Suntem cu toții vii, dar unii sunt mai vii decât alții. Dupa patru zile petrecute pe aleile de la Roland Garros, pot să spun că sunt unul dintre viii ăia care au nevoie de o săptămână de somn. Alții, jucătorii mai ales, au nevoie de o doză sănătoasă de analgezice sau de o porție sănătoasă de tenis pe iarbă deja. Însă așa cum știți, partea frumoasă la cronicile astea este că ne pasă foarte puțin de jucători. De fapt, suntem niște parșivi nepereche, că adevărul este că ne pasă doar de aceia dintre jucători care știm că ne citesc – Sorana, Marius, Ana, Florin și alți vreo doi care au vrut să rămână anonimi. Și care se semnează cu username-uri de genul NOTbenoitPaire sau NotDelpoinLoveWithSimo.
A fost o săptămână frumoasă la Paris, dar am avut și eșecuri cu care nu mă mândresc. N-am reușit să fac rost de prosopul transpirat al lui Cuevas, așa cum mă rugase o prietenă. N-am reușit să mă strecor pe Simonne-Mathieu îmbrăcat în tricoul meu cu ”Justice pour Lieuviu!”. N-am reușit să pronunț corect declarația de dragoste în germană pe care o pregătisem pentru Petkovic, așa că Andrea s-a întors spre mine și mi-a răspus ”Aha, și mie îmi place șofranul”.
Per total însă, a fost ok, iar faptul că mulți dintre jucătorii mei preferați
sunt încă pe tablou mă face fericit. Aseară însă, când am aterizat acasă, mi-a
țâțâit un pic fundul înainte ca trenul de aterizare al avionului să se pupe cu
gropile de pe Otopeni.
Ar mai fi un lucru pe care aș vrea să-l spun înainte să intrăm în pâinea oferită de Simo și restul magnficilor noștri. De obicei, la Slamuri, Twitterul mi-e Biblie și Stea Polară. De data asta însă, m-am trezit toată săptămâna că stau parcă mai mult pe Instagram. Așa că, pentru prima și ultima oară într-o cronică oferită pe mirceameșter.ro, haideți să vă fac un Top 5 cu conturi de Instagram pe care eu le urmăresc.
5. Behind the Racquet. Un cont administrat de Noah Rubin. Despre experiențele și poveștile tenismenilor. Unele îți vor sfâșia sufletul, altele te vor face să te gândești de două ori înainte să hulești sportivii când pierd meciuri.
4. Porsche. Eu nu mă pricep foarte bine la mașini, dar brandurile care susțin sportul și scrisul sunt preferatele mele. În plus, înțelegerea este că dacă Halep câștigă iar RG-ul, băieții de-acolo le fac cadou membrilor redacției noastre 7 exemplare de Macan, ca să-i blocăm strada lui Țiriac.
3. Nick Kyrgios. Mai ales pentru faptul că nu doar postează mișto, dar e foarte activ și râde de toată lumea prin comentarii.
2. Alex Dulgheru. Una dintre româncele mele preferate din circuit. Mai mult accidentată, dar s-o face ea bine. Speranța mea este ca atunci când se lasă de tenis, prima ofertă de job va veni de la Meșter. Cronicile lui Alex vor fi ceva nemaipomenit.
1. Bennny Paire. En effet, nu se putea altfel. Postările blândului domn Paire joacă în toate registrele: de la priviri de Terrier părăsit la texte despre prietenie și îngrijirea gulerului Lacoste.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Simona Halep – Lesia Tsurenko: 6-2, 6-1
Când te bate cineva de atâtea ori la rând (vreo șapte), e greu să întorci
trendul. Lesia știe. Dar știe și săracul Mircea Badea. Cam așa și cu
match-up-ul ăsta complet afurisit pentru Tsurenko. Unde se uită, dă de Halep: Halep
la Wimbledon (iarbă), Halep la Cincinnati (hard), Halep la Opole (covor), Halep
la Paris (zgură). Practic, și dacă s-ar fi jucat pe pietriș, la mine la
Vernești, Simona ar fi găsit calea spre victorie.
Embed from Getty Images
Însă jobul unui sportiv profesionist nu este acela de a câștiga toate meciurile. Astea sunt doar urmări care fac șampania, uneori, să curgă. Nu, jobul unui sportiv profesionist este acela de a fi azi mai bun decât a fost ieri. Cei care au răbadrea s-o asculte și s-o urmărească pe Halep vor realiza că e un sistem sănătos de valori. Indiferent dacă jobul lor este să monteze țigle sau să tundă gazon la bogați. Fă-ți treaba așa cum trebuie, iar lucrurile bune vor veni.
