângă Mediterană să nu-i înghețe la fiecare offside. De altfel, condițiile meteo favorizau contextul rusesc, pentru că CSKA avea nevoie de o victorie pentru a mai spera la o felie din cremșnit-ul din primăvara UEFA Champions League. Până la urmă, meciul s-a terminat egal, 1-1, rușii rămânând astfel orfani de victorie în grupă și trăgând speranțe mai degrabă teoretice în sens matematic la o calificare prin stoarcere în primăvara Europa League.
AS Monaco – Tottenham 2-1
În celălalt meci al grupei, AS Monaco se afla în pole position în cursa pentru calificarea în anotimpul cu muguri. O victorie în partida cu Tottenham, jucată sub nasul fin al prințului Albert, la temperaturi invers proporționale cu cele din Moscova, echivala cu un bilet la clasa Business spre optimile Ligii. Iar premisele erau bune pentru singurii francezi care sunt mai francezi decât francezii. AS Monaco marcase 19 goluri în ultimele cinci partide, profitând – e adevărat – de un campionat în care regula din acest an pare să fie că, dacă dai sub trei goluri cu echipele mai slab cotate, ești biciuit și pus la colț pe coji de nucă.
După o primă repriză liniștită precum conturile celor care-și parchează iahturile în portul din Monaco, a doua parte a meciului a început cu iz de tsunami cu palme reciproce pe care cele două echipe și le-au zdrăngănit cu ură. În doar cinci minute s-a făcut 1-0, apoi 1-1, apoi 2-1, iar Monaco se punea deja cu burta pe cartea de botanică pentru a-și aduce aminte cum arată ghioceii. A fost și scorul final, un rezultat care certifică faptul că Tottenham își va continua cariera de piață în acest sezon în Europa League sau doar în Premier League, în funcție de cum va bate vântul în ultima etapă a grupelor.
Sporting – Real Madrid 1-2
Meciul serii a avut loc teoretic la Lisabona, acolo unde Cristiano Ronaldo s-a întâlnit cu propriile amintiri în meciul dintre Sporting – echipa care l-a tuns, l-a gelat și l-a pensat înainte de a-l lansa pe orbită – și Real Madrid, echipa care-l scoate astăzi în vitrină pe portughez pentru a-i stoarce de bani pe colecționarii de tricouri. Deși nu s-a jucat pe chintale de goluri, ștampila universală a spectacolului în fotbalul mondial, partida a fost una alertă și ritmată ca albumele scoase de artiștii de sezon pe litoral în lunile în care plajele mustesc de piele prăjită.
În ciuda unor ocazii profilactice ale Lisabonei, madrilenii și-au respectat cotele apelor și au marcat primii, prin Varane, într-o fază încâlcită precum istoria construcției de autostrăzi din România. Portughezii s-au agățat însă de ultimele fire de paie din căpiță și, deși au jucat cu un membru eliminat din cauza faptului că Joao Pereira l-a controlat la intestine pe Kovacic, au reușit să egaleze spre finalul meciului printr-un penalty la un henț al lui Coentrao, pe care mingea l-a lovit în braț în timp ce protesta cu mâinile pe sus prin careu pentru că arbitrul nu acordase anterior un alt henț. Legile lui Murphy și Darwin Awards în aceeași fază.
Partida s-a terminat însă cu victoria spaniolilor din simplul motiv că Benzema – introdus pe teren de Zidane în minutul 67 – n-a rezistat să nu-și bage nasul cârn de francez în treburile interne ale Peninsulei Iberice și a executat speranțele celor de la Sporting, care vor continua probabil sezonul în Divizia B a cupelor europene. Dacă nu pierd cu Legia peste două săptămâni. De cealaltă parte, Realul așteaptă vizita celor de la Dortmund în ultima etapă a grupelor și speră la o victorie care să-i așeze în scaun cu sceptru într-o grupă care a început într-o nebunie generalizată și se termină la balamuc, cu 15 goluri în cele două meciuri ale serii.
Dortmund – Legia Varșovia 8-4
Dacă acum două meciuri erau priviți ca un soi de încrucișare între Cenușăreasa și Rățușca cea urâtă într-o grupă dominată de Real Madrid, Borussia Dortmund și Sporting, polonezii de la Legia au profitat de egalul fabulos (3-3) scos în meciul de acasă cu madrilenii pentru a-și monta ventilatoare în spatele aripilor. Legia Varșovia a încercat să se transforme deci peste noapte din prostul cartierului în tipul care din cauza lipsei de empatie a plecat să învețe box și a apărut pe stadionul celor de la Dortmund cu tupeul unei echipe care știe foarte bine că pleacă spre locuri cu verdeață dacă nu câștigă partida.
Din păcate pentru fotbalul central-est european, supus unor chinuri groaznice în această ediție a Ligii, polonezii au uitat că ai nevoie de carburant pentru a tura motorul amenințător. Deși au marcat primii, în minutul 10, leșilor li s-a înfundat admisia și au clacat după ce nemții au marcat trei goluri în patru minute (17, 18 și 20), continuând ulterior să crape lemne în creștetul adversarilor cu o milă vecină cu mișcarea circulară accelerată cu care gospodinele de la țară lasă găinile fără grumaz. În minutul 35 era deja 5-2, iar nemții amenințau Wikipedia cu noi recorduri all-time de goluri într-o partidă de Champions League.
