Mens Sorana in Corpore Sano

La început de bal parizian, merită să dăm cu pace pentru gentilii francezi, care au oferit dezlegare tuturor muritorilor să le calce prețioasa zgură de la Roland-Garros. Rus sau nerus, bielorus ori ba, sârb cu trei doze de vaccin sau cu imunitate naturală, cu stea în frunte ori belciug în urechea dreaptă, francezii au deschis larg porțile și-au zis „Poftiți, s’il vous plaît, că oameni suntem cu toții!”.

În timp ce australienii și englezii afișează la intrare mesajul cu „avem dreptul de a ne selecta clienții” și țin la ușă doi, trei cefoși gata să te trimită acasă că n-ai sacoul călcat și pantofii lustruiți, organizatorii de Paris te poftesc înăuntru chit că ai budigăi pe tine și vii încălțat în șlapi. Practic, această Franță variantă 2022 e un fel de Club A, prieteni.

Bine, adevărul e că mâncătorii de cocoși sunt pe val zilele astea: bunul național PSG tocmai a fost preluat de un francez cu acte în regulă, după ce ajunsese în 2011 în mâinile lui Nasser Al-Khelaïfi, cetățean qatarez cu mai mulți bani decât are un român înjurături. Poate nu e oficial, dar Parisul e acum al domnului Kylian Mbappé.

Coman de Franța a simțit că arabul e dispus la orice nebunie ca să-l țină la Paris, așa că i-a cerut și pielea de pe el. Cred sincer că în contractul ăsta nou scrie negru pe alb că monsieur Mbappé are dreptul oricând să-i ceară lui Al-Khelaïfi un rinichi și apoi să facă ce vrea cu respectivul organ, inclusiv să i-l dea de pomană lui Arșinel.

ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE:

Sloane Stephens – Sorana Cîrstea: 3-6, 6-2, 6-0

Suspansul ăsta e frumos și nu prea, vorba băiatului de la bâlci. Până la 6-3 și 2-0 în al doilea set, mă gândeam serios că Sorana a noastră a atins nivelul suprem în WTA, ăla după care tânjește orice jucătoare din circuitul feminin cu excepția Igăi Swiatek, că ea face deja asta: să respecte calculul hârtiei și să bată tot ce-i de bătut.

Doar că tenisul e complicat și imprevizibil. Dacă era invers, probabil că ar fi investit și Gigi Becali în sportul ăsta, după care i-ar fi pus o rachetă în brațe lui Florin Tănase, în speranța că-n doi-trei ani își trimite pălmașul la marile turnee și face bani cu el.

În setul doi, la 2-0 pentru Sorana, americanca parcă a avut un moment în care divinitatea i-a pus mâna în cap și i-a șoptit „Ia stai așa, fată, păi nu trebuia să bați tu azi?”. Practic, Sloane s-a transformat brusc în Real Madrid, metaforă convenabilă chiar și pentru românca noastră, pentru că asta ar însemna că ea a fost Manchester City în primele 11 game-uri.

Dacă Miorița s-ar fi scris în zilele noastre, baciul dâmbovițean i-ar fi luat lejer locul celui moldovean, la cum și-a acceptat Sorana soarta în ultimele 12 game-uri ale partidei. Din jucătoarea determinată care simte perfect când e momentul să mai răsucească puțin cuțitul în moralul adversarei, a noastră s-a transformat în spectatoare la „remontada” lui Stephens. Ba chiar o spectatoare cam chinuită, care în loc să stea în tribune, cu un suc și sub umbrelă, a rămas în soare, acolo pe zgură, riscând săraca și o insolație.

Ca să privim și partea bună a lucrurilor, cum ne-ar îndemna tovarășul Osho, soarele nu pleacă nicăieri și Parisul rămâne tot acolo. Nu-i capăt de țară pentru Sorana, că doar nimănui nu-i strică câteva zile libere la promenadă prin capitala Franței. Zile proaste la muncă avem cu toții, important e să nu punem la suflet și să ne intre banii la final de lună.

Aliaksandra Sasnovich – Emma Răducanu: 3-6, 6-1, 6-1

Life coach-ul zice că „e greu să ajungi în vârf, dar și mai greu e să te menții acolo”, în timp ce românul o are pe aia veche cu „domne, i s-a urcat succesul la cap”. Și ambele părți pot exemplifica lejer cu Emma.

Faza e că la meciurile domnișoarei Răducanu n-ai cum să te ridici de pe canapea. Și nu fiindcă feblețea englezilor face spectacol fin, ci pentru că balanța se schimbă ca-n telenovelele în care Jose Armando e mort, dar învie nebunu’ cât te duci să fumezi o țigară. Cine știe, o fi vreo strategie de marketing de ultimul răcnet, cert e că n-ai cum să zici „e gata la Răducanu, mă duc să hrănesc pisicile și să pun sarmalele pe foc”.

Emma a britanicilor (evident, era a noastră dacă ar fi câștigat) a avut și ghinion să dea peste Aliaksandra. Cu gândul că Slam-ul de la Wimbledon o să-l vadă la TV, că are ghinionul să-i scrie „Minsk, Belarus” pe certificatul de naștere, biata Sasnovich a venit pornită la Paris. Dacă în primul set a dormit un pic, la fel ca francezii care au lăsat arena Suzanne-Lenglen semipopulată, ca la meciurile de Liga 1, Aliaksandra s-a pus pe stricăciuni începând cu al doilea act.

