Roland-Garros, faza pe tușă. Ziua semifinalelor: Bătaie de vânt

Pentru că ne respectăm publicul care stă la cozi interminabile în fața dispozitivelor înainte de orice cronică, suntem și primii care își arogă datoria de a da voce unei întrebări de care mulți se tem: cine a dat drumul la vânt în ziua semifinalelor de la Roland-Garros? Nici măcar maestrul Cristoiu nu are curajul de pune această întrebare pe care noi avem tupeul să o adresăm, iată, deschis. Este imperios necesar să aflăm ce interese a avut astăzi vântul și cui i-a servit.

Embed from Getty Images

Ziua semifinalelor a fost diagnosticată cu un caz grav de Roland-Garros-contra naturii, chit că am în cercul de cunoștințe cazuri de oameni care și-au uitat copiii la grădiniță de grija meciului și și-au trimis câinii singuri la plimbare de capul lor doar ca să vadă il mecio di tutti meci. Sigur, unii dintre noi, cei care suntem cetățeni francezi cu reședință în Paris, am făcut azi pe deștepții burghezi și am lăsat gol Chatrierul, pe care Nadal și Federer și-au împletit cosițele pentru a 39-a oară. Când ochii nu ți-au fost în veci chinuiți cu un Voluntari – Chiajna și nici nu te afli în țara care sărbătorește anual de patru decenii încoace o victorie într-o finală a unei competiții care între timp și-a schimbat până și numele, ajungi la atitudini de-astea reprobabile. Pe care, bineînțeles, le condamnăm cu voce gravă.

Dar așa e viața cu francezii, de la care probabil că avem cam multe așteptări având în vedere că vorbim despre oamenii care au inventat mimii în particular și mima în general. Ni s-au mimat și nouă niște meciuri de semifinală, pe teren s-au mimat lacrimi care de fapt erau lopeți de zgură care au zdrelit globii oculari ai jucătorilor și am încheiat apoteotic, mimând meciul Thiem-Djokovic, a cărui finalizare o vom avea mâine sau când o vrea Sfântul Busu.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Rafael Nadal – Roger Federer: 6-3, 6-4, 6-2

La opt ani de la ultima întâlnire pe terenurile fițoșilor de la Roland-Garros, băieții au dat drumul încă o dată motoarelor cu aprindere pe bază de Federeriu și Nadalium și ne-au ținut de mânuțe pentru încă o tură ghidată prin muzeul pe care l-au construit în ultimele 39 de meciuri. În timp ce francezii încă își căutau șosete care să se asorteze cu papionul și papion care să se asorteze cu negrul din cerul gurii, noi – muritorii rămași fără Simone prin turneu – ne-am pus toate speranțele în meciul ăsta și am fi făcut ciudat de multe lucruri neortodoxe ca să îl vedem pe viu.

Embed from Getty Images

Ah, ce dor trebuie că ne era de interminabilele momente în care, la serviciu, Nadal bate mingea cât să ai timp să desfaci o bere și să duci lada cu sticle la alimentară, dar cine nu îl iartă știind că azi sau mâine – în funcție de cât îi ia până servește – mingea va ajunge pe racheta lui Federer și de-acolo racheta devine pian, și meciul simfonie și, hop, că mi-a zburat mașina de scris de la o rafală de vânt.

Nu a prea mers cu poezia azi, prieteni, pentru că ambientul era unul mai potrivit pentru o continuare Mad Max, vântul ridicând zgura ca-ntr-un peisaj post-apocaliptic. După ce au scos formularele de amiabilă și au schimbat break-uri la început de set, băieții au deschis furnalele pe la 3-2 și, timp de vreo 12 minute, au început scoată de pe banda de producție reverurile-bibelou ale lui Roger, sărbătorite cu pocnituri de bici pe stânga și pe dreapta din partea lui Nadal. Rafa a prins însă vânt în șort și s-a dus chiuind tot setul, în timp ce Roger a avut grijă să nu rămână dator pe caiet, oferind spre audiție puncte provocatoare de onomatopee, dar nu și idei foarte complexe cu care să-i intre spaniolului între spițe.

Embed from Getty Images

În setul doi, fiecare ne-am văzut de ale noastre. Noi de meci și vântul de cum să ne încurce distracția. Ne-am pus pe admirat recolta bună de scurte la fileu, de-ți venea să ștergi filmarea de la nuntă și să le înregistrezi pe toate pe casetă. Federer, însă, și-a amintit cu oarecare silă că „Pe aripile vântului” nu a fost un film chiar atât de bun încât să merite o continuare în care el să fie personajul care nu prinde finalul cu nervii intacți. La 4-4 pentru noi, ăștia de-acasă, Fed strunea cu cuțitul multifuncțional la velier și încropise de un 40-0 care a sfârșit prin a nu mai însemna nimic în momentul în care Regele Zgurii a mai plesnit de două ori din corbaci și l-a pus pe Regele Ierburilor să numere praful din cristalin.