Iar recordul all-time, stabilit într-un meci Monaco-Deportivo La Coruna din 2003 (8-3), a fost doborât. Germanii au demonstrat din nou că sunt ași la capitolul organizare și au împăturit cât să-ncapă perfect în plasă nu mai puțin de opt goluri, inventând un scor pe care-l regăsim de obicei în sporturi în care mingea e înlocuită cu pucul. Curiozitatea grupei este însă Legia, singura echipă din lume care a reușit să le marcheze 7 goluri în două partide lui Real Madrid și Borussiei Dortmund fără să adune mai mult de un punct chinuit. Per total, însă, polonezii au șanse reale de calificare în Europa League, cu condiția să bată acasă pe Sporting în ultima etapă din grupe. O potențială performanță fabuloasă pentru o echipă care, dacă nu se prezenta la niciun meci până acum, ar fi reușit să aibă un golaveraj superior decât cel afișat de clasamentul actual: 8 goluri marcate, 24 primite. În cinci meciuri.
Sevilla – Juventus 1-3
În Grupa H, spaniolii de la Sevilla au părut deciși ca, după trei ani consecutivi în care au colecționat trofee Europa League cu pasiunea cu care adunam noi surprizele din gumele Turbo și Cin-Cin în copilărie, să-și facă curaj și să facă pasul spre primăvara Champions League.
Meciul care putea fi decisiv pentru calificare s-a jucat aseară, contra celor de la Juventus, iar spaniolii aveau de stors un simplu egal pentru a începe să acceseze aerul rarefiat al înălțimilor. În aceste condiții, ibericii au părut că bifează căsuța calificării încă din minutul 9, când au marcat prin Pareja, însă eliminarea lui Franco Vazquez, singurul atacant din lume scos din teren pentru sinucidere prin două faulturi de galben realizate tactic la distanță de trei minute, le-a aruncat celor de la Sevilla ciment în Gazpacho. Italienii au egalat în buza vizitei temporare la vestiare și, mânați de elan, au înfipt alte două cuțite în jamon spre finalul meciului, reușind să treacă pe prima poziție în grupă.
În acest condiții, Sevilla așteaptă meciul final din grupe, de la Lyon, pentru a vedea dacă la primăvară ascultă imnul Champions League sau bagă un bis în Europa League, competiție la care spaniolii par abonați chiar și atunci când au optat pentru versiunea Platinum a serviciilor europene de fotbal.
Dinamo Zagreb – Lyon 0-1
Dinamo Zagreb și Lyon se întâlneau în principiu pentru ca UEFA să nu le sară atunci când se vor împărți banii veniți dinspre televiziunile care pe alocuri și-au vândut rinichii și cablurile pentru a avea dreptul de a-și colora serile de miercuri cu fotbal de calitate în loc să le umple cu emisiuni în care vedetele de carton își lipesc cu aracet palmele de ceafă.
Zagreb reușise să se facă de cremă în meciurile anterioare, adunând kile de experiență și tone de goluri la capitolul primite, atacanții echipei croate fiind prezenți fizic doar în catalogul de stickere Panini. De altfel, nici etapa de azi nu a fost una fabuloasă pentru Dinamo Zagreb, pentru că Lyon a reușit să lase din nou la vatră apărarea croată, al cărei singur plus după cinci etape în Ligă este faptul că în meciul cu francezii a reușit să primească un singur gol. De cealaltă parte, Lyon are finală în etapa următoare a grupelor, contra celor de la Sevilla.
Leicester – FC Brugge 2-1
Grupa G avea clarul făcut în mare parte încă dinainte ca echipele să se îmbrace în echipamente. De exemplu, știam că belgienii de la Brugge s-au prezentat în această ediție a Ligii Campionilor ca-n bancul în care țăranul vine la târg doar să-și facă de rușine calul. Cu zero puncte și cu un singur gol marcat în patru meciuri în care a cărat cu cârca 1o boabe, belgienii jucau la Leicester cu scopul declarat de a pleca din Anglia cu cât mai puține maimuțe agățate-n păr.
Speranțele belgienilor au ținut însă fix cât ține o cutie cu praline desfăcută în mijlocul unei grupe de la clasa pregătitoare. Leicester modifica pixelii pe tabelă după doar 5 minute, iar de aici drumul echipei care a câștigat anul trecut campionatul din Anglia doar ca să se bată la retrogradare anul ăsta a devenit ceva mai ușor decât părea la începutul meciului. La pauză a fost 2-0, iar finalul de meci i-a găsit pe englezi îndeajuns de relaxați încât să-i lase pe belgieni să-și oblojească rănile cu frunze de ceai verde printr-un gol care a contat doar pentru rudele de gradul întâi și al doilea ale lui Wesley, brazilianul care și-a trecut în CV un gol pe terenul campionilor din Anglia. În final, Leicester se califică oficial în optimile Ligii, dovedind că un titlu în Premier League nu se poate compara niciodată cu 78 de tone de noroc la tragerea la sorți pentru grupele Champions League.
FC Copenhaga – FC Porto 0-0
Celălalt meci al grupei a avut o logică ceva mai apăsată. Surpriza FC Copenhaga și FC Porto, echipă care încă trage de trofeul Champions League câștigat pe vremea în care Mourinho abia-și curăța aleea de zăpadă, și-au jucat în Danemarca potențiala calificare în faza următoare a competiției. Cele două echipe plecau la drum înaintea partidei cu speranțe aproximativ la fel de suculente, chestiune subliniată și de rezultatul inofensiv de la final: 0-0. În aceste condiții, ambele echipe rămân cu șanse – mai realiste sau mai teoretice, în funcție de situație – la primăvara Champions League, fiind pe de altă parte sigure că prind tricoul măcar în Europa League.
[table id=41 /]
[table id=42 /]
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
