Vremuri tulburi, prieteni. Și știm că mintea vă este, poate, prin alte
părți acum. Dar dacă există ceva pe lumea asta care calmează și distrează în
același timp, ei bine, tenisul este acel ceva. Iar povestit pe site-ul ăsta e
încă și mai sănătos, pentru că noi nu ne concentrăm decât pe două lucruri aici:
1. Tenisul. 2. Orice altceva decât tenis.
Parcă a trecut o eternitate de la ultimul Roland-Garros, nu vi se pare? Nici nu mai știu când am taxat ultima oară sănătatea șubredă a lui Monfils, ticurile lui Nadal sau simpla prezență a lui Wozniacki pe un teren de tenis. Viața între slamuri e grea. E ca șnițelul de soia – îți ține de foame, dar, după o vreme, mai dă-le dracului de șnițele de soia, că mai bine bagi un muștar pe pâine.
Embed from Getty Images
Deși scriem lung, adesea pe lângă subiect și niciodată măgulitor, prietenii de la Porsche sunt tot în colțul nostru, ca și până acum. Le spunem ”bravo, aveți gusturi!”. Iar la anul, să nu ne uitați cu Cayenne-ul ăla argintiu, please.
Bun, și iată-ne în ziua doi, care vine după ziua unu, despre care v-a vorbit fratele vostru, Mircea Meșter, aici. În mod normal, ca un fedtard ce sunt, ziua de ieri ar fi trebuit să fie a MEA și NUMAI A MEA. Dar s-a petrecut un degajament de civism în sufletul meu de alegător și am decis să fiu observator la vot. Am observat la secția numărul 107 din Voluntari, în fieful Drept-Cuviinciosului Aducător de Brâuri-Râuri-Râuri, Costel P. A fost bine de tot, m-am trezit la 5, am mâncat banane și batoane, iar la final un angajat Fan Curier mi-a zgâriat mașina într-o parcare. În fine, a fost ok până la urmă, chiar dacă băiatul m-a luat inițial cu ”Păi, tu nu vezi că dădeam cu spatele, bossule?”. Bă, ce să zic, nu, n-am văzut că dădeai cu spatele în vreme ce eu mergeam regulamentar, după 1001 de ore nedormite.
Și uite așa mi-a revenit mie onoarea de a scrie despre Sorana, Mariusică și #MikiWta. Plus bonusurile care vin la pachet, desigur. Vreau să vă anunț încă de la început că voi fi nemillos în aprecieri cu jucătorii italieni în aceste două săptămâni. Și o să am pretenția și de la colegii mei, Mircea și Radu, să facă la fel. Este protestul meu față de ENORMA ȘI REGRETABILA eroare de a muta, din 2021, Turneul Campionilor la Torino. Nu am avut vreme să vorbim despre asta, dar vom avea, stați fără grijă.
Aceste cronici îți sunt oferite de:
Sorana Cîrstea – Kaja Juvan: 5-7, 6-4, 7-5
Săptămâna trecută, Sori a făcut prima semifinală în circuit după muuult timp. La Nurnberg. A scos-o acolo necugetata aia mică de Putintseva, dar una peste alta a fost un turneu super bun, mai ales că a fost nevoită să joace două meciuri într-o zi în primele faze. Bon. Și-atunci, am început să sperăm deșănțat la ceva măreț la Paris. Mă rog, eu am început să sper, că n-am instinct de conservare și (și nici centrală funcțională zilele astea, bine că mi-am adus aminte).
Să fim serioși, o Kvitova sănătoasă probabil ar fi terminat meciul în două seturi scurte. Însă așa-i românul, frate cu speranța nejustificată. Și apoi, hop, Petra a zis că o ține și o doare antebrațul și că se retrage din turneu. N-a fost walkover, așa că următoarea la rând i-a luat locul imediat pe tablou – o fată de 18 primăveri, pe nume Kaja. Iar dacă e să fim sinceri, a cam fost Kaja Magica o bună bucată din meci.