Bine, după un meci ca ăsta, în care Tsurenko a jucat și beteagă, și
intimidată, și cu tribunele goale, probabil că Halep ar fi bătut-o chiar cu
bagajul pe care-l avea în 2012. N-am urmărit foarte atent scorul, dar l-am
sunat rapid pe Despot, să-l întreb câte game-uri a luat fata asta din Ucraina.
S-a stropșit la mine, dar m-a lămurit.
Embed from Getty Images
Primul set a fost brăzdat de break-uri. Din cele 12 game-uri jucate, în jumătate dintre ele cineva și-a pierdut serviciul. Mi-am adus aminte, astfel, de cel mai recent meci jucat de mine într-un turneu de amatori, împotriva unui tip simpatic. Lui nu-i plăcea să primească, mie nu-mi plăcea să servesc. A ieșit un super meci, iar la final am băut o bere la crâșma clubului. Ocazie cu care am realizat că nu-i plăcea nici să plătească.
Deci ce se întâmplă când Simona îți câștigă meciul în mai puțin de o oră? Păi, stați așa, că nu știm. Simona nu prea își câștigă meciurile în sub o oră. Știți thrillerele alea în care personajele intră într-o belea mare cât capul lui Ciorbea, iar unul din ei întreabă panicat ”Ok, care e procedura acum”, iar celălalt răspunde ”NU EXISTĂ PROCEDURĂ PENTRU AȘA CEVA, OMULE!”?
Embed from Getty Images
Ok, exagerăm un pic – Simo a mai bătut la fetele din circuit în 60 de
minute sau mai puțin, deci nu e un eveniment la fel de rar ca atunci când dai
peste un fan simpatic al lui Djokovic. Dar oricum, e rar, nu?
Îmi pare rău că Chatrierul a fost cam goluț la meciul de azi, dar nu e nicio problemă. Important e că ne-am uitat noi, cronicarii voștri mereu pe fază și fără scrupule când vine vorba de glume proaste. Și mai important, dacă permiteți o acoladă rozalie, este să te umărească oamenii care trebuie: managerul, antrenorul, viitorul etc.
Simona poate, deci, să câștige și așa. Adică rapid și violent. Poate nu chiar la fel de rapid și violent ca Gimelstob, dar pe-acolo. Iar în optimi va juca fie cu Puig, fie cu Swiatek. De data asta, cred că adversarul contează mai puțin sau chiar deloc. Halep se află în zona aia în care dacă-i dai un deget, îți ia toată geanta cu rachete, badge-ul de acces în complex, apa și batoanele energizante. Îi dai un deget, îți ia toate astea. Dar îți lasă mâna, ca să-ți iei măcar la revedere cum trebuie. Pronosticul meu pentru optimea asta: două seturi pentru El LiderMaSimo.
Text în curs de actualizare. Aruncă un ochi mai târziu pentru a băga la maț și cronicile celorlalte meciuri ale zilei
Embed from Getty Images
Rojer/Tecău – Bryan/Bryan: 6-3, 7-6
Ce vă mai plac coastele americane, mă copii ai zgurii! Este a treia oară în mai puțin de 30 de zile când cărămida și sorții decid că Horică și J-J trebuie să treacă de frățiorii de 41 de ani din Florida. La Madrid, au câștigat ai noștri, dramatic. La Roma, au pierdut în două seturi. Iar azi, pe plai franțuzesc, au făcut 3 breakuri, au salvat o minge de set și s-au strecurat în sferturi. Bravo, nene! Meritați un burger cu de toate, dacă poftiți.
Bine, având în vedere cum vorbește, cum joacă și cum postează în social
media, trebuie să fii un pic dus cu sonda spațială ca să nu ții cu Horică,
indiferent ce ar face.
Probabil și dacă ar decide să dea tenisul pe reparat ceasuri în Centrul Vechi, Horia Tecău ar face istorie. Și-ar pune salopeta pe el, în 5 ani și-ar strica vederea și ar pierde doi centimetri din cauza cocoașei, dar reparațiile lui ar fi faimoase în toată lumea. L-ar oferta ăștia de la Hublot și tot ar ajunge, în felul ăsta, coleg cu Coric, Pliskova și Halep.
În meciul de azi, Tecău și Rojer au servit la linii, au returnat ca niște Djokovici și s-au sincronizat ca roțile unui Boxster. Eram gata să sărbătoresc o victorie în care și-au ținut serviciul în 100% din cazuri, însă pe finalul setului 2 americanii au făcut rebreak și au dus toată șandramaua în tiebreak.
N-a fost problemă: ai noștri au asaltat fileul cum asaltează Severin marfa
brănduită cu Barilla și meciul s-a încheiat la prima minge de meci avută. Ne
repetăm, dar trebuie: bravo, nene!
