Se ia un abonament de internet la RDS care funcţionează perfect, dar pentru care cei de acolo nu-ţi acordă asistenţă dacă te hotărăşti că ai nevoie de wireless acasă. Aşa că îl păstrezi şi te hotărăşti să contractezi un alt provider de internet exclusiv pentru ca în casă să te bucuri de zeamă. Şi vezi, întrebi, suni. Ajungi la Romtelecom şi la al lor Clicknet. Repet, nu vrei să faci performanţă, vrei doar suc de net pe device-urile care au nevoie de aşa ceva. Deci e bun.
Cauţi pe site-ul lor şi te hotărăşti că vrei Clicknet Play, al doilea serviciu ca bandă oferită. Oamenii îţi aduc şi router gratis, ai şi IP static. Plăteşti fo’ 8 euro pe lună. Zici bine. Faci comanda online. Imediat îţi vine pe e-mail confirmarea comenzii, cu număr de comandă cu tot. Şi aştepţi să te sune pentru a stabili când să vină să-ţi bată cuie prin casă. Că nu stă routerul ăla în poziţie Lotus, ca oxigenul din aer.
MATRIX
Şi aştepţi. Şi aştepţi. Şi la un moment dat suni. Ţi se răspunde rapid. Bilă albă. Le zici că ai comandat online un serviciu de internet şi că vrei să ştii când pot să vină să ţi-l instaleze. Oamenii-ţi zic să le dai numele. Apoi, să le dai numărul de telefon. Din ce în ce mai contrariată, doamna din celălalt capăt al firului îţi cere CNP-ul. Când să treacă la numărul de la pantofi, îi vine ideea salvatoare: “Număr de comandă aveţi?” “Da”, zic eu. Şi i-l dau. Aştept.
După un minut de pauză amestecată cu o semipanică tremurată prin telefon, mi se spune că nu există nicio comandă pe numele meu. Îi spun, râzând, că am confirmarea în faţă. Zice că înţelege, dar că ea nu are nimic în sistem. Rămân bleg, mă uit la ea ca bolovanul la val şi-i spun că-i trimit mailul de confirmare, dacă o ajută cu ceva. Îmi spune că nu. Mă vor contacta colegii ei în cursul zilei. Merci, pa-pa, pa-pa.
PE GÂT
După câteva ore, mă sună un domn. “Bună ziua, aţi depus o comandă online (…)”. Îi spun tipului de la celălalt capăt al firului că sunt mirat că au găsit comanda care acum câteva ore nu exista. Nu înţelege despre ce e vorba sau se face că nu înţelege. Oricum, mă bucur că m-a sunat. Sunt gata să-i aştept cu braţele deschise să-mi instaleze routerul şi să am, în sfârşit, aer cu net prin casă.
– “Ştiţi, trebuie să vă spun că pachetul de internet pe care-l doriţi poate fi instalat doar dacă optaţi pentru un post telefonic de la noi”, îmi spune omul, trecând prăpăstios şi brusc discuţia pe un cu totul alt palier.
– “Ăăă… deci cum? Staţi aşa, probabil că am bifat greşit pe site, la comandă, vă rog să mă scuzaţi”, mă autoflagelez verbal. O fi fost vina mea, damn it, zic amuzat.
– “Nu, nu aţi înţeles. Nu puteţi să comandaţi doar pachetul de internet. Trebuie să vă fac un abonament – cel mai ieftin – la telefonia fixă. Acesta conţine 200 de minute în reţelele fixe şi mobile naţionale şi în fixele din Europa”, începe omul de la capătul celălalt al firului. Îmi aduc imediat aminte că acum fix o lună am desfiinţat postul telefonic pe care-l aveam de la RDS. pentru că nu-l foloseam şi-l plăteam fix aiurea.
– “Domnule, staţi o secundă. Eu vreau doar internet. Şi ăla doar wireless, nu vreau nici măcar mufe. Vreau un fir care să intre în casă şi care să intre în fundul unui router. Atât”, spun eu, încă mirat de faptul că voi avea din nou telefon, un obiect de sezon foarte bun şi extrem de atractiv. Pentru praf.
– “Spuneţi-mi dacă mai vreţi comanda sau nu, astea sunt condiţiile noastre”.
– “Da”, spun eu stins, gândindu-mă că fata cu laptop de acasă mă trimite să dorm în parc dacă o las fără net în continuare. Ceea ce nu e chiar remarcabil.
– “Ok, vă vor suna colegii mei să programaţi intervenţia de instalare. Televiziune doriţi?“, îmi spune omul.
Mă tenta să fiu fericit pentru această ultimă întrebare. Câtă grijă pentru clienţi şi pacea lor psihică pe filieră informaţională!… Mă abţin cu greu să nu-i închid şi-i spun că-i mulţumesc pentru telefon.
Ştiu, sunt masochist. Dar, uneori, e bine să scrii pe pielea ta decât să îţi povestească alţii pe pielea lor. Şi, în plus, voi avea telefon. Ce te-ai face în ziua de azi fără un telefon la nevoie? Aud?
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.