Embed from Getty Images
Sorana are momente care-mi aduc aminte de bunică-mea, Dumnezeu s-o ierte
(sau nu, e treaba Bunuțului cum tratează spețele astea). Mamaie Florica putea
să fie cea mai bună femeie din lume, dar putea să fie și cea mai răutăcioasă
doamnă cu Parkinson pe care ați văzut-o vreodată. Cam așa tratează și Sori tenisul,
uneori. Neintenționat, evident, dar alternează prieteșugul la cataramă cu
mingea de tenis cu perioadele când parcă-s două gemene certate din cauza
băieților.
Embed from Getty Images
Din fericire, se muncește. Iar munca asta se vede în rezultate și-n
execuție. Backhandul a progresat mai ceva ca Alianța, nervii sunt mai puțin
evidenți, iar franceza e și ea mai bună, semn că-n sport se face și carte,
domnule, dacă vrei.
Bine, Sori știe franceza cum știu eu să repar centrala aia (trebuie neapărat să-l sunt pe nea Florin), dar asta contează mai puțin. Progresul – nu poziția în Duolingo – este cel ce contează.
Sorana a pierdut primul set (serviciu ok, dar joc la retur aproape caraghios, pe alocuri), însă le-a câștigat pe următoarele două. A pus rêve în revenire și mă aștept ca luna viitoare, la 10 ani de la sfertul ăla improbabil de la Paris, să meargă cel puțin la fel de adânc în turneul ăsta ca Simona. Nu dați cu croasante și furculițe din plastic în mine, ok?
Embed from Getty Images
Marius Copil – Benoit Paire: 4-6, 7-6, 0-6, 1-6
E trist când unica reușită cu care te poți lăuda un la un slam este că i-ai luat un tiebreak lui Paire. Eu am ținut cu Marius, dar îmi place și de Benny. Când vezi felul în care joacă tenisul profesionist, nu poți să nu ai o simpatie pentru el. Mă rog, poți, dacă te cheamă Llodra și ești un ofticat nepereche, dar cui îi pasă de Llodra?
Embed from Getty Images
Mă așteptam, zilele trecute, să-l văd pe Marius jucând turneul de la
Geneva, acolo unde are prieteni, foști sponsori și amintiri frumoase. Una
dintre aceste amintiri este cea de anul trecut, când a stat de vorbă aproape o
oră cu mine. Sunt sigur că a fost o onoare pentru el să vorbească despre social
media și Buzărnescu cu un ochelarist slăbănog care n-a mai dat un as de pe
vremea când trăia Sechelariu.
În orice caz, dacă n-aveți nimic mai bun de făcut, citiți aici interviul pe care l-am făcut atunci cu Marius. Am făcut paranteza asta cu Geneva pentru că se împlinește un an de când Marius începea să opereze niște modificări în jocul lui. Modificări care i-au adus finală la Basel cu Federer și victorii la Zverev și Cilic. De-atunci însă, vorba lui Kevin Spacey sub duș, în American Beauty, it’s all downhill.
Embed from Getty Images
Ce s-a întâmplat cu Marius? Sunt mai multe ipoteze. Despărțirea de Pavel, alimentația, antrenamentele inadecvate, scheduling neinspirat. Meh, eu o prefer pe-a mea: nu s-a întâmplat absolut nimic. În carierele sportivilor se petrec lucruri pe care noi, chibiții, deși pătrunzători și geniali în majoritatea noastră, nu le pricepem. Sunt suișuri (adică spike-uri, că poate ne citește și domnul Guran) și coborâșuri (adică belele mari, dacă au ăștia wireless la Rahova). În cazurile astea, nu ai altă variantă decât să mergi înainte, să te încrezi în proces și să-ți respecți munca. Rezultatele vor veni din nou.
În primul set al meciului cu Paire, Marius a jucat destul de prost, să
recunoaștem. Nu e el prieten cu zgura oricum, în vreme ce Ben vine după titlu
la Lyon și se simte pe zgură ca Loredana la chirurg. Deci al nostru nu avea cum
să pornească favorit în meciul ăsta. Și totuși, dvs. știți vorba aia vechie din
popor:
Nu e brand ca baseleanu’
Nici servant ca arădeanu’
Așadar, după un prim set în care a reușit să câștige fix 0% din punctele
jucate de Paire cu primul serviciu, băiatul și-a revenit. În al doilea, a
salvat ambele mingi de break și a reușit să le rateze pe toate patru pe care
le-a avut la rândul său. Așa că s-a mers cuminte în tiebreak, acolo unde Paire
a jucat la fel cum postează pe Instagram: colorat, dar fără substanță. E drept
că Marius a închis setul cu un lung de linie de rever de la doi metri în spatele
liniei de fund, deci să nu-i șutim din merite românului.