Stan Wawrinka – Grigor Dimitrov: 7-6, 7-6, 7-6
Ohooo, așa da meci. Stanimal tot zicea, după fiecare înfrângere grea, că se
antrenează bine, e fericit și nu-l doare nimic. Doar că așteaptă ca toate astea
să facă din nou click, ca înainte de accidentare. Ei bine, iată clicul.
Zgomotos, limpede și fastuos, ca centura de siguranță pe un 911 roșu.
Meciul a fost întrerupt ieri și reluat azi. Trei seturi la limită, așa cum
se cuvine când miza este săptămâna a doua a unui Grand Slam. Apropo de mize, un
scurt moment candid la care am fost martor zilele trecute, pe Terenul 1,
faimosul Bullring. Știți voi, unde lucruri se petrec la orice oră.
Stan tocmai îl bătuse pe Garin, iar copiii de pe margine o luaseră complet
razna de bucurie. Am văzut multe lupte pentru autografe și prosoape, dar ceva
era în plus de data asta. Oameni de toate vârstele zbierau ”Wawrinkaaaa,
Wawrinkaaaa!”. Apropo, sună un pic
aiurea să-i ceri cuiva favoruri spunându-i pe numele familie, nu vi se pare?
”Wawrinka, hai la un selfie”, ”Nadal, semnează-mi șapca”, ”Dăncilă, pune mâna
pe o carte”. În fine.
Și în toată nebunia aia, unul din copiii mai mici părea a fi prins între cei mari, înghesuit de-a binelea, deja panicat. În momentul ăla, arbitrul Carlos Ramos l-a săltat din primul rând al tribunei și i l-a pus în față lui Wawrinka, la marginea terenului. Ăsta l-a îmbărbătat, puștiul era cu mucii târâș, dar a uitat de toate relele din lume. Iar la final, totul a fost așa cum trebuie. The end.
Grigor Dimitrov continuă să aibă problemuțe, în schimb. Și continuă să
adauge oameni în echipa lui. Grig, mai dă afară din ei, frățioare, că
organizatorii turneelor au început să aibă replica Sansei: ”Cum o să hrănim toată armata asta?”.
Păi, nu mai bine de Federer? El are un singur manager cu care ia deciziile, iar
la managerul ăsta raportează toți: și Ivan, și Tony, și Seve și Paganini. Îi
zic ”sărumana, Mirka” și aia e.
Apropo, lui Grigor să nu-i mai ziceți Baby Fed, că nu-i place. I-a luat 10 ani, dar în sfârșit s-a trezit și a decis că nu i se potrivește. Ok, nu-ți mai zicem Baby Fed, îți zicem Old Tsitsi, e ok așa?
Irina Begu – Amanda Anisimova: 6-7, 4-6
Deci te retragi de la dublu, dar joci la simplu. Bineeee, Amandino, las că mai vorbim noi. Te iertăm, pentru că ai doar 17 ani. Adevărul este că nu poți să te superi pe copiii ăștia, dar nici nu poți să-i ai la inimă, nu? În definitiv, păcătuiesc primordial prin simplu fapt că sunt tineri.
Meciul anterior al Irinei a fost unul super tensionat, iar la un moment
dat, chiar i-a strigat unui român să tacă din gură. Omul strigase ”Hai, Iri!”,
dar a făcut-o taman când Iri își pregătea serviciul doi. Ușurarea de la final
(pe care am prins-o-n video în timp ce o doamna mă înțepa cu gentuța ei de paie)
spune totul:
Nici cu Anisimova n-a fost chiar o plimbare prin parc. Irina a revenit de la 0-3 în primul set, însă finalul acestuia le-a găsit pe fete în prelungiri. Puștoaica a câștigat tiebreakul cu 7-6. Apoi a luat și setul al doilea – deși Irina a dat semne de viață la un moment dat – și ne-a lăsat cu o singură româncă pe tablou. N-o să-ți vină să crezi cine e.
Katerina Siniakova – Naomi Osaka: 6-4, 6-2
Liderul mondial, cu contracte gârlă și tenis frumi tare, a pierdut, în sfîrșit, la un Grand Slam. Cum spuneam și în alte ocazii, îmi place de Osaka, dar mai gata, fată. Finalmente, după 16 meciuri la rând câștigate (USO + AO + RG), Naomi pierde un meci de tenis. Treaba asta vine bine, mai ales dacă ne uităm la cum joacă Halep momentan și la faptul că Kvitova s-a retras la începutul turneului. Nu că mă bucur de răul altuia, că nu-mi stă în fire, dar hahahahahahahaha!
De partea cealaltă a plasei (sic), pe Siniakova o știți. E fata aia al cărui nume era rostit în contextul Fed Cup din februarie. Exemplu: ”Deci cum să te bată asta, Buzărneascoooo?!”. Acum, că a eliberat-o pe Naomi de sarcini, Kati se poate concentra pe următoarea bornă: Maddie Keys.
