La o zi de la orice dispariție a Simonei de pe tabloul principal al vreunui Grand Slam se înâmplă un șoc general. O mahmureală ca după o noapte în care am băut whisky. Ne simțim, totuși, mult mai mizerabil, iar apoi aflăm de la benzinăria de peste drum că am consumat două sticle de motorină premium îndoită cu cafea ieftină.
Ne e greu și trebuie să găsim noi înțelesuri pentru viață. Trebuie să privim în adâncul sufletului și să căutăm noi motive pentru a ne ignora șefii în miezul zilei.
Dar partea bună e că ni se cere să mergem mai departe în cam singurul sport în care „mai departe” e o certitudine pentru încă măcar vreo 5-6 ani. Nu am votat-o degeaba pe Halep și ea nu ni se așază la masă promițând calificări la Euro. Simona e salariul minim garantat al sportului românesc, la care se adaugă sporuri de zgură, vouchere de iarbă și, pe alocuri, indemnizații pentru metrul pătrat de asfalt ocupat pe alte continente pe care ne trebuie vize.
Și de asta e bine să învățăm să mergem mai departe. De-aici, de unde Simona ne-a lăsat să ne mai descurcăm și singuri, luăm noi pe umeri presiunea acestui turneu și îl ducem mai departe pe culmile hlizelii.
Cronicile de la Roland-Garros îți sunt oferite de:
Novak Djokovic – Karen Khachanov: 6-4, 6-3, 6-3
Pare tot mai clar că în tenisul masculin e nevoie de două schimbări majore de regulament: scorurile de 6-3 trebuie să fie considerate noul 6-0 în meciurile jucate de Nole. Iar la meciurile sârbului, arbitrajul să se facă la mica înțelegere cel puțin până în faza finalei. Când poți să-l descalifici liniștit pe Djokovic din cauze care mai de care mai interesante, pentru că nu strici aiurea organizarea pe tablou.
Cumva, Nole a reușit să întindă încă o dată ridurile unui arbitru, de data asta cu o minge sărită din ramă la un retur nereturnat. Probabil că în perioada asta mulți arbitri care au virat înspre tenis după ce au văzut că Ionel Ganea e antrenor de fotbal se gândesc că ar fi fost mai bine să se facă polițiști între clanurile de cartier. Statistic vorbind, riscurile ca acolo să-ți iei mingi în față există doar dacă ești vecin cu Clanul Sportivilor.
Altfel, despre meci nu sunt chiar atât de multe de zis. Djokovic se află la acel punct din cariera unui sportiv în care jocul lui nu mai depinde de adversar și se mai poate împiedica maxim în toanele norilor de ploaie sau în articole de regulament. E exact ce spunea zilele astea Carlo Ancelotti despre adaptarea la Everton a lui James Rodriguez: sportivii scoși din spuma mării direct în echipament nu au nevoie de adaptare, pentru că, în esență, sportul e la fel și mingea e tot minge. Diferența ar fi că Ancelotti nu avea dreptate în privința lui James, în timp ce eu am dreptate în privința lui Nole. Treacă de la mine.
Până una-alta, Nole merge mai departe și KK nu, iar argumentul e mai simplu decât par meciurile sârbului: când te cheamă Djokovic, viața nu e simplă, dar tenisul este.
Embed from Getty Images
Stefanos Tsitsipas – Grigor Dimitrov: 6-3, 7-6, 6-2
În lumea muritorilor de rând care pierd în 3 seturi, Stefanos și Grigor au susținut în tandem un curs intensiv pentru lovitura de rever cu o mână. Gregoar face asta de pe vremea când încă avea vârsta care-i permitea să se creadă Baby Federer, dar adevărul e că stilul ăsta de joc nu i-a adus alt trofeul pe lângă Turneul Campionilor, Slam-ul săracilor. Nu mai zicem că bulgarul a pierdut inclusiv titulatura de Baby Federer după ce Roger a produs acasă patru Baby Feds originali.
Cu victoria de azi, Tsitsipas devine primul grec care ajunge în sferturile de la Roland-Garros, dar asta pare genul de observație care întrece în inutilitate afirmația că eu sunt primul din familia mea care a reușit să enerveze fanii lui Djokovic la fiecare cronică scrisă..
Embed from Getty Images
Petra Kvitova – Shuai Zhang: 6-2, 6-4
Se spune uneori că scorul nu spune toată povestea, dar în cazul acestui meci scorul nu doar că spune toată povestea, dar o cântă și o poate și fluiera. Alarmant e însă faptul că meciurile fetelor arată tot mai mult cu niște expediții în zone de tundră siberiană. Zhang a cerut în setul doi un timeout medical, dar deja nu-ți mai poți da seama dacă fetele chiar au probleme cu balamalele sau doar merg până în vestiar unde încing rapid un foc și își încălzesc rapid crenguțele.
Nu e clar dacă, în turneul ăsta, Petra speră mai mult să câștige primul său Roland-Garros sau vrea doar să fie lăsată să stea mai aproape de soba pe care o are în living-ul de acasă, dar pare că vremea rea aduce vești bune pentru fata din Cehia. Petra a stat cu ochii mijiți pe capra și serviciul vecinei și a întâmpinat cu foc fiecare minge trimisă de Zhang. Cu +14 la capitolul mingi direct căștigătoare, Petra a ținut-o pe Zhang atât de departe de fileu, încât chinezoaica a avut nevoie de Waze ca să ajungă la fiecare schimbare de terenuri. Nu vă faceți însă mari speranțe cu Petra până când nu o vedeți cu hardughia în brațe: la cum arată tabloul fetelor, sunt câteva fete pe la chioșcurile din complex care ar putea oricând să emită pretenții la câștigarea turneului.
