N-are Malta pește

Am stat cu zilele și ne-am benoclat la asfaltul americanilor de la US Open, dar iată-ne acum pe iarba verde de acasă, unde nici măcar cârtițele nu mai ies pe gazon pentru că au prins transferuri mai bune decât fotbaliștii din Liga 1.

Doar că fotbalul e chestia aia la care, în primul rând, Naționala noastră se pricepe fix cât să ne dea speranțele spânzuratului. În al doilea rând, e o disciplină chitroasă care îți dă speranțe când nu faci nimic pentru ele, vezi egalul de azi dintre Suedia și Norvegia, care e ulei de calitate pentru veselul nostru tractoraș cu motor cu un cilindru. Cine-a fost sincer cu propria persoană și a măsurat de două ori egalul ratat cu Spania a văzut inclusiv faptul că până la a scuipa grinda de nervi că nu am luat un punct, am pupat față-verso icoanele de bucurie că nu am luat 5-6 bastârci în prima repriză. În plus, cine a mai stat cu nasu’-n fotbal mai știe că, atunci când varza-ți este inamică din punct de vedere tehnic, e bine să ai un meci în care nu prea ți se dă varză, așa cum a fost cel cu Spania.

Fani sau nu ai tradiționalei verze, cu o cronică tot vă suntem datori și astăzi, când am avut programare la dentist cu Malta. Așa că o dăm lungă și pe-a doua până în careul advers, de unde izbim un șiret în lada de expresii tembele. Și asta în special pentru că prietenii noștri de la Volvo așteaptă la poartă și vor să care cronica asta până-n ultimul ecran de telefon din munți, acolo unde un nume altădată cărnos, precum Gicu Grozav, încă face caprele să behăie.

Această cronică îți este oferită de:

România – Malta: 1-0

Printre multele lucruri la care ar trebuie să renunțăm în materie de fotbal se numără și fantezia asta cu sistemele de joc ofensiv sau mai puțin ofensiv. Pentru România nu există așa ceva: linia de mijloc nu devine mai creativă cu Cicâldău și Bordeianu la fel cum lacul unei grădini zoologice nu devine mai bogat dacă bagi în el broaște de uși. Cum nu te aștepți de la broasca respectivă să dea bine în pozele din National Geographic doar pentru că se numește broască, nu te poți aștepta nici de la Bordeianu să fie mijlocaș de creație doar pentru că are ghete ca ale lui Messi.

La fel și pentru povestea cu cei trei apărători în capul cărora stau șapte oameni de atac, că doar jucăm cu Malta și avem de adunat golaveraj, să ne lăudăm la final cu plus pe Excel-uri. Cum cu bunele intenții nu se pot da goluri, nici cu schemele de pe foaie nu faci scor. Nici dacă-l aduc ăștia pe Picasso să picteze schema tactică pe tablele alea din vestiar nu are cum să ne iasă mai mult de o spoială zugrăvită cu lavabilă pe teren.

Prin urmare, ne-am trezit bot în bot cu Malta. Când intră jucătorii Maltei pe teren, mută ăștia transmisiunea pe stolurile de berze care pleacă spre nordul Africii, pentru că până și arbitrului i se pare c-au năvălit ceva spectatori pe gazon. Pe maltezi i-am mai bătut în preliminariile astea pe amărâta aia de insulă care adună mai mulți turiști într-un an decât are România în 20. Ba chiar i-am bătut răuț cu vreo 4-0 într-un meci atât de sab, încât până și Dennis Man a reușit să bage rața-n coteț.

Altfel spus, partida asta venea la fix ca să ne dregem nițel moralul după bocetele vărsate la colț de teren în meciul cu Spania.

Pescari sau nu, maltezii au început să mai prindă contracte cu ziua la echipe reale, că de FIFA 2019 cu băieții s-au săturat și ei. De exemplu, Colchester și Olhanense sună a fotbal, nu? Altfel, băieții sunt de fapt domni, unii au joburi serioase și toți par genul de indivizi care ar scoate punga pentru câini atunci când văd un alt jucător căscuipă-n iarbă.

Așa ultra-mega-hiper ofensiv cum ne-am anunțat că vom juca începând de la decolarea avionului Spaniei și până la poarta stadionului din Ploiești, ne-am trezit cu un gol anulat pentru că Florin Andone a rămas cu motorul pornit după golul cu Spania și încearcă să marcheze indiferent de poziția pe care o are în teren. După ce a ratat singur cu semi-portarul Maltei, Florin a băgat cu coarnele-n bășică cât să se dea offsaid. Motiv pentru noi să mai blestemăm o dată absența VAR-ului, care probabil ne-ar fi spus că mingea era deja în poartă când a atins-o noul pașă de la Galatasaray.

