Răsărită din calificări cu acest nume ofertant pentru amatorii de scrabble, Snigur ne-a făcut filet la glezne în optimi: 6-1, 6-0 cu Jaqueline. Lucrare de meșter, poate chiar cu majusculă. În turul următor i-a expediat și chinezoaicei Yue Yuan un covrig. Generozitate cu potențial. Aveam deja urme, ni se umblase fără anestezie la speranțe. Ne mai rămăsese Sorana, aflată în ultimul său an al carierei. Dacă nu se va răzgândi, întrucât forma fizică, dar mai ales cea mentală reclamă depășirea unor bariere care, de pildă, pentru surorile Williams semnifică doar trecerea de la adolescență la maturitate.
Ah, mai era și Emma, cât să nu ne plângem că venim la arenă doar ca să ne spună Kader Nouni să facem liniște. Bine, expresia “eu țin cu arbitrul” e autohtonă, trebuie să fi fost înregistrată la OSIM de câteva decenii.
Sori a pășit ca fulgul pe teren, însă de la mijloc în sus prezenta caracteristicile unei ființe mitologice. Entuziasta Daria, de dincolo de ațe, recepționa mingi de la un centaur răsturnat. Rămân la impresia inițială – românca plutea în zona sa, iar morișca din jurul abdomenului avea forța pe care e recomandabil să n-o testezi în spatele armăsarului. Și nici persoanele cu care conjunctural te afli în relații ostile.
Foto: Transylvania Open
Favorita penultimei seri de Transylvania Open centrifuga obiecte sferice imposibil de dresat de adversară. Ucraineanca, obișnuită până atunci să semneze regia și scenariul, devenise fără să-și dea acordul marioneta de serviciu. Se mișca stânga-dreapta, întrucât asta e natura umană, să reacționeze la impulsuri. Nu și la mingile care se tăvăleau în propriul teren. Era neverosimil, oricât de des ar fi uzitat acest termen, jucătoarea de 23 de ani simțindu-se copleșită de chinga psihologică în care vedea și auzea bilingv game-uri la zero și aplauzele explozive ale asistenței.
6-0 în 22 de minute din partea lui Cîrstea, iar Snigur zărea totul în mov. Nu era violet, nici ea nu știa ce este, însă nici nu-i mai păsa. La 1-0 pentru Sorana în a doua rundă, i-a intrat primul game și a întins brațele ca pe telescoape. Voia să se scuture de acea Daria care nu mai semăna cu un tăvălug. Tocmai ea, care unise preliminariile turneului de meciul-trambulină pentru ultimul act. Sori, la rândul său, uitase de setul fără greșeală pe care și-l trecuse în cont, și a continuat să arunce în malaxor loviturile bune și reziduurile venite din partea Dariei. Căci a fost și mult balast în jocul numărului 144 mondial.
Foto: Transylvania Open
La 4-2, ucraineanca și-a permis două mingi de break. Traversa cea mai bună perioadă din această semifinală căreia îi găsești istoric doar dacă ai răbdare. Românca a reacționat. A dat cu serviciul cât să fie polișat terenul toată noaptea, iar la 5-3, după ce irosise deja două mingi de game over, a mai plesnit două spre disperarea oponentei. Una la corp și alta la teu, cu retururi în fileu și în plopi. O oră fără trei minute pentru o seară care consumase calorii în cantități industriale la duelul Răducanu – Oliynykova. Suntem și noi oameni, porția light-emoțională oferită de bucureșteancă a fost ca iaurtul degresat după pastrama de berbecuț cu mămăligă și murături la care te bagi o dată la câteva luni.
Noul Porsche Cayenne electric îți oferă cronicile de la Transylvania Open 2026.
Există mai multe chestiuni, probleme, socoteli care denotă eleganță. Și câte exemple ar fi! Să nu te lauzi, să lași loc misterului, să faci parte dintr-o organizație care nu trăiește din scandal, iar federația care patronează întrecerea să fie aproape invizibilă (există tot mai puține pe Terra). Adică, să te mobilizezi serios pentru a-ți aduce aminte numele președintelui. Și, pentru că ne aflăm în toiul unei cronici aproape sportive, cu rafinamentul ca ingredient-vedetă, n-am cum să nu menționez grația Emmei Răducanu în atacarea unei mingi de închis game-ul sau chiar setul.
Da, poate și din acest motiv, fata și cu rădăcini românești a câștigat US Open acum câțiva ani. Multe își doresc, nu oricine are șansa de a urca pe podium pentru a asculta felicitările adversarei din finală. Nu știu dacă va mai avea prilejul, însă și galeria One Slam Wonder cântărește cumva. Ana Ivanovic, retrasă de un deceniu, și Sloane Stephens – două nominalizări la întâmplare – se mândresc cu câte o strachină magică în vitrină. Stați așa, e și Jelena Ostapenko în acest club select, cu toate că nănașa ar putea recidiva. Nu știu cum, dar o văd în stare chiar și de un hold-up.
Contondența Oleksandrei Oliynykova, despre care s-a mai scris în paradigma clujeană, ar fi putut dilua din delicatețea dansului pe care Emma îl propune mereu când i se desprinde racheta de trup. A avut în această seară dese situații în care numai de vals sau tango nu i-ar fi ars, ucraineanca ducând până la capăt impresia că a făcut turneul vieții. De fapt, dacă ne uităm și puțin în urmă, cu accederea la Melbourne pe tabloul primului său GS, putem spune că atleta din vecini abia s-a născut. A făcut acum ochi, nu doar tatuaje după care carnavalul lui Radu Mazăre, dacă ar mai exista, ar tânji îmbolnăvindu-se de turbare.