Embed from Getty Images
Andrey Rublev – Marton Fucsovics: 6-7, 7-5, 6-4, 7-6
În acest punct, Rublev câștigă pentru simplul fapt că altceva nu știe să facă. Omul e de departe campionul pandemiei și omul responsabil pentru consumul a sute de teste Covid. Pentru că de când s-a reluat tenisul, Rublev stă numai prin turnee și nu se mai dă plecat nici chiar când lăutarii le bagă pe alea „de strâns de pe mese”.
De când i-a luat set lui Federer la Australian Open, Fucsovics a câștigat tot atâtea turnee ca Fed, deci uite un mod optimist de a vedea situații nasoale în tenis. Probleme sunt însă multe, iar cea mai mare a maghiarului a fost în ultimul timp legată de incapacitatea pune umărul în ușă atunci când dușmanul vrea să intre în cămară.
Cu largul concurs al unui serviciu cu care Rublev poate oricând să își depună CV-ul pentru un post de sondă pe o platformă petrolieră, rusul a continuat să fie un paradox în care se combină punctele sigure făcute dintr-o pocnitură de bici și mingile bete. Faptul că rusul își împinge adversarii până dincolo de limita suportabilității la durere, nervi și alergat pe ruta stânga-dreapta a făcut ca și meciul ăsta să fie un nou festival de plecăciuni și reacții din palierul „Ce naiba să-i mai fac?”, scris în trecut de clasici ai genului și revizuit astăzi de Andrey Rublev.
După ceva mai mult de patru ore în care Rublev și-a cârcălit adversarul pe ambele părți, deși a reușit numai 5 ași, rusul a finalizat cu succes rezervarea pentru sferturile în care dă peste Tsitsipas, colegul de jucat finale.
Embed from Getty Images
Sofia Kenin – Fiona Ferro: 2-6, 6-2, 6-1
E ceva magic în felul în care Kenin pune acele scurte cu care tot câștigă puncte: pe de-o parte te gândești că nu e posibil ca adversara să nu vadă de pe cealaltă parte că Sofia se pregătește să întoarcă cheița-n minge, pentru că gestul e atât de evident. Pe de altă parte însă, când Kenin pregătește dropshot-ul pare că va face orice poate fi încadrat între răsucirea dopului de pepene și toaletarea abuzivă cu peelerul de legume a unui urs panda.
Dar chinul merită și lovitura îi iese de cele mai multe ori. Sau, mai degrabă, de fiecare dată când Fiona Ferro nu și-ar fi dorit asta. Apropo, ultima franțuzoaică rămasă la Roland-Garros e de obicei un subiect care nu apucă primul weekend al turneului, dar frigul conservă bine surpriză și îngheață favoritele, așa că după ne-a stricat seara și i-a dezghețat Patriciei Țig corzile vocale, Ferro a încercat să fluiere și la oasele câștigătoarei de la Australian Open.
Embed from Getty Images
Șmecheria a ținut un set, până când Kenin i-a oprit microfonul franțuzoaicei, obligând-o să asiste fără glas la o prezentare Powerpoint plină de mingi de break și motive să te rogi pentru ca vecinii să nimerească cu burghiul mănunchiul ăla de cabluri care atârnă în perete. Rămâne ca francezii să se concentreze în restul turneului pe modalități prin care pot acoperi echipamentul Fionei. Mai ales că fata lor pierduse ultima dată în februarie, la Sankt Petersburg, după care, la reluarea sezonului, a dat iama în talciocul turneelor ITF și a târguit 10 victorii pe care le-a investit în câștigarea trofeului de la Palermo, ca să nu meargă acasă cu cardul gol și carnetul de elev nevizat.
Pablo Carreño-Busta – Daniel Altmaier: 6-2, 7-5, 6-2
Când Carreño-Busta și-a început sezonul pe zgură pierzând 1-6, 1-6 cu Rafa Nadal la Roma am știu că băiatul ăsta continuă un sezon de toamnă special, început la US Open. Acolo unde Pablo a devenit singurul jucător de tenis care a câștigat anul ăsta în fața lui Nole. La ruleta rusească, dar a câștigat.
Dincolo, la 22 de ani și cu niște accidentări care în 2018 l-au făcut să joace doar 6 meciuri în tot anul, Altmaier e suficient de speriat de faliment pentru a-și juca luciul plămânilor pe orice teren suficient de drept pentru a fi legat un fileu, dar și prea nervos pentru a fi foarte sigur că reacțiile din teren nu l-ar putea transforma într-un Kyrgios cu clasament mai slab și opinii mai puțin progresiste.
Embed from Getty Images
Panzerul a tors atâta timp cât neamțul a virat cu precizie, dar a intrat în păpușoi de îndată ce șoferul a decis să alerge după Carreno-Busta în loc să-și continue jogging-ul de unul singur. Cu multe greșeli prin zona gri a fileului, Altmaier a primit cu două zile înainte tratamentul de care ar fi avut oricum parte în turul următor, cu Djokovic. Asta și pentru că Busta a scos acid pe nări și a topit în mod obsesiv orice oportunitate potențială la scorurile de 30-30 pe propriul serviciu.
E bine însă să lași experții să pună bombe la murat. Și poate că CV-ul lui Carreño-Busta nu spune prea multe despre capacitatea lui de a învinge în trei seturi jucătorii din Big 3, dar vorbește clar și răspicat despre capacitatea lui de a câștiga în trei sferturi de set meciuri cu Nole.
Aceste texte îți sunt oferite de:
Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.