Nu-i nimic, ne-am zis noi, frecându-ne degețelele a “Stai așa, că i-am prins pe ăștia și le înfundăm poarta cu sfleclă”. Ianis a urcat pe motoretă și a dat ture ca metroul până în careul maltez și înapoi, Pușcaș s-a așezat în poziție de vânătoare și ne-a arătat în minutul 27 că atletismul încă e parte din ADN-ul românesc, oferindu-ne o mostră din noua proba de ștachetă cu mingea, iar Bordeianu a tras la poartă prin minutul 45, când și-a dat seama că Dan Petrescu nu-i pe bancă și nu are cine să-i înfigă caninii-n gât dacă trimite mingea pe DN1.

Atâta doar că era gata prima repriză și ni se mai confirma o dată că nu mai există echipe mici, cu excepția noastră și a echipelor care chiar sunt mici doar pentru că mari n-au cum să fie, din moment ce țara se termină unde se termină peluzele stadionului. Dacă ar fi să descriem plastic prima repriză a meciului dintre România și Malta, am prefera să n-o facem și să lăsăm naibii meseria asta pentru ceva mai palpitant, cum ar fi lustruitul de șuruburi sau pictura pe boabe de orez.

Dar stați așa, fraților, că i-a luat Contra pe ăștia la palme-n vestiar. Nu s-a ieșit bine de la vestiare, că a venit și golul, conceput ruta juvenilă Ianis Hagi – George Pușcaș. Doi tipi promițători de care ne cam agățăm ca înecatul de buștean înainte de cascadă. A fost ceva simplu, ca așii lui Isner: centrare din corner, cap și gol. N-ai ce-i face și mai bine te concentrezi pe lucruri ceva mai controlabile, cum ar fi producția de ulei de măsline.

„Gata, hai c-a luat-o. E bun și gol din fază fixă dacă am uitat fotbalul la București și ne e lene să batem autostrada aia. S-a și întunecat, e și duminică, se-ntorc toți de la Predeal, drumul e aglomerat, las-o așa”, s-au auzit ai noștri în microfoanele de fond. Și pe când așteptam noi goluri stând la coadă cu străchinele-n mână, la rampa din spatele restaurantului se descărca fotbal maltez indiferent ce ce-o însemna treaba asta. Era prin minutul 65 când un domn, Luke Gambin, muncitor în liga a patra engleză, l-a ascultat din toată materia pe Tătărușanu încă dinaintea primei zi de școală de anul ăsta. Dar Sfântul Tătă Apărătorul de Porți a respins în corner și am răsuflat ușurați, pentru că era destul de clar că ne-am făcut baremul pe azi și alt gol marcat de ai noștri nu mai pupăm decât dacă intră în teren taică-su lui Ianis să-i ia pe maltezi la tzukahare.

Și așa a fost: un alt gol de la ai noștri n-am mai pupat. Ba chiar ne-au tremurat ușor ghioceii când Malta a marcat. Dar tradiționalul offside, al 14-lea jucător al Naționalei după titulari, public și noroc, ne-a luat de umeri și ne-a trecut strada. Am prins astfel în căciulă trei puncte care ni se așază pe rană și ne fac din nou să devenim olimpici la matematică, luând la puricat situația din clasament. Șanse ar fi (ca de obicei), matematic stăm acceptabil (ca de obicei), deci dacă ne-or ajuta cei trei jucători suplimentari mai sus menționați în meciurile de acasă cu Suedia și Norvegia (ca niciodată) avem chiar șanse reale să vedem la vară cum luăm bătaie la limită, dar onorabil pe Stadionul Național.

N-a fost tocmai demonstrație artistică ce s-a întâmplat în meciul cu Malta, dar meciurile astea au talentul de a fi singurele care-ți permit să joci prost și să scoți un rezultat bun. Așa că rezultatul ăsta scremut a fost a doua veste bună a zilei după cea legată de faptul că fetele de la tenis de masă au ajuns din nou campioane europene. Știm, Bernadette, Eliza și Daniela ar merita și ele cronică serioasă aici, dar vă asigurăm că adunăm metaforele și le colecționăm pe cele mai bune pentru Jocurile Olimpice de la anul.

Ba chiar ziua s-a terminat cu egalul dintre Suedia și Norvegia, rezultat care ne strică iar ochelarii și ne face cumva să părem din nou talentați la fotbal. Iată deci că sportul ăsta ne aduce foarte multe bucurii și speranțe intense, chit că de ceva vreme nu prea mai e vorba de fotbalul pe care îl joacă ai noștri.

Această cronică ți-a fost oferită de:

Meciuri jucate duminică în grupa F:

România – Malta 1-0 (Pușcaș ’47)
Spania – Feroe 4-0 (Rodrigo ’13, ’50, Alcácer ’89, ’90+2)
Suedia – Norvegia 1-1 (Forsberg ’60 / Johansen ’45)

Meciuri rămase de jucat:

12 octombrie: Feroe – România, Norvegia – Spania, Malta – Suedia
15 octombrie: România – Norvegia, Suedia – Spania, Feroe – Malta
15 noiembrie: România – Suedia, Norvegia – Feroe, Spania – Malta
18 noiembrie: Spania – România, Suedia – Feroe, Malta – Norvegia

Clasament în grupa F: