Deși încă se mai aud ecourile behăiturilor edițiilor trecute de US Open și unii încă oblojesc vânătăile dintr-un anumit meci al ediției 2020, uite că circul se deplasează repede. Și am revenit la cronici de tenis tot atât de repede. Nici nu am apucat să mă bucur pe deplin de noul meu Porsche 911, primit cadou pentru superbul text din turul al treilea de la US Open din urmă cu două săptămâni. Numai probleme.
Dar știu că așa e viața de performer. Sau, oricum, pare că o înțeleg mai bine decât Katarina Zavatska, pe care a prins-o Roland-Garros-ul cu o singură rachetă la meciul cu Bertens. Nu știu dacă există vreo comparație suficient de bună pentru momentul ăsta, dar probabil că există printre noi persoane care mai merg la duș fără să-și ia prosopul, la fel cum există și situații în care, exact ca Marketa Vondrousova, reușești finală de Grand Slam în 2019, intri rapid în universul irelevanței și plusezi în 2020 cu o eliminare în primul tur.
Dar viața de performer e o viață în care renunți de bunăvoie la lumina zilei și te dedici construcțiile gramatical corecte și vag specializate din punct de vedere tactic, în speranța că vei câștiga inimile celor au văzut meciul de tenis, dar vor să îl și citească. Pentru că mna, de jucat ar fi păcat să vă pierdeți vremea și să luați bătaie de la Nadal sau Simo. Stați cu noi, că e mai multă bere, știm mai multe cuvinte și dacă vă scăpăm ceva în gât sunt doar epitete învelite tacticos în fraze interminabile. Sunteți mai în siguranță decât recordul lui Margaret Court, cel cu 24 de Grand Slam-uri, chiar dacă și noi avem umor cum are Serena milă de fetele din circuit.
Cronicile de la Roland-Garros îți sunt oferite de:
Patricia Țig – Stefanie Vögele: 7-5, 7-5
Câteodată nu doar prima victorie la un Grand Slam e cea mai grea. Ci și a doua. După ce și-a întors adversarele ca pe clătite la Istanbul și a basculat în geantă primul trofeu pe anul ăsta și doar al doilea pe toți anii ceilalți, Patricia a venit la Roland-Garros să fie providerul nostru de meciuri bune în zilele în care Simo, Sorana & Co își umflă nările cu teste Covid și numără picățelele de pe tapetul din cameră.
Sunt foarte multe lucruri bune pe care le poți vedea în jocul Patriciei și asta chiar nu are legătură cu faptul că suntem noi optimiști venind după un weekend în care s-a schimbat primarul în București și a dispărut de pe Facebook grupul Fără Botniță. De exemplu, dacă ești băiatul care trage plasa pe terenul pe care joacă Patricia și Patricia are un meci bun, în cel mai bun caz va trebui să nivelezi zona din spatele liniei de fund.
Foto: EPA/JULIEN DE ROSAFata noastră nu prea intră între tușe, dar e drept că nici adversara nu poate face mai mult decât să se uite ulterior pe net la ce-a lovit-o. De acolo, din zona în care Patri stă și – grație frumoaselor transmisiuni de pe terenurile de la periferie – pare o linie neagră pusă pe scandal, retururile au venit cu mesajul „No-reply”. Iar dacă ploaia totuși s-a oprit în ziua a doua de RG, e și meritul Patriciei. Cineva să-i ducă un platou de croissante cu slăninuță fetei noastre, că a dat în ele de-a uscat stratocumulusu’.
Dominic Thiem – Marin Čilić: 6-4, 6-3, 6-3
Nu vreau să mă gândesc cum or fi fost săptămânile astea pentru Dom Dom. E clar că lumea, în general, are ceva de împărțit cu oricine câștigă la US Open, pentru că altfel e greu de explicat de ce organizatorii francezi l-au pus pe Thiem să joace cu Čilić chiar de ziua croatului. Nu doar că Thiem nu a venit cu niciun cadou pentru Marinică, dar a mai și făcut ca zilele de ger pe care Čilić le-a petrecut în Paris să fie utile doar în cazul în care croatul se mută la iarnă într-o garsonieră Confort 1 din Vitan.
Embed from Getty Images
Meciul nu a părut nimic mai mult decât un prilej pentru că Thiem să se laude la conferința de presă de după că Roger Federer i-a scris după titlul câștigat la US Open, deși noi știm că realitatea a fost altfel.