Emma s-a mai ales doar cu două game-uri în următoarele două seturi, așa că la ora la care citești aceste rânduri probabil că fie își lasă bagajul la cală, fie o însoțitoare de zbor o roagă să-și strângă centura. Partea bună e că a mai trecut o zi și US Open e tot mai aproape.

Alexander Zverev – Sebastián Báez: 2-6, 4-6, 6-1, 6-2, 7-5

În primele două seturi, Zverev a părut mai degrabă un DJ aterizat din greșeală pe teren care se gândește că mâine-poimâine e iunie și trebuie neapărat să prindă un job la Ibiza. Argentinianul l-a lovit din toate pozițiile și a mai și beneficiat de letargia neamțului, care parcă făcea reclamă la medicamente pentru indolență.

Singurul moment în care lui Zverev a părut că-i pasă și de altceva în afară de Ibiza a fost când s-a răstit la antrenorul lui. Care, sărmanul, a avut tupeul să încerce să-l trezească pe neamț după o dublă greșeală, pe la începutul setului doi.

Cum mai prost de atât nu avea cum să joace nici măcar dacă avea o mână în ghips, Sascha a ridicat ritmul începând cu al treilea set. S-a adunat încetul cu încetul și a trimis meciul în decisiv, unde Báez s-a autodepășit iar. Băiatul din Buenos Aires a făcut break, apoi a avut o minge de meci la 5-4, doar că pe Zverev l-a „scos” din încurcătură serviciul.

Până la urmă, neamțul a profitat de emoțiile adolescentine ale sud-americanului și a încheiat joaca după trei ore și jumătate. Măcar câteva zile, campionul olimpic poate visa că, în sfârșit, ăsta e primul Grand-Slam pe care îl va câștiga.

Karolina Muchova – Maria Sakkari: 7-6, 7-6

Cu părere de rău, trebuie să anunț că Roland-Garros și-a pierdut jumătate din cantitatea de păr încă din a patra zi de concurs. Maria Sakkari, cea cu mersul țanțoș și alura de Xena intrată la apă, pleacă acasă val-vârtej, asta după ce anul trecut juca în semifinale.

Nu-i vorbă, grecoaica a luptat și iar a luptat, doar că a dat peste insensibila Muchova, care e prototipul școlii cehe: te scoate din sărite prin constanța și lipsa de emoție din timpul meciului. Au fost două seturi de câte vreo 70 de minute bucata, cu câteva game-uri care s-au dus în prelungirile prelungirilor, cehoaica fiind până la urmă cea cu mai multă stăpânire de sine. Vorba aia, tenisul e un sport frumos, cu show și răsturnări de situație, iar la sfârșit câștigă robotul.

Novak Djokovic – Alex Molcan: 6-2, 6-3, 7-6

Poate-s eu prea conformist, dar zău că mi se pare ușoară lipsă de respect să vii să joci cu ditamai Djokovic îmbrăcat în pijamaua aia. Dacă tot voia să-l șocheze pe Nole, slovacul Molcan putea să poarte un tricou care să promoveze vaccinarea. Sau măcar unul în culorile Australiei.

În fine, referitor la tenis, am vești cam nasoale pentru haterii lui Djoko. Sârbul e aproape de cea mai bună versiune a lui, ceea ce părea improbabil în urmă cu câteva luni. Nole nu i-a dat nicio șansă tânărului Alex, care, cel puțin teoretic, a avut un mare atu în lupta cu sârbul. Antrenorul lui e nimeni altul decât tipul care, până acum câteva săptămâni, l-a antrenat pe Djokovic în ultimii 15 ani.

Mă rog, se știe vorba aia cu antrenorii. Te duc până în careul advers, de acolo e treaba ta și ține de valoarea individuală. Cam așa e și-n tenis, iată.

Carlos Alcaraz – Albert Ramos Viñolas: 6-1, 6-7, 5-7, 7-6, 6-4

Ăsta e un duel care a încins la maximum media sportivă spaniolă, care azi a avut în premieră și materiale fără keyword-ul „Real Madrid”. Se anunța o veritabilă bătălie a generațiilor, între murcianul minune în vârstă de 19 ani și catalanul hârșit, de 34.

O confruntare între generația TikTok, care a votat-o pe Chanel la Eurovision, și generația mIRC, care știe că orice conversație se începe cu „¡Hola, asl por favor!”.

Până la urmă a ieșit un meci epic, de peste patru ore, care o să rămână referință la Paris. Au fost schimburi de mingi admirabile, răsturnări de situație, emoții, nervi și, peste toate, punctul care a înclinat definitiv balanța în favoarea lui Carlitos. Cu mâna pe inimă vă zic că știu oamenii care n-au alergat toată viața lor cât murcianul aici:

Please, all you need is to look this incredible defensive point by the amazing Carlos Alcaraz 🤯😱🤩 #RolandGarros pic.twitter.com/auO7e1F9ne

— Rчαn Grım (@RYANGRlM) May 25, 2022

Altfel, Alcaraz a pornit în meci ca motocicliștii la semafor și a dat senzația că îl trimite repede la balneare pe veteranul Ramos. Însă catalanul l-a lucrat metodic pe puști în următoarele două seturi, câștigând totodată și simpatia publicului. Ramos a avut oportunitatea să încheie meciul în setul patru, dar cel considerat viitoarea noua stea a tenisului a supraviețuit.

Și a mai supraviețuit o dată și-n decisiv, când a revenit de la 0-3, semn că ceva material de campion există acolo. Mentalitate de învingător are, putere de luptă este, voință la fel, talent deține cu carul. Când or să dispară greșelile alea neforțate și tendința de a-și face singur meciurile complicate, probabil că o să vorbim despre el și ceilalți din ATP.