V-ați plâns că n-am avut Wimbledon în 2020? Se smiorcăie și cerul. Atât de mult, încât Marele Slam din Marea Britanie se ve întinde încet și sigur până în octombrie. Mi-a fost impropriu să întreb, la plimbările prin Anglia, când se culege pe acolo la vie. Aș putea doar să fușeresc o concluzie: ploile care înghesuie meciurile pe seară și le amână în draci vor duce turneul până la înțepătura linguală a mustului.
Nici Regina n-are chef de mostre de umor înmuiat. A spălat un lighean de rufe încă de sâmbătă seară și nu le poate usca din cauza pufoșilor care s-au strâns precum cerșetorii deasupra insulei. Nu e doar speculație, poate i-ați văzut voi, dar nepotul suveranei – ăla care s-a așezat mai de mult la casa lui – de asta nici nu s-a prezentat ieri la vreun meci: rămăsese într-un tricou, și ăla puțin pătat pe la guler. “Să nu mă faceți de râs, mă, o să ne bârfească lumea că nu mai face față uscătorul de la Windsor! Tac-tu Charles a plecat cu blugii ăia cu genunchii dubli prin Transilvania”, le-ar fi aruncat în grabă Elisabeta a II-a, la un mic dejun cu fasole și Saint Jacques.
Mi se suflă că prințul William s-a lăsat admirat la derbiul Anglia – Germania de la Euro. Dar ce, ăla, cu excepția ultimului sfert de oră, a fost meci?
Cronicile de la Wimbledon îți sunt oferite de:
Roger Federer – Adrian Mannarino 6-4, 6-7, 3-6, 6-2 (ab. Mannarino)
Îmi pregătisem glumița, calamburul dădea din coadă. Zaharisitul Roger o să-l bată pe San Mannarino așa cum o ia San Marino la fotbal. Statistica îi luase deja bilet de întoarcere francezului: în cele șase jocuri directe, omulețul i-a subtilizat statuii un singur set, și ăla în 2017, la Basel, adică în curtea din spatele muzeului. Categoric, i-am pus cvasisuccesul pe seama omeniei elvețianului. Uneori speri să obții o anumită performanță măcar prin metoda calendarului. Fed are o vârstă, deja i se zice sărutmâna pe scara blocului, dar nu e destul.
Stai așa, mă ia conștiința la rost, vrei să remarce altcineva înaintea-ți că e o reeditare aburindă a optimii fotbalistice de pe Arena Națională dintre Franța și Elveția? Favoritul era altul acum și, după setul al treilea, când Adrian conducea cu 2-1, trecând și prin repetate răsturnări de tabelă, mi-am zis că GS-ul londonez are un început de Daciadă. Să-i mai enumăr? A făcut-o și Meșter-ul: nu există în distribuție Nadal, Simona, Osaka etc. Plus Tsitsipas. Despre Serena, mai la vale.
Federer, chiar și după ce a cedat și setul cu numărul 3, s-a uitat peste gard și a părut că-i transmite adversarului, cu toată bunătatea care-l caracterizează, că sfârșitul nu-i aici. Moșu’ cita din Moțu’ Pittiș. Na, inși cultivați în tenis, nu chestii supte din deget. Și brusc mi-l văd ieșind de după fileu, ca la taraba cu înghețată de pe faleză: “Ce mai dorește domnul? Un voleu, o scurtă, ceva?” S-a făcut repede 3-0, apoi 4-1 și-mi pregăteam fotoliul pentru decisiv. Seniorul se revigorase, îi luceau ochii ca lupului-șef în avanposturile de lângă stână.
Foto: Shutterstock / IMAGO
Să amestece marmotele din Țara Cantoanelor diverse ierburi vrăjitorești sau însăși iarba britanică e blestemată? După ce și Djokovic făcuse un tête-à-queue, cu o zi mai devreme, Adiță Mannarino, prins pe contrepied de o lovitură a lui FedEx, s-a dezechilibrat și, în urma intervenției medicului, doar a dat în minge cât să se încheie setul. Superstițios și el. Genunchiul său drept, resemnat până la menisc, răsfoia deja revistele de tip magazin din aeroport. Mâna lui Dumnezeu sau a vreunui duh giumbușlucar l-a trecut pe Fed dincolo? Vom afla.
Aliaksandra Sasnovich – Serena Williams 3-3 (ab. Williams)
Bielorusa nu mai avusese prilejul de a întâlni monstrul sacru, de aici și impertinența de a-i expedia de la salut câteva mingi otrăvite. Ași, câteva scurte, în doar jumătatea de oră care le-a ținut sub același acoperiș. La 3-1 și 15-30, Serena a aterizat pe piciorul drept și turnul de control al integrității sale corporale făcea semne disperate. Fostul număr 1 mondial simte durerea, închide ochii de câteva ori, își spune că poate, doar n-a câștigat cele 23 de turnee de Grand Slam ca pe un concurs de angajare în sistemul bugetar, apoi comite o dublă greșeală. Ăla nu era serviciul ei. Și-i dă tot moale. Sasnovich smulge rebreak-ul.