Setul 2, în care elementul pictat a întors din drumul inexorabil încrețirea munților și a astupat fosele oceanice, revenind de la 1-3 la 6-3, este material didactic pentru academiile juvenile. Ți se pare imposibilă intrarea în circuitul WTA? Derulează meciul, e disponibil pe aplicațiile de specialitate, notează toate momentele în care ucraineanca părea bătută și vezi cât de mult și-a depășit condiția pentru a ataca smalțul tenisului etalat de Răducanu! Radiografiile în mișcare ne-ar fi arătat cum musculatura outsiderei s-a împachetat singură pe final de meci și, de pe gura tunelului, i-a făcut semn și Oleksandrei că nu mai e de stat. Că s-a muncit cât pentru o echipă întreagă.
Foto: Transylvania Open
Pe chip îi rămăsese, tot ca o reprezentare grafică, un zâmbet din altă lume, parcă nu din sport. Era satisfacția că poate, astfel se lista singură la bursă. Mușcase din două mingi de meci ale favoritei publicului. Își crease alte două șanse de a reveni de la 2-5, cu trei game-uri pierdute la zero, la 4-5, i se ivea și prilejul de a servi pentru prelungiri. Ireal a fost tenisul dezvoltat de ea în inima Ardealului, dar nici Emma nu e doar un brand lipit în geam ca să-i încasezi pensia. A noastră, că ne-a vorbit iarăși puțin în română la final, a priceput pericolul.
Înțelegea că joacă împotriva unui roboțel care nu știe ce e teama și – abia asta înspăimântă – nu știe nici să se bucure. Care stă acolo pe teren până când, răsturnându-i cu plugul brazde de pământ de jur împrejur, îl învecinezi cu cârtițele. Good job, Emma!
Ofertă specială: cronici pe gratis direct la tine-n bătătură
Nu e conspirație, ci ajustarea experienței de viață la condițiile întrunite ad-hoc într-o sală aflată în centrul atenției preț de o săptămână. Cea mai valoroasă din an pentru ceea ce numim Transylvania Open. Consider, așadar, că spanioloaica și uzbeca intrate prin meciul din această seară în finala de dublu a competiției de la Cluj-Napoca au făcut jocul organizatorilor. În cel mai frumos și natural mod cu putință. Nimic forțat, totul calculat până la ultimele mingi. Pentru că spectatorul din România are obiceiul de a mai arunca o dată ochii pe afiș înainte de a se deplasa spre arenă. N-ar vrea să ajungă mai devreme, să fie gură-cască.
– Aha, deci mai e și meciul de dublu înainte, abia apoi va juca Emma, pentru ca ultimele din seara asta să fie Sori și cealaltă ucraineancă, aia care nu are tatuaje…
– Tată, dar nu vrei să oprim înainte undeva ca să luăm și noi un burger, ceva, o găleată de copite de pui?! Cred că am avea timp.
– Ar merge, nu zici rău, dar parcă aș vrea să văd ce iese și la semifinala aia dintre Sorribes Tormo și cealaltă cu alde franțuzoaica aia cu nume kilometric.
– Tiantsoa Sarah Rakotomanga Rajaonah, vrei să zici.
– Bine că ai fost tu olimpic la franceză, ce să spun…
Eliminate din sferturile Australian Open, Sorribes Tormo și Kamilla Rakhimova n-au lăsat nici măcar o secundă impresia că s-ar pune pe tren în seara aceasta. S-au distrat, dacă ar fi să mă transform în PR-ul lor, dar unul bolnăvicios. Au tras cu simț de răspundere atunci când a trebuit și au agresat pedala doar când s-a impus. Adică, au câștigat și au făcut și economie de carburant, cu toate că au avut nevoie de maxi-tiebreak pentru accesul în partida cu trofeul pe masă. Jucătoarea din Spania a lovit cu trufie de lângă fileu și, de cele mai multe ori, numai între Rakotomanga și slovena Veronika Erjavec. Știa că adversarele nu mai jucaseră niciodată la aceeași masă.
Foto: Transylvania Open
Cum spuneam, favoritele, după 6-2 în primul set, s-au comportat precum DJ-ul de la scenă înaintea super-starului care încheie seara de concert. Au difuzat cele mai tari hituri ca să se mai strângă lumea, să vină oamenii ciorchine la eveniment.
În manșa a doua, ele au întors de la 2-4 la 5-4 și s-au dus și la 6-5, dar un sufleur le făcea semne de zor că mai e loc de întins supa, că ar fi bine să mai dea și cu furca în mingile alea. Că e și trafic în Cluj, că mai și plouă. Că e iarnă, în definitiv. Iar Sara și Kamilla s-au conformat. Au avut minge de meci în tiebreak-ul setului 2, numai că Erjavec a nimerit lovitura vieții și s-a ajuns la adevăratele lovituri de departajare. La puterea ursului, acolo unde sportivele evident mai experimentate, care își lustruiseră cu talent armele, au făcut și uz de ele.
11-9, dar în finală va fi sufocant cu chinezoaicele Wang și Zheng. Nici organizatorii n-au ce să le facă, rivalele la potul cel mare au o zi în plus de recuperare.
N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.