Mesaj 1
„tttttttt rrrrrrrrrrrr u bbbbbb wwwwwww oooooo lllllll
Iiiiiiii uuuuuuu nnnnnn nnnnn mmmmm fffff aaaaa
ooooo rrrrrr yyyyyy eeeee xxxxx uuuu fffff qqqqqq”
Mesaj 2
„Scuze, Domi. Exersez cu gemenii serviciul și trebuie să nimerească telefonul pus la T. Nu știu cum s-a scris mesajul și cum s-a trimis, dar ce să zic, vestea bună ar fi că eu nu puteam face asta la vârsta lor. Apropo de vârsta lor, bravo pentru US Open. Grăbește-te, vin ăștia mici din spate”
Rafael Nadal – Egor Gerasimov: 6-4, 6-4, 6-2
Rafa se tot plânge de câteva zile de chestii de pe la Paris. În primul rând nu îi plac mingile, ceea ce e o veste proastă pentru un jucător de tenis ajuns la vârsta lui. Apoi, Rafa e nemulțumit că restricțiile îl împiedică să-și satisfacă acea zonă a personalității care se ocupă de aranjatul obsesiv al celor 14 șuvite de păr pe care le mai are și a cusăturii pantalonilor pe o dreaptă imaginară perfectă.
Sigur, în scenă intră sacrificiul lui Rafa, care totuși și-a rupt din timpul tradiționalei vacanțe în Canare din luna septembrie-octombrie. Așa că iată-l la Roland Garros-ul pandemic și lipsit de foietaj de croissant pe sub scaune.
Embed from Getty Images
Oricât de grele or fi fost mingile alea care nici nu sar, dar care continuă să cadă prost pentru adversarii lui, Nadal a moțăit cât a putut la meciul cu Gerasimov și a parcat rapid, după trei seturi, la focul din garsoniera pe care i-au asigurat-o organizatorii. Organizatori care-i sunt practic și angajați oart time după atâta timp în care i-a ajutat să scape de fier vechi.
Pentru Rafa urmează un meci imposibil cu Mackenzie McDonald. Ceea ce mă face să mă gândesc că, dacă ajung vreodată să fac un interviu cu Nadal, vreau să joc cu el o tură de „Real or Made Up” cu nume din circuitul ATP pe care le-a dat de pereți la Roland-Garros.
Petra Kvitova – Océane Dodin: 6-3, 7-5
La meciul ăsta am decis ca, în eventualitatea în care mă voi muta vreodată în Franța, numele primei mele fete să fie Océane. Tot la meciul ăsta am decis că tenisul jucat de Petra și Océane nu poate fi genul de activitate cu care să vrei să începi o zi de luni friguroasă și înecată în măsuri de prevenție a infectării cu Covid-19.
După un prim set în care Petra a copt 12 winnere, Dodin a decis să ia setul doi pe nume propriu și să țină tarabă deschisă până la un 5-5 care a înfiorat nu numai echipa Petrei, cât mai ales angajații de pe tura de dimineață. Care au fost la buza grevei față de prelungirea nejustificată a unui meci ce deja fusese lungit prea mult cu reprize de ploaie.
Ca să fie toate țările împăcate, Petra nu a mai pierdut decât un punct în următoarele două game-uri, așa că munca la Paris merge mai departe, spre nemulțumirea angajaților de la Roland-Garros, cărora nu le-a mai convenit că nu pot să facă grevă.
Embed from Getty Images
Serena Williams – Kristie Ahn: 7-6, 6-0
La una dintre cronicile de la US Open, cineva spunea în comentarii că nu reușește să-și explice cum Serena Williams i se pare tot mai digerabilă ca jucătoare și chiar a început să îi placă. Dacă nu am fi făcut ore de istorie și geografie în locul celor de psihologie, sunt sigur că aș fi putut scrie acum despre sindromul care ne aduce în astfel de situații cognitive.
Dar cum sunt cu psihologia făcută la Academia SRI, voi face o încercare de a părea savant și voi spune că vorbim de un sindrom cu totul românesc: când am balotat în neștire din borcan și ajungem cu degetele pe fundul lui, începem să regretăm momentele în care nu am apreciat conținutul. Cu fiecare Grand Slam care trece fără să bifeze magistralul număr 24, Serena devine pentru unii tot mai plăcută, deși nu face nimic din ce nu făcea și până acum.
La Roland Garros-ul polar de anul ăsta, e măcar prima dată când nu mai pare că s-a zgârcit cu plata pentru bagajul de cală. Și dacă tot a pus haine-n geanta aia, Serena le-a îmbrăcat pe toate la primul meci. Nu suntem noi analiști fashion, dar la ținuta neagră mai lipseau un fular și o pufoaică Cornel Țălnar™ ca să o considerăm pe Serena fată din satul nostru.
Embed from Getty Images
Și apropo de cinste, ăla nu a fost un set al doilea ale cărui cifre să le vrea Ahn trecute în carnetul de elev. Dar, pe de altă parte, sunt rare momentele în care cineva dă nas în nas cu trenul și apucă să spună că a scăpat. De exemplu, Kristie Ahn sigur nu.
Kaja Juvan – Angelique Kerber: 6-3, 6-3
Sunt tot mai pregătit pentru ca Porsche să devină sponsorul meu de echipament. Meșter e plecat să testeze prize pentru electrice prin toată țara, Codruț a trecut la etapa din viață în care nu mai poate accepta decapotabile pentru că nu se potrivesc cu scaunul pentru copil, iar Angelique Kerber are tot atâtea meciuri bune în 2020 câte procente a adunat Călin Popescu Tăriceanu la alegerile din Capitală.
Dacă nu era suficient că la Roma a ieșit din primul tur, Kerber își strânge catrafusele și de la Paris și tinde să devină unul dintre cei mai ineficienți turiști din circuitul WTA. Pentru că mai frustrant decât să tot pierzi aiurea e să tot stai în carantină câte două săptămâni pentru două ore în care-ți sunt învinețite coastele.
Embed from Getty Images
Mikhail Kukushkin – Fabio Fognini: 7-5, 3-6, 7-6, 6-0
Îmi era dor de Fognini și m-am calmat imediat după ce mi-am amintit că italienii nu pot avea în același timp și în aceeași zi mai mulți jucători care să găsească gaura din ac.
În apărarea lui Fabio nu stă doar miorlăiala continuă legată de faptul că nu există spectatori, ci mai ales operația prin care a trecut recent. Pentru că da, pandemia a fost pentru unii moment de recuperare, dar uite că nu a ținut și suficient de mult. Așa că zgura a venit pregătită, da’ numărul 15 ATP nu.
Lorenzo Giustino – Corentin Moutet: 0-6, 7-6, 7-6, 2-6, 18-16
N-am greșit scorul, e perfect corect. Iar concluziile pot fi multiple: dacă vi se pare că în primele patru seturi s-a jucat tenis, dar în decisiv s-a încins un meci de handbal, nu sunteți departe de adevăr. Dacă tenisul ar fi fost un sport care permite un minim de contact, băieții ăștia doi s-ar fi bătut de la vestiare și până la bancheta din spate a autocarului.
Foarte puține lucruri au avut logică în meciul ăsta, iar statistica a fost pur și simplu luată la mișto de cei doi băieți. Giustino a reușit cumva să câștige un meci în care nici nu poți vorbi despre „demoni interiori” când la exterior au rezultat 96 de greșeli neforțate și un cataclismic minus 25 la capitolul puncte câștigate.
Embed from Getty Images
Dar povestea lui Giustino e mai complicată decât atât. Omul a venit din calificări și, odată ajuns pe tabloul principal, a decis să stea pe teren cât o zi de lucru minus pauza de masă înainte să se califice în turul al doilea. Care pentru mușchii lui trebuie să se simtă deja ca o semifinală sau finală.
În total au fost șase ore pentru care merită să vă faceți abonament pe Eurosport Player, să înjurați una dintre cele mai proaste aplicații mobile din lume. După cea de la HBO. Dar de Eurosport Player aveți musai nevoie pe perioada unui Slam, că doar n-o să ne credeți pe cuvânt când citiți cronicile astea. Doamne ferește.
Martin Fucsovics – Daniil Medvedev: 6-4, 7-6, 2-6, 6-1
Medvedev a avut un final de an de grație în 2019. Adunase la un moment dat vreo 90 de finale consecutive, de i-a făcut pe ăștia din Big Three să înceapă să dea cu banul care să joace finală cu rusul. Prinsese atât de mult elan, că mulți s-au grăbit să-l declare Mesia, atât de așteptatul tânăr de generație nouă care în sfârșit atentează la bronzul ălora mari. Asta în ciuda mișcărilor de marionetă curentată pe care ni le expune mândru la fiecare ieșire pe scenă.
Embed from Getty Images
Între timp, însă, lui Daniil i s-a terminat bateria și-a început să mormăie tenis în loc să-l vorbească. Iar omul a revenit la vechile metehne: de exemplu, la tradiționala înfrângere în turul 1 la Roland-Garros. Azi, contra maghiarului Fucsovics, care cu ocazia asta a bifat cea mai importantă victorie a carierei, contra locului 5 ATP. Și așa va și rămâne victoria asta: cu locul 5 ATP. Dacă Martin se laudă acasă că l-a bătut pe Medvedev la Roland-Garros, râde de el până și vaca din gulyas.
Embed from Getty Images
De servit la Roland-Garros în ziua a treia (marți, 29 septembrie)
A. Bogdan – T. Babos
M. Niculescu – D. Collins
S. Cîrstea – E. Rybakina
I. Bara – D. Vekic
J. Ostapenko – M. Brengle
S. Querrey – A. Rublev
N. Djokovic – M. Ymer
R. Bautista-Agut – R. Gasquet
S. Tsitsipas – J. Munar
G. Dimitrov – G. Berrere
D. Shapovalov – G. Simon
Aceste texte îți sunt oferite de:
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