Foto: Shutterstock / IMAGO
Time-out medical! Campioana a plecat la vestiare și a revenit șchiopătând. Non-verbalul, ce e de la gât în sus, nu transmitea nimic, era tot atleta care nu se mai oprește dintr-o cursă cu propriul ego, iar publicul îi ovaționa fiecare gest. Se face iute 3-3, compatrioata lui Lukașenko profita de situație. Își consumase pachetul de acasă, nu-i puseseră ai săi mai multe merinde în ghiozdan. Se strică, n-are rost. Tragerea la sorți îi anulase orice plan pentru ziua de miercuri. Dar Mama Smash lansează greoi, strângând din dinți și plângând vizibil, trei servicii, apoi se prăbușește și iese din scenă. Deja caut programul Barborei Krejcikova, iar i se limpezesc apele. A bătut. La fel Maria Sakkari, Pliskova, Cori Gauff și Angie Kerber.
Mihaela Buzărnescu – Venus Williams 5-7, 6-4, 3-6
Sora Serenei, cu 41 de ani împliniți, vine de plăcere la competiții. Programul televiziunilor s-a diluat, serialele de pe Netflix n-o dau pe spate, nici bârfa la mall, cu fetele, nu-i de nasul ei. Dacă aș fi Venus, aș declara că mă prezint la tenis fix cum se duc băieții la balon pentru fotbal. Mă refer doar la atitudine, la deschiderea față de mișcare. Eu mă duc și pentru berea de după, de aceea nu arăt impecabil ca starul american care acum 24 de ani prindea prima finală de Slam Baban. Miki, adversara ei de ieri, încă-i mai caligrafia lui Moș Crăciun în acea perioadă.
Buză jucase bine cu cealaltă Williams la Paris, eram convins că-i aplică un var lui Xerxes și că ne va zâmbi din turul secund. Aș. Nici metoda “accidentul” nu mai funcționează. Dacă intri pe mâna unui bătrân care stă bine pe anticipație, ai nevoie de rebranding. Mihaela s-a dus ca Scufița Roșie la casa bunicuței și a intrat în capcana acesteia, o prinsoare cu nume blajin: “Hai la mama să-ți dea bătaie!” Numai cât să nu fie încadrată la violență domestică. Pe old-style, ca să aibă timp să-și schimbe ochelarii de citit cu cei de depărtare, Williams cea mare a ținut-o pe româncă la distanță.
Mama lui Venus, prezentă în tribune, moțăia și la cele mai spectaculoase schimburi. O pun pe seama diferenței de fus orar, cu toate că tenisul practicat printre crâmpeiele de vise ale cucoanei era șfichiuitor ca declarațiile politicienilor de după moțiunile de cenzură. Auzi niște cifre, iese laie sau bălaie și te culci la loc.
– Vai, mamaie, ce lung de linie dai! Dar de ce pârlești asul atât de tare?
Erau concluzii și întrebări la care americanca se făcea că n-aude, dar e drept că le potrivea a dracului de bine. Miki s-a învârtit de trei mingi de break la 5-5, s-a lăsat copleșită trântind mingi în fileu și afară, iar pe serviciul ei a pupat un brânci nemilos: 5-7. Runda a doua a purtat antetul și ștampila lui Buzărnescu, nici ea nu înțelege de ce n-a ieșit mai clar decât acel 6-4 rămas în anale.
Pricep că Miki e o țintă notorie a culegătorilor de sudălmi. Ai intrat în pană de idei înainte de a pleca la o luptă a vorbelor de ocară? Te holbezi la un meci de-ale fetei noastre și-ți faci update-ul necesar. Numai că simpatica bucureșteancă a început să folosească materie primă de la depozitul Academiei. Bune, gata sigilate. Just in case și nu numai. O suspectez că printre dinți i se deșurubează niște eufemisme de se cocoață mingea pe fileu. Bravo ei, chiar a avut nevoie să se descarce în decisiv, acolo unde Venus a plecat cu un atu de trei game-uri. Răbdarea o părăsise fără preaviz, azimutul loviturilor se cere și acum uns și reglat. N-a mai fost Buzărneasca de la Roland-Garros, deși la 1-5 a încercat s-o sufoce pe bunicuță: break, game la zero și 30-0 pe serviciul adversarei.
Șireată, sportiva din SUA a sucit scorul și a ajuns la prima minge de meci. Un rever în aut al lui Venus și un forehand în fileu au adus-o pe româncă la un pas de 4-5. Încă două mingi de break s-au consumat pe lucruri neesențiale, apoi Williams, păstrându-și cadența, a dat un serviciu afară, iar cu al doilea a atras returul în plasă al Mihaelei.
