Știți ceva? Nu Udrea, nu Agathon, nu Boc, nu Năstase. Nu ei sunt de vină că avem un turism care a rămas în spatele Bulgariei în 2011, deși acum 10-15 ani vecinii se aflau într-o criză majoră care a reînviat trocul, iar oul era considerat monedă de schimb extrem de valoroasă. Patronule de hotel, ascultă la Meșter: dacă ești un milog, dar vrei să te dai domn, dacă ești rupt în fund, dar vrei să pari invitat la nunta lui Albert de Monaco, dacă ești gol, dar vrei să pari plin, ei bine, vei muri cu hotelul în mână și cu ideile tale crețe sub braț.
Utilizez Booking.com de vreo șase ani. Nu am probleme nicăieri unde merg, iar agențiile sunt elemente irelevante atunci când mă gândesc să plec în concediu sau într-un weekend. Am fost cu Booking prin Ungaria, Austria, Germania, Franța, Italia, Spania, Grecia sau Bulgaria, și de fiecare dată a fost așa cum am stabilit online. Mi-am făcut rezervarea, am ales hotelul pe care-l consideram potrivit pentru nevoile mele din acel moment (internet, localizare, servicii, facilități), am plecat, am ajuns acolo, am plătit și m-am desfășurat fără probleme. De fiecare dată. Mai mult, odată cu lansarea aplicației de mobil (iTunes link), Booking.com a devenit o soluție excelentă pentru atunci când vrei să te cazezi ad-hoc într-un oraș, pentru că poți să-ți rezervi totul în două minute. “Around current location” este priceless atunci când îți trebuie o pernă sub cap în regim de urgență.
Băi, facem ce facem și stricăm bunătate de serviciu de booking online. A fost de ajuns ca unii hotelieri să vadă că Booking este o facilitate care le poate aduce câteva avantaje enorme (chiar dacă cheltuielile sunt destul de mari) și România a apărut pe harta turismului mondial. Cam târâș-grăpiș, mai degrabă prin câteva vârfuri de lance, dar zonele importante sunt destul de ok reprezentate. Teoretic. Pentru că practic avem o problemă.
EPISODUL 1 – Am avut primul scurtcircuit într-un weekend pe care l-am petrecut în Brașov. Îmi place orașul și încerc să-mi clătesc creierii în seara de sâmbătă de câteva ori pe an. Se întâmpla în primăvara acestui an. Am rezervat o cameră la Pensiunea Noemi, situată în spatele Aro Palace, foarte aproape de centru. Am specificat clar pe rezervare că vreau cameră de nefumători, iar pensiunea îmi oferea ocazia să aleg tipul camerei, deci totul părea ok. Am ajuns acolo, iar în camera mea puțea îmbâcsit atât de puternnic, încât după un pas m-am retras. Nu mai aveau camere libere, le părea rău, asta e. Am zis că plec în alt loc, m-am asigurat că nu mă vor da absent ca să-mi șutească prima noapte de pe card. A fost ok. Asta e, shit happens, am zis. Pățăști.
Ies din pensiune și mă îndrept spre Piața Sfatului cu telefonul în mână. Găsesc Residence Hirscher pe Booking, rezerv. Costa mai mult, dar dacă tot am ajuns aici nu plec înapoi la București. În timp ce mă îndreptam spre noul loc de cazare cu Google Maps în mână, îmi sună agregatul. Era un tip de la Hirscher, care mă anunță că nu mai are camere libere.
– Păi pe Booking îmi arăta că aveți vreo trei.
– Da, știu, îmi pare rău, nu știu ce să zic.
Închid, îmi îndoi sprâncenele, mă așez pe o bancă din Piața Sfatului și purced să caut altceva. Găsesc Casa Wagner, la 20 de metri de mine. Rezerv pe Booking, stau un minut și intru. Fata de acolo tocmai scotea faxul prin care eram anunțat. Totul ok până la urmă. BTW, Casa Wagner merită fiecare bănuț în plus pe care-l dai. Pe lângă cazarea în centru, în camere superbe și pe lângă micul dejun demn de oaspeții multinații pe care-i aveau oamenii acolo, au oameni care-ți explică faptul că, atunci când e aglomerat, unele pensiuni și hoteluri evită să ia rezervări de ultimă oră de pe Booking pentru că sunt nevoiți să le plătească celor de la serviciul de rezervare o taxă care merge între 5 și 20% din valoarea rezervării. Altfel spus, le spunem celor care rezervă pe Booking că nu avem camere, dar îi luăm pe alții la același preț, pentru că toți banii ne rămân nouă. Business, nene.
