Precum în cer, Cachin și pe pământ

---

Meciul de pe Manolo Santana s-a învârtit în jurul respectului pe care Pedro Cachín îl are pentru Rafa Nadal. Și adevărul e că n-ai cum să nu te înclini în fața mallorquinului pe care l-ai văzut pentru prima dată cu pletele-n vânt, pe când nu era neapărat Rafa, ci nepotul fotbalistului Miguel Nadal. Iar acum, peste ani, când pletosul mai are păr de-un duș, dar și 22 de Grand Slam-uri în rucsac, respectul e firesc. Chiar și până în punctul în care ți-e un pic jenă și să-i iei un set spaniolului.

În primul act, Nadal s-a simțit excelent, ca un bugetar în fața unui calculator care are Solitaire. Ibericul a fost intens, a găsit unghiurile fatale pentru Pedro și a dominat punctele într-o manieră categorică. Argentinianul parcă ar fi vrut mai mult, dar un Nadal împins de la spate de madrileni l-a blocat. Cachín l-a respectat atât de tare pe Rafa încât, între puncte, i-a oferit și răgazul ideal pentru tradiționalul scărpinat nadalian.

Al doilea set s-a consumat pe bază de invitații. Nadal a obosit, a tras frâna de mână și l-a invitat pe Cachín să își treacă setul în CV. Argentinianul n-a acceptat provocarea și a amânat cât a putut deznodământul. „Ești sigur? Chiar iau eu setul ăsta?”, îl întreba, din priviri, Pedro pe Rafa. 

La 5-4, pe serviciul său, Pedrito l-a respectat pe Nadal cu o dublă greșeală care a restabilit egalitatea. La 6-5, tot pe serva lui, sud-americanul a îngropat câteva mingi la un metru de tușă, ca să fie sigur că nu se bagă unde nu-i fierbe oala. Abia în tiebreak, când Rafa a dat și semne de suferință fizică, Cachín s-a hotărât să închidă șandramaua. Nu fără emoții, că de la 3-0 și 4-1 s-a făcut 5-5. 

Odată ajuns în decisiv, argentinianul a mai tăiat din politețea excesivă, deși a cedat pe serviciu chiar în primul game. La 0-2, Pedro și-a schimbat adidașii, mișcare cu rezultate imediate, dar nu și pe termen lung. S-a făcut 2-2, doar că de acolo Nadal s-a resetat și a intrat din nou pe modulul din primul act. Total neintuitiv, mai ales că Rafa jucase ultimul meci de trei seturi tocmai în 2022, în finala câștigată cu Ruud la Roland Garros. 

Dar nimic nu te miră la un supererou precum Nadal. Îl știm prea bine, omul e capabil să te bată și cu piciorul în ghips și cu un batic lipit de ochi, chiar dacă nu mai are zvâcul din tinerețe. Spaniolul a mai făcut un break, s-a dus la 3-2 și dubiile s-au risipit. Rafa a încheiat jocul cu nouă break-uri și mii de chiote și aplauze, pe care le-a meritat cu vârf și îndesat. Poate că nu mai e mașinăria indestructibilă de acum câțiva ani, dar spiritul de luptă pare că-i mai în viață ca niciodată.

---

Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?

---

Cronicile de la Madrid Masters îți sunt oferite de 2Performant.

---

Ons Jabeur – Jelena Ostapenko: 6-0, 6-4

Ons și Jelena sunt două figuri ale circuitului feminin; ieșite din tipare, expansive și rebele. Duelul dintre cele două, spectaculos mai ales prin trăirile necenzurate dintre puncte, a însemnat și o palmă trântită direct peste fața ipocritelor standarde comerciale de mândrețe feminină din anii ‘90.

Jabeur, care de câteva luni sapă după varianta ei cea mai bună, poate să-și declare căutările încheiate după meciul acesta cu Ostapenko. Leana, că altfel nu pot să-i spun, a încasat un 0-6 în toată splendoarea lui în primul set. Adică beleaua supremă în tenis, ca și cum te-ar provoca nevasta la o ceartă sănătoasă și tu te-ai piti sub masă.

La 0-5, Leana noastră chiar își pusese mâinile în șold și vocifera precum o negustoare care ceartă mușteriii că nu-i achiziționează cireșele cu viermi, la suprapreț. La 0-6, letona cotrobăia prin zgură după urme care să indice că Jabeur trimite toate mingile în aut. Ba scruta critic și fileul, care-i părea conspiraționist, mai ridicat în partea ei de teren. Orice, doar să nu își asume responsabilitatea, ceea ce, să nu ne cotim, facem zilnic fiecare dintre noi.