Ashleigh Barty – Carla Suarez Navarro 6-1, 6-7, 6-1
Să fii aplaudat mai mult decât cea care te-a învins, inclusiv de partenera de eveniment, asta înseamnă să fii Carla Suarez Navarro! Revenită după un cancer, așa cum minunat scria Mircea într-o cronică dedicată spaniolei în arealul zgurei pariziene, jucătoarea de 32 de ani merge numai pe plus. Are mereu 6-0, 6-0, că e în pat sau pe teren. Ce să mai pierzi, cine să te sperie? De aceea, iberica s-a prins cu toată ființa în duelul cu numărul 1 WTA. A cedat setul inaugural, ulterior ajungând la departajare: dacă ar fi pierdut, meciul ar fi fost dus. De fapt, o altă partidă, o copie palidă a luptei cu viața în care deține atât titlul, cât și centura, plus 7 dani.
Foto: ZUMA Wire / IMAGO
S-a ajuns la setul trei, tie-break-ul fiind adjudecat de Carla cu 7-1. Delir izvorât dintr-un exces de empatie? Publicul o sorbea din priviri, îi furaja dorința de a o elimina pe principala favorită a turneului, chiar dacă efortul îi măcinase rezerva de energie. Ultimul punct a deblocat un nor de emoție cu care numai finalele se pot încununa. Aplauda Barty ca la întâiul său succes de proporții, își trosnea palmele ca și cum ar fi renăscut. “E o mare campioană”, a declarat australianca, validându-și printre altele și propriul statut, de lider planetar.
Jan-Lennard Struff – Daniil Medvedev 4-6, 1-6, 6-4, 6-7
Al doilea favorit nu-l întâlnea doar pe Struff, ci în primul rând pe tipul care cu două săptămâni înainte îi trăsese o chelfăneală soră cu disperarea. 7-6, 6-3 reușise neamțul la Halle și nu părea jenat sub nicio formă. Daniil a luat relativ repede primele două runde, a scuipat în sân că trecuse de primejdie și, ca orice ființă vicioasă care uneori își păcălește funcțiile cognitive, a făcut pași înapoi. Nu era chiar moon walk, nu-i ardea de momente artistice. 6-4 Jan-Lennard și în setul 4 s-a mers bară la bară până la 5-5. A urmat cel mai lung game al partidei, Medvedev irosind două situații de a pleca mai repede la dușuri.
În tie-break, rusul a făcut minibreak la 3-2 și a bifat calificarea cu un lob care l-a făcut pe Struff să creadă că a reînceput ploaia.
Tallon Griekspoor – Alexander Zverev 3-6, 4-6, 1-6
O oră și jumătate i-au trebuit lui Sașa să urce în faza secundă de la Wimbledon. Aș fi putut spune că i-a făcut concurență fenomenului natural care cam ține în loc întrecerea. Ar fi fost, totuși, previzibil. Ideea e că i-a servit unui olandez de 24 de ani, aflat la cea mai bună clasare din carieră (locul 124), douăzeci de ași. Și-a făcut stocul ăla mic din Țările de Jos, își va lua și acasă. Pentru el e o performanță că a mai rămas activ câteva zile, în comparație cu naționala de fotbal a aceluiași stat.
Pierre-Hugues Herbert – Pablo Andujar 6-7, 6-4, 6-7, 7-5, 6-8
Era păcat să nu-i pomenesc pe băieții ăștia. Au stat cinci ore și trei minute în iarbă și, cel puțin așa se vede de pe margine, nici n-a fost deschisă discuția unui barbecue. Îmi fuge mintea și la riscul de a fi călcat pe bombeuri de o căpușă. În Anglia și insectele circulă pe banda stângă, dar circulă.
La final, spaniolul plângea ca un bărbat. Urletele copiilor sunt distractive, alintul îmbracă nenumărate forme. Abia când vezi un mascul tăvălindu-se, e chestiune serioasă.
Diego Schwartzman – Benoit Paire 6-3, 6-4, 6-0
S-a mai potolit Kyrgios, partida australianului cu francezul Humbert fiind întreruptă în setul al cincilea, și a apărut un alt bufon pe afiș. Deh, e și la Regină acasă. Benoit e varianta occidentală a lui Bulă. Paire, întors pe toate părțile în seturile 1 și 2, și-a prăpădit serviciul în startul ultimului act al reprezentației, ca să dea apoi cu mingea în plopi. Avertizat de arbitru pentru non-combat, “cocoșelul galic” a solicitat în van intervenția fizioterapeutului – de ca și cum acesta ar avea competențe pe palier neurochirurgical – și a fost certat și de suporteri că irosește timpul tuturor de pomană. Evident, a patinat spre un eclatant 6-0.
Conform publicației The Telegraph, meciul à la Bulă de Franța a continuat și la ieșirea din arenă: “Nu-mi pasă de oameni. Joc pentru mine și atât.” Deducție logică, nu-mi trebuie nici măcar bărbița eroului acestei povești ca s-o tastez: Paire, când nu joacă, nu joacă tot pentru el.
Aceste texte îți sunt oferite de:
N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.