Setul trei a fost o continuă bătaie de vânt în care Nadal, deși nu îl întrebase nimeni, ne-a demonstrat că poate câștiga pe zgură chiar și atunci când zgura e ridicată de volbură și înlocuiește la propriu oxigenul. Sinistrat în cealaltă parte a terenului și obligat să dea la lopată după mingile ce-i veneau prin ceață și plesneau ritmat tușele, Federer și-a îmbrățișat rapid soarta și a cedat un break încă din game-ul al treilea.

Embed from Getty Images

Probabil cu gândul la ce naiba de detergenți or scoate mizerabila aia de zgură din singurul tricou mai acătării pe care i l-au dat cei de la Uniqlo (alb cu crem e mult mai bine decât crem cu alb, orice ar spune creatorii de modă care ne citesc), Fed a continuat să cedeze teren până când l-a donat cu totul în acte lui Nadal și a semnat foaia de lichidare cu un ultim 6-2.

Sunt voci care spun că, pe tunelul spre vestiare, Roger ar fi scuipat în sân și ar fi jurat că mai bine numără toată viața căpușele din iarba londoneză decât să mai șteargă tușe în colbul de la Roland-Garros. Dar ținem la imaginea noastră imaculată și nu ne permitem să speculăm. Așa că, dacă nu știm nimic sigur, consemnăm un nou Fedal încheiat. Cumva sub așteptări la nivel tehnico-tactic. Dar în primul rând pe noi ne interesează cu totul altceva aici, iar în al doilea haideți să nu fim ghiolbani și să ne amintim că în urmă cu doi-trei ani ne închinam la postere de teamă că nu îi vom mai vedea niciodată pe ăștia doi mutând mingea de la unul la altul. Așa că, vorba reclamelor, trăiește clipa și prețuiește fiecare pahar. Vezi tu ce găsești prin frigider: lapte, sangria, ce cade la mână.

Embed from Getty Images Embed from Getty Images

Marketa Vondruosova- Johanna Konta: 7-5, 7-6

Meșter zicea pe Facebook că am fi fost de râsul curcilor dacă Johanna Konta ajungea în finala de la Roland-Garros. Dintre fetele rămase în semifinalele turneului, niciuna nu putea să spună că a prins vreodată denia de vineri seara din a două săptămână de competiție, așa că ori cu Jo, ori fără Jo, standardele nu erau foarte sus. A fost, totuși, fără.

Vondrousova s-a trezit cu fața la terenul de zgură în ziua semifinalelor și a pierdut primele 12 puncte din meci înainte de prima cafeluță, dar s-a ținut bine de corabie și a mai scăpat echilibrul setului doar pe final, când Konta și-a făcut primul cadou al zilei și a servit pentru set. Cuminte și fără prea mare larmă, Marketa a recuperat break-ul pierdut, a mers all-in pe serviciul advers și a lăsat-o pe Konta cu poalele în vârful capului, privind poetic către zări.

Embed from Getty Images

Și, dacă nu erau suficiente necazuri pentru Konta, forehand-ul i-a intrat în procedură de Brexit odată cu startul setului al doilea. Vondurosova a venit la fileu dacă și când a fost necesar, în timp Konta a tras cu fasole pe toate laturile terenului, câștigând infamul duel al erorilor neforțate cu un categoric și atât de puțin util 21-8 de-a lungul setului 2. Cu un serviciu al doilea cu ajutorul căruia fata și-a bifat toate cele opt puncte ajunse în punctul ăsta, Vondrousova a fost adolescentul tipic de 19 ani, încăpățânat și zeflemitor, care știe el mai bine. S-a ajuns în tiebreak și s-a terminat 7-2 în prelungiri, moment în care Konta și-a încheiat cel mai bun parcurs din carieră la Roland-Garros, competiție care a reușit însă s-o reașeze pe radare după o perioadă în care fata a dispărut ca Theresa May în ceață. Și acuși vine Wimbledon-ul. Stați să vedeți.

Embed from Getty Images

Ashleigh Barty – Amanda Anisimova: 6-7, 6-3, 6-3

Până să schimbe numere de telefon cu Barty, Anisimova pierduse la Roland-Garros doar câteva ore de engleză și de istorie la care a fost pusă absentă de doi profesori mai obtuzi. În rest, fata a intrat în semifinale fără set pierdut în turneu, chiar dacă de jucat a jucat implicit cu știm-noi-cine, nu mai zicem nume, că ne urlă ficatul. Ca să înțelegeți cum stăm: când Anisimova pierdea ultimul ei set, habar n-aveam cine urma să ne reprezinte în Parlamentul European. Nu mai zicem de faptul că există români care au văzut setul ăla la televizor când încă erau în libertate. Incredibil câte se schimbă în doar două săptămâni, nu credeți?