EPISODUL 2 – Pentru că sâmbăta asta am avut nevoie de aer ceva mai respirabil și pentru că am avut în teste două dispozitive GPS (Google Maps Navigation pe un Nexus S și Navon N670 cu iGo 8), am decis să-mi umplu coșul cu lucruri și să merg într-un loc în care cel mai acut zgomot să fie cel al unui pârâu care curge. Am ajuns la Cheia, acolo unde, după ce îți lași mașina în parcare și mergi pe jos câteva zeci de minute, dai de zone săbatice superbe. Am făcut asta, am trecut un pârăiaș rece de munte în picioarele goale, ne-am întins pătura pe pâmântul rece și am stat în liniște câteva ore. Pentru că nu știam însă dacă revenim sau nu la București în seara de sâmbătă, nu am rezervat nimic în zonă.
După vreo cinci ore în care am privit frunzele și în care am simțit senzația de răcoare pentru prima dată după vreo două luni, am hotărât să rămânem. La Cheia e plin de pensiuni, dar înainte să plecăm am verificat în joacă pe aplicația de Booking dacă există hoteluri în preajmă. Era unul. Floris, trei stele, rating 8.4 din 10. 38 de euro camera dublă, acceptabil.
Pentru că nu am găsit pensiuni libere pe drumul spre Floris (am verificat la două, era fully booked), am ajuns acolo cu telefonul în mână și cu aplicația deschisă. Nu am făcut rezervarea, dar – vorba Elizei – speram că le arăt că știu cât costă o cameră dacă cei de la hotel au impresii de padișahi. Am intrat în hotel, unul cu recepția așezată într-o cameră imensă și goală.
– Bună ziua, camere libere aveți? zic eu, încercând să rup clasic barierele comunicative care ne despărțeau.
– Îmi pare rău, nu mai avem, zice doamna de la recepție. De fapt avem, dar doar garsonieră și apartament, dacă doriți.
Trag cu ochiul pe ecranul mobilului, unde Hotelul Floris se lăuda cu două camere duble libere (la 38 de euro), două “Superior Room” libere (la 42 de euro) plus un apartament la fel de liber.
– Cât costă garsoniera?, întreabă Meșter, încercând să afle care-i garsoniera în oferta digitală.
– 175 de lei, zice femeia sigură pe ea. Între timp, la recepție a mai apărut din spate un bărbat, probabil superiorul femeii.
– Doamnă, zic eu, dacă rezerv acum pe Booking o cameră dublă la hotelul ăsta, am la dispoziție două bucăți la 38 de euro, adică vreo 160 de lei.
Femeia face ochii mari.
– Eu nu știu când și unde ați văzut dumneavoastră pe Booking, eu vă spun ce mai avem.
O ignor și deschid telefonul. Caut iar Hotelul, găsesc aceleași camere libere.
– Uitați ce-mi spune Booking în acest moment, zic eu, și încep să-i dau din casă toate camerele pe care le are libere hotelul, cu facilitățile fiecăreia. După ce termin expozeul, femeia se întoarce spre bărbatul care se uita pe geam la vreo 50 de metri de reception desk (v-am spus, e imens) și îi spune simplu:
– Ați auzit?
Bărbatul a zâmbit.
Am plecat fără să le dau la revedere. Am găsit până la urmă o pensiune modestă, dar în ale cărei lacuri am văzut păstrăvi și pe a cărei iarbă am stat pe pătură până la 1 noaptea citind la lumina unui bec plasat perfect pentru asta. Evident, m-am gândit în tot acest timp de ce lumea o înjură pe Udrea când oamenii din interior ignoră cele mai mici reguli de bun simț și de respect pentru un potențial client. Ok, am fost eu, Meșter, un român tuns scurt care a bravat cu o aplicație. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă în locul lui Meșter ar fi fost nentu’ Schäfer, dacă în loc de chelie avea păr lung și dacă în loc de telefon ar fi avut un laptop care îi arăta aceeași chestie, dar pe site. Probabil că omul n-ar mai fi dat vreodată prin zonă, iar neamul neamurilor neamurilor neamurilor lui și toți prietenii săi ar fi stat la distanță de țara în care o rezervare pe cel mai cunoscut site de acest tip din lume înseamnă fix cât un rahat de urs brun în vârful Ciucașului. În ploaie.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
