Aceia dintre voi care urmăresc cât de cât fotbalul mioritic ştiu foarte bine că România este locul în care dai şi fugi. Nimic din ce spui astăzi nu mai este valabil mâine, şi nu trebuie decât o ratare pentru ca un idol al conducerii să devină persona non-grata şi să fie vândut, eventual la rivala directă, acolo unde se întâmplă ca omul să devină şi mai bun şi să te bată de unul singur în meciul direct. Evident, şi inversa este valabilă: eşti ultimul mic de pe grătar timp de trei sezoane şi devii brusc Dumnezeu în şort atunci când încerci să dai pasă, dar îţi iese gol.
Discuţia merge şi mai departe, cu jucători care se jură pe sfintele moaşte ale întregului neam românesc de la Mioriţa-ncoace că sunt fideli unei echipe, dar care pleacă la prima invitaţie cu o Cola-n plus la rivali (să ne înţelegem, nu plecarea este problema, până la urmă vorbim de un job, ci de faptul că n-ai fost în stare să-ţi ţii gura). Sau mergem până la situaţia extrem de întâlnită în care un jucător primit cu pâine, sare, circ, flori, fructe, seminţe şi mătănii este dat afară pe uşa din dos din cauze independente de voinţa postului nostru de televiziune. Nu vorbesc de antrenori. Care îşi schimbă culorile mai des decât chiloţii pentru că patronii echipelor de la noi au impresia că sunt cel puţin inventatorii liniei de fund.
În toată povestea asta, vestea retragerii lui Ronaldo – un fost imens jucător – a fost primită cu tristeţe de Real Madrid, club pentru care primul dinţos braizlian din istoria fotbalului a jucat aproape 200 de meciuri. Iar Real Madrid a ţinut să le amintească tuturor astăzi că Ronaldo a făcut treabă sub culorile echipei. Un articol emoţionant, un film emoţionant. Toate AICI. Lucruri care îmi subliniază şi pe această cale faptul că suntem nu la ani lumină de civilizaţia sportivă, ci la câteva galaxii de o treabă pe care am învăţat-o toţi în liceu şi care se numeşte logică. Factuală.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
