Keylor Gafas

Stimați politicieni și oameni cinstiți, după o încercare de lovitură de stat care avea rolul să destabilizeze însăși competiția pe care o comentăm astăzi, UEFA Champions League, cele 12 echipe puciste au fost nevoite să renunțe la marșava lor acțiune. Suntem în semifinale, însă știți ce echipa de aici nu a participat la răscoala bogaților care cereau mai mulți bani? Paris Saint-Germain. Cea mai dreaptă dintre toate, cea mai cinstită dintre toți, cea mai socialistă dintre capitaliști, minunată echipă din capitala luminilor a spus nu banilor și da fanilor.

După ultimul meci jucat de PSG am fost acuzat că sunt subiectiv și că țin partea francezilor, deși îmi declarasem încă de la început imparțialitatea. Acum va fi altfel și vă voi spune de acum că voi trata această cronică din postura de fan înfocat al lui Manchester City. Așadar, îi pasez legătura lui Bogdănel, singurul – dar și cel mai mare -fan al lui Manchester Oraș.

Cronicile meciurilor din UEFA Champions League sunt susținute de cititori. Intri în rândul susținătorilor cu un abonament lunar, primești texte suplimentare și poți citi toate cronicile pe Patreon.

“Stimați șoferi și pietoni, Bogdănel aici. Ce ghinion! Micuța noastră favorită, Manchester City, s-a văzut nevoită să joace împotriva celui mai mare club din istorie. Vă spun sincer că am sperat să pierdem în sferturi doar că să nu ne sufocăm la Paris. Una e să joci pe Emptyhad la nivelul mării cu Brighton și altă e să te urci pe Everest că să joci contra PSG-ului.

Așteptând să înceapă meciul, am urmărit știrile din capitala Franței. Miliardele de fani ai Parisului au luat cu asalt orașul și au plantat bannere că să-și încurajeze favoriții. Jucătorii PSG-ului sunt atât de iubiți, încât era cât pe ce să întârzie la meci din cauza suporterilor care nu lăsau autocarul să meargă către stadion. Ce atmosferă, ce senzație! Mi-aș fi dorit și eu că Manchester City să aibă o asemenea galerie.

Începe meciul. E minutul 2 și scorul este 0-0. În mod normal, trebuia să fie 3-0 pentru PSG, dar se pare că va fi o seară specială. Neymar deja a avut o ocazie colosală, însă a ratat. Semne bune seara are!

După câteva combinații fabuloase ale Parisului, vine fatidicul minut 15. Corner, centrează Di Maria, iar cel mai mare fundaș central din toate timpurile înscrie. Gol Marquinhos! Mă ridic în picioare să aplaud. Este un gol de manual, o reușită cum nu s-a mai văzut. Niciodată un jucător al lui Manchester City nu a înscris un asemenea gol și nici nu o va face. E 1-0, dar sunt fericit. Trebuia să fie 7-0.

Meciul merge mai departe și remarc că antrenorul nostru chiar este un om inteligent. Ne apărăm cu toată echipa, în timp ce Parisul face ce vrea. Excelentă tactică, altfel cum ai putea să combați o asemenea mașinărie de fotbal condusă de geniul Pochettino? Trec minutele, iar noi, previzibil, nu ieșim din careu. PSG-ul ratează din toate pozițiile, iar eu mă întreb cât de frumos o fi să fii fanul acestui mare club.

Repriza se termină, iar eu deschid șampania. Excepțională reușita echipei noastre! Să fim conduși doar cu 1-0 la pauză la Paris e o performanță mult mai mare decât orice titlu din Premier League. Îmi doresc ca Guardiola să aibă puterea să îi motiveze pe băieți și poate reușesc o repriză a doua la fel de bună ca prima.

N-a fost să fie la fel, din păcate. Marele Paris a ieșit de la vestiare cu zâmbetul pe buze și a fost clar că pentru ei nu reprezentăm un adversar serios. Era evident că ne vor lua la mișto și așa au și făcut. Ne-au dat mingea și au așteptat ca noi să ne facem de râs. 

Și ne-am făcut, da, da, ne-am făcut. 

Timp de 20 de minute nu am avut nicio ocazie, deși pe teren părea că suntem doar noi. Noroc că în minutul 64 i s-a făcut lui Navas milă de noi și a refuzat să pună mâna pe o centrare a lui Kevin De Bruyne. Gol Manchester City, iar eu sunt ca pisica lui Schrodinger: fericit până la Dumnezeu că am înscris, dar înspăimântat complet de reacția Parisului.

Numai că Parisul a avut chef de glume și a continuat să nu se apuce să joace fotbal. Ne-a cedat mingea în continuare, dar noi tot fără ocazii. Până în minutul 71, când s-a dictat o lovitură liberă din apropierea careului. I-am privit pe jucătorii din zidul Parisului cum râd de Mahrez, cel care avea să execute lovitură liberă: “Tu chiar vrei să dai gol, bă, amărâtule? Tu știi câți bani câștigăm noi pe lună?”. 

Mahrez, evident emoționat, a lăsat capul în pământ de rușine și s-a dus să execute lovitura cu ochii închiși de la trac. Parizienii din zid și-au adus aminte că sunt totuși oameni înainte de a fi zei, așa că, din altruism, și-au propus să-l lase pe Mahrez să tragă prin ei. Navas fără reacție – evident, intenționat. Gol City, conducem cu 2-1 pe cea mai mare arenă din lume.

După alte câteva minute remarcăm complicitatea echipei noastre cu arbitrul. După o simulare absolut gro-so-la-nă a lui Gundogan, tâlharul de arbitru îi acordă direct roșu nevinovatului de Idrissa Gana Gueye, care va fi probabil nominalizat în schimb la Nobelul pentru Pace în 2021. Până și eu ridic pumnul spre cer în semn de protest. Nu se poate să ne batem joc de acest meci într-un asemenea hal. 

Finalul meciului este marcat de nervi. Parisul se înfurie, iar Neymar driblează tot terenul. Ce jucător, Dumnezeule! Noroc că noi tragem de timp, ne aruncăm pe jos, poate-poate trece timpul mai repede și ne punem în CV o victorie nemeritată și improbabilă contra celui mai mare club din toate timpurile”.

Cronicile meciurilor din UEFA Champions League sunt susținute de cititori. Intri în rândul susținătorilor cu un abonament lunar, primești texte suplimentare și poți citi toate cronicile pe Patreon.