Setul trei a început, ca primul, cu un break făcut de Benny. Și asta a fost. Marius nu se poate concentra prea bine la început de bătălie, ceea ce spune, totuși, foarte mult atunci când joci împotriva unui bărbos agitat ca Paire. Paire, de altfel, are disciplina și rigurozitatea unui preșcolar pe o plajă aglomerată din Năvodari. Dă-i o minge de tenis și-ți câștigă turnee fără să facă un duș toată săptămâna. Dar lasă-i la vestiar o carte cu dinozauri și uită să se prezinte la meci.
În orice caz, când joacă împotriva jucătorilor mai slab clasați decât el, își dă silința să se poarte omenește. Cu Marius n-a avut derapaje, a fost ok omul. L-a bătut pe al nostru fair & square, i-a dat un covrig ca-n filmele cu brutarii ninja, apoi încă aproape un covrig și dus a fost. Paire trece mai departe și joacă în turul doi cu amicul Herbert. Pierre Herbert l-a scos pe Medvedev în 5 seturi și bine i-a făcut. Nu se mai fac tenismeni ruși ca pe vremea lui Safin, ceea ce e foarte bine, că în felul ăsta îi pot calomnia pe toți fără probleme.
Mihaela Buzărnescu – Ekaterina Alexandrova: 4-6, 4-6
Pe terenul 5, acolo unde scaunele arbitrilor seamănă cu alea urâte pe care le scot eu doar pentru musafiri, Miki Buzz a apărut bandajată la umăr și omoplat. Mai puneau 5 centrimetri de bandă pe ea și-am fi făcut glume cu mumii pe-aici. Chiar și așa, însă, cu sănătatea stă destul de bine Miki. Jocul e cel care încă scârțâie ca guma unui 911 pe asfalt.
Embed from Getty Images
Anul trecut, Buzz făcea optimi la Paris. Anul ăsta, a salvat două mingi de
meci în primul tur, iar pe-a treia, nu. A căzut de sus, trebuie să o ia de la
capăt. Sintagma asta, ”de la capăt”, devine uneori crezul jucătorilor
profesioniști de tenis. Iar diferența o face felul în care faci față acestui
efort de revenire, de luptă cu propriul destin. Ușor patetic, așa-i. Deci n-am
spune că tenisul e un sport greu, dar nu vă dați copiii la el decât dacă-i
vreți războinici. Războinici care-și programează zilele în funcție de paste,
smoothie-uri și antrenamente. Viața glam a prafului din pantofi.
Ei bine, Mihaela a venit, s-a antrenat, a votat și a plecat. N-a stat la
coadă pentru niciuna din activitățile astea, din cate mi-am putut da seama.
Rafael Nadal – Yannick Hanfmann: 6-1, 6-2, 6-3
Am pornit Eurosport Player la meciul lui Nadal ca să constat fugitiv că îl mai văzusem jucând pe acest Hanfmann o dată. Anul trecut, prin toamnă, parcă. Și din câte îmi aminteam, mi-a plăcut enorm atunci. Apoi m-am mai uitat un pic și mi-am dat seama că nu pe el îl văzusem atunci, ci pe Thomas Müller. Și nu era pe un teren de sport, ci într-o reclamă la pate vegetal sau ceva de genul ăsta. Incredibil cum mintea ne poate juca feste, chiar și atunci când e vorba de marii sportivi ai planetei.
Embed from Getty Images
Pe zgură, contra lui Nadal, poate să te cheme Yannick, Gimmick sau Fistic, șansele tale sunt întotdeauna undeva între ”Mai bine stai acasă” și ”Poate iei măcar un set”. Hanfmann a avut aceeași soartă ca ceilalți 80+ băieți care s-au legat la șireturi, au mâncat o banană sau două, iar apoi au pierdut la Roland-Garros în fața Maestrului Cărămizii Pisate.