Abia în alt optulea game a punctat Lenuța pe tabelă, echivalentul unui cadou aniversar oferit la 11:45 PM. Pe măsură ce a început să bage puncte în traistă, Leanei a ridicat tot mai pe sus nasul. La un moment dat, s-a răstit și la staff-ul lui Jabeur, de parcă ar fi fost Elon Musk cu vechii angajați de la Twitter.

Vorba lui Pruteanu în dialog cu Adi Minune și Nicolae Guță, câteodată am sentimentul că mă uit la o puștoaică. Ceea ce pe de-o parte nu-i rău, că toți visăm să fim veșnic tineri. Pe de altă parte, fata din Riga are deja 26 de ani, un Grand Slam și e star absolut la cronicile meșterite. Chestiuni care, mai cu seamă ultima, obligă.

Iga Swiatek – Sara Sorribes Tormo: 6-1, 6-0

Nu doar că Iga a trecut de iberică precum trenurile AVE printr-o haltă depopulată, dar sărmana Sara tocmai a pierdut un duel de la distanță cu Sorana noastră. Fata din Castellon i-a luat un game polonezei, în timp ce Sori s-a ales cu două. Admit, nu-i cine știe ce succes pentru româncă. Ca și cum ai da doi la zar, iar următorul la rând trântește un unu de se ia cu mâinile de tărtăcuță. Dar e muncă cinstită, vorba ceea.

Totuși, nici nu vreau să mă gândesc ce-a fost în suflețelul Soranei după primul game din meci, pe care Sara l-a câștigat chiar pe serviciul Igăi. În acel moment, nici cei care văd San Marino la Cupa Mondială n-ar fi crezut că cele două game-uri șterpelite de Sori în fața lui Swiatek vor rezista eroic. Dar poloneza, care pesemne caută noi modalități de a rămâne în priză în fața muritoarelor de rând din WTA, și-a pus în cap să ia toate game-urile din meci.

Rețeta a fost destul de simpluță. Pentru început, Iga a scos la înaintare cel mai bun tenis al ei. „Hm, fata asta nu-i Azarenka, nu-i nici Svitolina”, și-a zis Sara, când a auzit-o pe Swiatek cum sprintează spre sferturi, că de văzut de unde. Apoi, poloneza nici n-a mai trebuit să înfigă piciorul în accelerație, că spanioloaica s-a resemnat și a deschis cutiuța cu erori neforțate. De înțeles, pentru că asemenea scor omoară orice mental, oricât ar fi de tare.

6-1, 6-0. Ca și cum te-ai prezenta la olimpiada de limbă română fără să fi trecut de litera „n” din alfabet. Bașca, olimpiada s-a ținut și în sufrageria părinților, unde s-au înghesuit mătușele, verișorii, bunicii și toți vecinii acestora.

Daniil Medvedev – Sebastian Korda: 5-7, 7-6, 6-3

Rusul ăsta moare greu, prieteni.

Daniil își antrenează pe zgura de la Madrid calitățile de excelent încasator și își neutralizează rivalii fix când aceștia sunt frânți de la turnat atacuri peste atacuri. Născut să supraviețuiască, Medvedev rămâne în picioare și câștigă. Cu suferință, fără strălucirea care vine la pachet cu o coadă fără sfârșit de fani care își dau coate pentru un autograf, dar câștigă.

Băiatul lui Petr Korda, pe care noi, ăștia mai hârșiți, l-am prins pe teren, l-a zgâlțâit bine de tot în primul set pe rus. Americanul ceh a pus pe masă ardoarea și energia tinereții, în timp ce Daniil a părut un bărbat din generația X, cu probleme de concentrare, care se gândește mai mult la retragerea în Bali decât la prezent. În ton cu senzația a fost și scorul primului act, un 7-5 muncit și meritat pentru Sebi.

Daniil a continuat să greșească și-n setul doi, parcă visând la căsuța aia din Bali, unde n-are nevoie nici de internet, nici de rever. Dar l-a scos la liman serviciul, situație pe care o doresc analizată la sânge de maestrul CTP. Una peste alta, Sebi și-a păstrat tonusul și l-a tot chinuit pe Medvedev, numai că s-a înclinat în prelungirile setului.

Decisivul ne-a arătat cum se scriu, de fapt, meciurile în care pretendenții se zvârcolesc să-i bată pe favoriți. La 4-3, pe serviciul lui Korda, Daniil a lansat un passing de aveai nevoie de motocicletă să-l ajungi și așa a luat break-ul de care avea nevoie. Doar al doilea din tot meciul. În apărarea rusului, atâtea a luat și adversarul, din cele 11 șanse avute. Finalul a fost singura parte fără emoții pentru Daniil: serviciu, 6-3 și calificare în turul următor.

Rusul ăsta moare greu, prieteni.

---