Alte meciuri de luat în serios azi:
Iga Swiatek – Monica Puig: 0-6, 6-3, 6-3
Ne interesează meciul ăsta pentru că el dă următoarea victimă a domnișoarei
Halep. Așadar, Iga. Simo a bătut-o în ambele ocazii de până acum, însă a fost mereu
pe hard. Iar în afară de vreo două litere pe acolo, zgura și hardul au puține
lucruri în comun. Întrebați-l pe Tomic. Sau pe Nick. Sau chiar și pe Sharapova,
dacă o prindeți între show-uri.
Novak Djokovic – Salvatore Caruso: 6-3, 6-3, 6-2
L-am văzut pe Caruso în meicul cu Simon și i-am auzit pe fanii lui țipând
”Dai, Salve” în timpul punctelor. În mintea mea, avea să facă mai multe
împotriva lui Djoko decât a făcut azi. Dar Djoko e prea bun pentru restul
haitei de italieni care vine din urmă. Și vin la fix băieții din Cizmă, când au
3 turnee al dracului de frumoase: Next Gen la Milano, Mastersul de la Roma și
Turneul Campionilor de la Torino. Mai aveau să pună un 250 la granița cu
Elveția și lua Mirka o proprietate și pe-acolo.
Juan Martin Del Potro – Jordan Thompson: 6-4, 6-4, 6-0
Delpo is back și roșeața din obraji ne-a revenit și nouă. Tenisul fără Delpo e ca Aperolul fără bule. Ca Androidul fără nervi. Ca Kyrgios fără serva de jos. La naiba, tensiul fără Delpo e ca tenisul fără Federer. Iar acum, că o ia în brațe pe-asta mică a noastră pe unde o prinde, am prins drag și mai și de el. Nu că mă laud, dar încă din 2017 întrezăream eu ceva-ceva, doar că n-am nimerit-o 100%.
Evident, noi nu facem decât să ne bifăm norma de glume deplasate, că nu e
treaba noastră cine cu cine își detensionează racordajul prin circuit. Asta e
doar treaba lui Kokkinakis, dar până și el e discret.
Serena Williams – Sofia Kenin: 2-6, 5-7
Meciurile slabe se țin de Serena ca sărăcia de FC Voluntari. Nu știm cum e să joci tenis de Grand Slam la vârsta de 37 de ani, după ce ai născut, însă o să îndrăznim o ipoteză șocantă: e altfel decât ușor.
În
viața asta în care unii se trezesc la prânz, iar alții au cu 100 de kile mai
mult decât e sănătos, Serena și-a bifat toate țintele, a bătut pe toată lumea
și a câștigat totul (mai puțin inima lui Dimitrov). Unii ar spune că toate
astea sunt de ajuns ca să se lase de tenis împăcată. Dar nu o face, pentru că
îi place sportul ăsta. Cred că o înțelegeți, nu? Federer sigur o înțelege.
Până la urmă, fiecare cu ciudățeniile sale. În fine, Serena ne-a părăsit astăzi, ceea ce înseamnă în principiu că pe Simona Halep nu o mai poate bate nimeni la Roland-Garros, mai ales că Sharapova nu joacă, iar Ostapenko a uitat să joace tenis la fel de brusc precum a învățat.
Andrea Petkovic – Ashleigh Barty: 3-6, 1-6
Mâna sus cui nu-i place de vreuna din fetele astea. Bun, cei care ați ridicat mâna, vă rog să v-o tăiați de la umăr acum. E singura pedeapsă la care mă pot gândi la ora asta. Poate îmi mai vine ceva în minte până mâine, când poate vom scrie mai pe larg despre meci. A început prea târziu ca să-l mai prindem integral în cronicuța de azi. Ideea e că a pierdut filosoafa circuitului, iar asta înseamnă că nivelul de inteligență de la Roland Garros a scăzut la jumătate. Ne pare sincer rău, dar – vorba lui Cornel Dinu – terenul de tenis nu-i bibliotecă.
Meciuri nebune-nebune mâine, deci rămâneți pe faza lungă aici. Până atunci, pace și drilluri, prieteni.
De basculat duminică la Roland-Garros:
Masculin
13:15 R. Federer – L. Mayer
14:30 S. Tsitsipas – S. Wawrinka
15:15 R. Nadal – J. Londero
16:30 K. Nishikori – B. Paire
Feminin
12:00 K. Kanepi – P. Martic
13:15 D. Vekic – J. Konta
17:15 S Stephens – G. Muguruza
Dublu Masculin
12:00 Bopanna/Copil – Lajovic/Tipsarevic
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.