N-am văzut tot meciul, pentru că nu rezist la documentarele cu girafe chinuite, dar am văzut suficient ca să declar că am mai văzut producția cu pricina. Nu știu de ce naiba ăștia de la Eurosport dau în reluare chestiile astea. Nadal vine la Paris. Nadal își aranjează șortul, Nadal câștigă meciul. Este un mare bla bla bla, dar e cel mai fascinant bla bla bla din istoria Roland-Garros-ului, așa că voi continua să aplaud ca o focă cu strabism fiecare victorie a lui, chiar dacă țin cu Fed.
Embed from Getty Images
Alte grozăvii de meciuri
Carla Suarez Navarro – Dayana Yastremska: 2-6, 7-6, 6-0
N-aveți niciun motiv să considerați meciul acesta de interes, dar este pentru
mine. Așa cum foarte frumos spunea Cristi Geambașu acum o vreme, când încă nu
se dedicase Halepismului neinspirat, e cronica mea! Iar eu o aștept pe CSN în
optimi, cel puțin. Vamos!
Embed from Getty Images
Gilles Simon – Sergiy Stakhovsky: 6-3 6-3 6-4
Scripturile Hall of Fame spun că de fiecare dată când Stakhovsky pierde un meci, un înger își primește aripile, o pisică își recapătă văzul și un eunuc demnitatea. Alibec ar numi asta un triple combo și ar băga și ultimii bani de motorina la aparate. Nu vă concentrați pe faptul că Giluțu e unul dintre cei mai simpatici băieți din circuit și că îi place Bucureștiul. Nu nu, de data asta, să savurăm incapacitatea lui Stakho de a mai câștiga un meci la un Grand Slam. Greu de zis dacă Dumnezeu se uită sau nu la tenis, dar probabil că între două episoade din ”Chernobyl” mai dă un ochi și pe la noi. Mulțam, Doamne!
Embed from Getty Images
Serena Williams – Vitalia Diatchenko: 2-6, 6-1, 6-0
Sincer, mi-aș dori ca Serena să măture două-trei tururi la RG-ul ăsta. Nu am vreo glumă aici. Cu bune și rele, excese și titluri, Williams rămâne unul dintre cei mai ai dracului sportivi din câți au alergat pe bandă în fiecare zi. Poate că nu la Paris va fi ultimul Mare Zvâc al ei, dar va veni. Astăzi, a fost nevoie să piardă un set la locul 83 WTA pentru a-și activa Cruise Control-ul, așa cum îi șade bine unei campioane recalcitrante.
Embed from Getty Images
Jaume Munar – Salvatore Caruso: 5-7, 6-4, 3-6, 3-6
Nu vă închipuiți că am vreun interes în meciul ăsta. Însă pentru că am de
gând să scriu, la un moment dat, un musical care se va intitula ”Munar și
Caruso merg la Drăgaică”, ar fi fost aiurea să nu zic două vorbe și de ei acum.
Am zis.
Novak Djokovic – Hubert Hurkacz: 6-4, 6-2, 6-2
O rugăminte: nu-mi mai trimiteți prin poștă statui Budha cu sfârcurile
tăiate. Nu o să mă intimidați, nu o să mă faceți să scriu 5 pagini despre
marile victorii ale domnului președinte Novak Djokovic. O să avem timp să
vorbim despre el în săptămâna a doua, nu vă enervați aiurea. I-am urat, oricum,
la mulți ani, deci ar trebui să fiți mai blânzi cu mine.
Cam atât am avut de greșit față de voi azi. Mâine dimineață voi decola spre Roland-Garros. Așa că vă las, până sâmbătă, muiați în cerneala lui Mircea și a lui Radu. Asta a sunat rău de tot, scuze.
În fine, pace și drilluri, prieteni.
Embed from Getty Images
De basculat marți la Roland-Garros:
12:00 F. Fognini – A. Seppi
12:00 A. Zverev – J. Millman
12:00 J.M. del Potro – N. Jarry
16:30 T. Daniel – G. Monfils
12:00 I. Begu – L. Zhu
14:00 N. Osaka – A. Schmiedlova
14:00 J. Ostapenko – V. Azarenka
17:15 S. Halep – A. Tomljanovic
13:20 Rojer/Tecău – Garin/Londero
16:00 Copil/Bopanna – Klaasen/Venus
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.