Embed from Getty Images

Până când să ne dumirim care pe ce parte a terenului joacă, Barty rupea cârja pe adversară și îi scotea praful din echipament, basculând peste speranțele Anisimovei un 5-0 cum numai Iga Swiatek mai gustase săptămâna aceasta. Doar că aluatul cu care se lucrează în Polonia și aluatul modificat genetic din SUA nu au chiar aceeași drojdie. Așa că, în momentul în care Barty aduna primele două mingi de set, Amanda și-a dat jos ghiozdănelul din spate, a băgat mâna-n buzunarul de avarie și a scos din penar materialele didactice pe care le folosise dureros de eficient și în meciul jucat cu doar zi înante. Știind-o pe Ash Barty, să zicem că o revenire de la 0-5 și 40-15 pentru ea la set luat de Anisimova e o performanță care rivalizează cu însăși calificarea americancei în semifinalele RG-ului la prima fisă. Dar Anisimova n-are rău de înălțime și nici greață de performanță, sper că ne-am lămurit cu toții de asta, n-avem nevoie de desene și schițe.

Embed from Getty Images

Așa că, interpretând la rachetă o melodie tradițională din Kentucky, Scurta și cureaua lată, Anisimova a luat primul set și a intrat cu accelerația la maxim în a doua parte a meciului, adunând rapid 3-0 și lăsând impresia pregnantă că vom avea o finală feminină care în caz că plouă se poate juca lejer la o grădiniță din Paris. În timpul ăsta, însă, Barty n-avea nicio grijă. Ați observat că Ashleigh joacă în fiecare moment al meciului, indiferent de scor, cu o față complet zidită? Pare că singura grijă pe care o are fata asta e să bage cheia în broască pe partea corectă când ajunge acasă, chiar dacă era la 3 game-uri de evacuarea în semifinalele Roland-Garros-ului. Mi-e clar că Barty poate gestiona conflicte în zonele de război și ar face istorie dacă și-ar deschide o firmă de mediere care se gestioneze certurile din familie și împăcarea fraților certați de la jucării. Și exact cu atitudinea asta și un joc cu accent australian în lovituri din care Anisimova n-a înțeles nimic, Barty a strâns șase game-uri consecutive și a luat setul doi, plus o mușcătură bună din decisiv.

Embed from Getty Images

Setul trei a fost de fapt procedura de inițiere a Amandei Anisimova în lumea circuitului WTA. Circuitul ăla în care degeaba ai fost impecabilă două săptămâni dacă lipești mămăliga de ceaun fix când urlă ăia de la masă că le chiorăie mațele. Cu largul concurs al unui joc agresiv fabulos al lui Barty, pentru Anisimova a existat doar varianta plecatului acasă, printre sărit pe călcâie, azvârlit racheta și grimase de „Aoleo, dacă vede mama ce-am făcut, mi-o iau acasă cu furtunul de la mașina de spălat”. A fost încă un 6-3 pentru Barty, care prinde finală exact la Grand Slam-ul la care nu spera. Dar treaba cu tenisul e că sportul ăsta e mai degrabă pentru ăia care își iau singuri decât pentru ăia care au impresia că merită.

Embed from Getty Images

Dominic Thiem: Novak Djokovic: 6-3, 3-6, 3-1 (meci suspendat)

Povestea meciului ăstuia e amuzantă doar și pentru că fratele Codruț, care e la manete mâine la uzina de texte, nu scapă nici cu programare de o cronică a semifinalei jucate de jucătorul său preferat din circuit, Nole Djokovic. E adevărat că și sârbul a cam făcut tot posibilul să ajungă la mâna și tastele lui pline de sarcasm și venin, nu neapărat în ordinea asta. Djokovic a intrat în meci mai greu decât intră Dacia bunicului în orice viteză mai are în viață, iar Thiem a răspuns așa cum îi stă bine unui flăcău care și-a pus în cap să atingă finala, unde va primi farfuria aia tristă pentru locul doi după ce se va ridica triumfător pe cea mai înaltă treaptă a podiumului disponibilă muritorilor la Roland-Garros. Thiem a bifat 25 de puncte câștigate într-un set cu cinci game-uri albe, de înaltă calitate și implicare. Nici nu prea era de unde implicare, că Nole stătea cu ochii pe nori mai ceva decât mătușă-mea, care așteaptă prognoza meteo în perioadele de secetă cum așteptăm perioada pepenilor.

Embed from Getty Images

În setul al doilea s-a mai echilibrat lupta de clasă. Doar că, fix când începeam și noi să avem un meci cu care să ne lăudăm luni prietenilor pe care i-am refuzat tot weekend-ul la ieșiri, s-a întâmplat Roland-Garros. A mai venit o ploaie, Nole și-a luat în spate gențile și cu el ni s-a dus și ziua de tenis care, în principiu, va continua mâine. Sau când o fi să fie. 

Embed from Getty Images

De basculat sâmbătă la Roland-Garros:

Finala feminină
16:00 A. Barty – M. Vondrousova

Semifinale masculin (continuă de vineri)
13:00 N. Djokovic – D. Thiem

Finala de dublu masculin
17:15
Chardy/Martin – Krawietz/Mies

Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.

Un Comentariu

  1. Forehand-ul lui Konta intrat in procedura de Brexit …genial !

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.