De ce meci palpitant a fost nevoie ca surpriza nicăieriului numit Bergamo să se încheie! Cu cât fotbal pe metru pătrat și cu ce mândrie vor fi așteptați acasă, în Italia, acești jucători despre care nimeni nu știa că există înaintea acestui sezon. Pe 12 august 2020 s-ar putea să se fi carvat în piatră o nouă grande squadra pe care, indiferent de tifosi, toată cizma a susținut-o ca pe propriul copil plecat la facultate în capitală. Atalanta a ieșit cu capul sus din UEFA Champions League după un meci digerabil în care spectatorul neutru a ținut, în secret și sincer, cu buturuga mică.
Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan
Atalanta – PSG 1-2
Pandemia a schimbat totul chiar și în materie de fotbal. Ultimele trei faze ale competiției se desfășoară cu porți închise în manșă simplă, toate în aceeași țară, în același oraș, chiar pe același stadion. Concret, avantajul e al oportunismului, al grupului care se poate mobiliza și concentra mai bine în această perioadă în care situația cere diluare. Aseară, în cazul Atalantei din Bergamo, lucrurile deveneau mai simple: era nevoie o singură minune în loc de două.
Într-un taler imaginar, absența golgheterului Iličić (care a marcat practic toate golurile în toate competițiile) la italieni nu reușea să fie echilibrată prin problemele de lot ale Parisului. Angel Di Maria suspendat, Mario Veratti accidentat, Kylian Mbappé nerefăcut complet, Cavani pus pe liber, Ibrahimovic transferat de acum trei sezoane, Juninho retras din activitate și Ronaldinho închis în celulă nu cântăreau cât prezența în teren a lui Neymar, băiat care ar fi putut în orice moment al meciului să ceară de pe marginea terenului un telefon mobil cu acces la internet și să-l folosească să cumpere clubul advers.
Embed from Getty Images
În minutul 3 am avut parte de prima fază demnă de pus într-un rezumat. Atalanta a șutat la poartă prin propriul căpitan, Gomez, cât să anunțe determinarea propriei echipei. În ieșirea din apărare imediat următoare, Neymar nu s-a arătat deloc impresionat de această determinare și-a irosit o finalizare simplă în situație de 1 la 1 cu portarul, plasând cu latul din poziție simplă la circa 84 de metri distanță de bara din dreapta a porții.
Sfertul academic al meciului a curs spre echipa mai dispusă să facă efort. Următoarea mare ocazie (minutul 10) a aparținut astfel Atalantei și l-a scos în evidență pe Keylor Navas, portar sud-american ce s-a folosit de un reflex învățat la poalele Madridului cât să scoată din vinclu o lovitură de cap a lui Hateboor. Acțiunea meciului a pendulat în continuare din ce în ce mai larg spre răsplătirea eforturilor bergamezilor. Au venit cornere și faze fixe menite să taxeze relaxarea tipică a unui Paris parțial imatur, iar nota de plată a adus și golul-intrigă al întregului meci: șutul imparabil trimis de Mario Pašalić, în minutul 27, din interiorul careului, după o sumedenie de caramboluri care păreau să împingă mingea ca la flipper spre poarta PSG-ului.
Embed from Getty Images
Practic, aici a început de fapt meciul. Un minut mai târziu, Neymar pătrundea printre două picioare și șuta dintre patru adversari puțin prea la stânga. Jumătate de bere mai încolo, același Neymar voia să nimerească previzibil vinclul dintr-o lovitură liberă de la ceva distanță. Apoi, după alte câteva minute de du-te – vino, tot Neymar intercepta o pasă acasă, ajungea din nou în oglindă cu portarul Sportiello, dar trimitea mingea undeva aproape, foarte aproape de vârful Turnului Effiel. Pauza a venit cam repede pentru francezi și le-a dat falsa impresie că au controlul asupra unui meci în care aleargă mai puțin, sunt mai puțin implicați, au ocazii mai puține și mai ales un gol în minus fața de ceva mai înverșunații și corecții adversari din Bergamo, Italia.
Problema celei de-a doua reprize a fost că s-au schimbat porțile, dar și faptul că planul italienilor, ca să fie dus la bun sfârșit, ar fi necesitat un meci ceva mai scurt, cât mărimea sufletului și dorinței colective a întregii echipe Atalanta să fie echivalată de legile fizicii, cantitatea de efort depus și mai ales putința umană. Marile diferențe au fost făcute în momentele în care marcajul avansat, om la om, gândit de antrenorul Gian Piero Gasperini (62 de anișori) a început să respecte distanțarea socială, iar Paris Saint Germain a fost lăsată să se desfășoare.
În minutul 60 a intrat pe teren coperta FIFA21, iar flancul drept al apărării Atalantei a început să fie o pârtie de schi din Alpii Bergamezi. Îmi pun cravata la gât și spun că Mbappé și-a subordonat adversarul direct cu fiecare șansă pe care a avut-o, începând cu ocazia creată la 13 secunde după ce-a intrat pe teren și terminând cu ultimul fluier.
Ultimele 30 de minute ale meciului au fost o bombă cu ceas pentru italieni. Fără a putea pune neapărat degetul pe vreo ocazie monumentală, terenul s-a înclinat spre poarta lor, iar gurile proaspete aduse de Tuchel cel șchiop cu Draxler, Rico, dar mai ales Paredes și Choupo-Moting, au adus echipei mai valoroase calificarea.
Să tot fi fost minutul 90 când neamțul Choupo-Moting a pătruns din dreapta, paralel cu poarta, și-a centrat pe bara îndepărtată. Neymar a preluat maiestuos cu coapsa dreapta, apoi a șutat catastrofal și a pasat involuntar excepțional cu tibia stângă, mingea ajungând la Marquinhos pentru formalitatea egalării. Parisul a simțit foarte bine schimbul de moral și-a insistat cu asediul fără să aibă parte de foarte multă adversitate din partea oponenților ajunși vizibil la fundul sacului.
Embed from Getty Images
În minutul 93, Neymar și Mbappe au mai combinat o ultimă dată: primul a găsit culoarul liber, al doilea a întins untul pe pâinea cea de toate zilele a lui Choupo-Moting pentru 2-1 și calificare în semifinalele UEFA Champions League. Prima dată în ultimii 25 de ani și 25 de miliarde de bitcoini marțieni investiți în achiziții când PSG ajunge acolo unde ajung doar echipele pe care în general nu le elimină Barcelona după ce i-au bătut pe catalani cu 4-0 acasă.
Meciul s-a încheiat într-un final stresant pentru pariori, frumos pentru sedentari, dar mai ales tragic pentru povestea unică a primei participări într-o cupă europeană majoră a echipei Atalanta din Bergamo, oraș cu aceeași populație ca, de ce nu, Buzăul.
Să ne citim, dar mai ales să ne vedem fața în față cu bine cât mai curând.
Aceste cronici îți sunt oferite de Nissan
Toma Nicolau este un fel de Mircea Meșter, doar că-i moldovean, un pic mai suplu și n-are permis. A jucat 15 ani fotbal de performanță și a reușit să adune în acest timp 400 de milioane de euro în bani de Monopoly. De 8 ani e blogger de sport și organizează Bloggers Lan Party, motiv pentru care își continuă cariera de jucător de fotbal în format electronic.
