Bine, expresia din deschiderea acestui text ar fi mers ca untul indian pe pâine de vatră dacă n-ar fi marcat campioana peninsulară la cam singura fază care se putea sfârși cu gol. A cerșit și Ronaldo un 11 metri după ce organizatorii deja strângeau fanioanele, însă chiar și la un 2-2 leșinat rămânea impresia delictului imposibil de mascat. Se vedea amprenta clară a unei apărări torineze aflată la furat pe Estadio do Dragobete, că tot ne tragem sufletul în luna iubirii.
Care-i treaba cu untul de Calcutta? Mi-a rămas pe cocoașa unei sinapse de la o emisiune medicală în care Dr. Menci – da, da, Mencinicopschi, care a fost găsit ca fundașii lui Juve, cu cifre proaste la InStat, și a prins cantonament prelungit – lăuda acest produs ca fiind cel mai vechi din lume și cel mai sănătos. Bătrâna Doamnă, mai veche și decât Menci, ar fi avut nevoie aseară de niște uleiuri esențiale care să-i mai îndrepte spinarea cocârjată căreia nici tricourile de culoarea sucului de portocale cu pulpă nu-i făcea o reclamă adecvată. Mamaie, ai început să te uiți prea mult la telenovele catalane, riști să te zaharisești!
Ești vai de cronica ta, Dănuț, mi-am spus chiar înainte de cele două meciuri de aseară. Mă pregăteam de premiera “Mantaua”, după Gogol, de pe televiziunea națională, cu Virgil Ogășanu în rol principal, când mi-a sunat reminder-ul smartphone-ului: Bă, se dă legătura pe stadioane, lasă cultura. Așa că am centrat pe arena din Porto fix când clocotea prima boacănă a serii. Go-goool, zbier, uitându-mă cum alde Chiellini, cam de-o seamă cu seniorul Ogășanu, îmi servesc bunătate de titlu.
FC Porto – Juventus 2-1
În primul rând, nu e normal să scrii despre Liga Campionilor când un asemenea meci e considerat cap de serie și mai ales dacă ți-ai mai băgat o baterie de RAM în laptop pentru Football Manager. Pe parcursul primei reprize, ca să văd meciul ăl’ bun, am închis televizorul de câteva ori, ca atunci când nu-ți convine scorul din joc și părăsești incinta fără Quit Game And Exit, pasionații știu bine despre ce vorbesc. De asta și cred că fotbalul viitorului nu mai trebuie transmis la TV, nu e interactiv.
Dacă o echipă de pe la noi ar fi luat golurile de aseară ale lui Juve, n-ar mai fi fost loc prin studiourile de televiziune și i-ar fi picat serverele lui Zuckerberg. Ca la furatul miresei au plimbat mingea de la unul la altul băieții lui Pirlo, de păreau că vor s-o dosească după pupitrul DJ-ului. A venit prin alunecare Taremi – un iranian care acum doi ani juca la Al-Gharafa, în Qatar, echipă pe la care s-a odihnit și Keșeru – și i-a agățat rochia. Scandal chiar la felul întâi. Nu-ți convine, ai alte așteptări, erai pregătit să faci și dedicații. Ce Juventus solicitaserăm și ce ni se oferea?
Special am evitat numele lui Bentancur, cetățeanul care o bâlbâise cel mai mult la golul din minutul 1 al portughezilor. E genul de nume care trebuie să-și vadă de treabă, să nu calce niciodată pe bec, să traverseze numai pe verde, să nu răspundă neîntrebat, să fugă de glumele facile ale colegilor, să nu-i placă poezia. Și, da, să nu paseze la portar când îi arde acoperișul. Iertare, domnule Arafat, pentru această figură de stil total nepotrivită! În Liga 1, la o fază similară, ar fi intrat Florin Marin până la mijlocul terenului ca să-și dojenească elevul. Am vrut să scriu Florin Halagian, ah, Autocorrect-ul.
Ca după un scenariu luat din cartea de bucate, italienii au scos mingea din ațe și în minutul inaugural al reprizei secunde. Ziua Cârtiței, nu alta, căci și de data asta părea că face defensivă subsemnatul. El și încă vreo patru flăcăi la fel de nepregătiți. Un oarecare Marega ar fi avut vreme să-și facă și selfie cu Demiral, de Light și ceilalți salariați ai Doamnei piemonteze, atât de simplu i-a fost să marcheze. S-ar fi făcut și 3-0 dacă Szczesny n-ar fi jenat o foarfecă de studio a lui Jesus Corona, apelativ parcă născocit în pandemie, cu gândul la nemurirea sufletului. Mexicanul – băiat bun. Precum colegul și compatriotul său dintre buturile lui Porto – acesta din urmă, la cât de prost au și atacat vizitatorii, și-ar fi putut omorî plictiseala vorbindu-ne despre aventura românilor de pe aeroportul din Cancun. Acolo faze, nu ce s-a întâmplat în capitala Portugaliei.
Ronaldo. Really? A creat o fază prin minutul 70 și putea primi penalty la ultima fază (băieții din camera VAR opriseră pesemne monitoarele, erau vreo 16-17 grade afară, intra unsă o bere), acțiuni pe care le-ar fi izbutit și omonimul său Ronaldo Deaconu de la Gaz Metan Mediaș. Noroc cu assist-ul lui Rabiot și latul lui Chiesa, care țin campioana Italiei la un 1-0 de sferturi, dar nu-i garantează și calificarea. La fel cum nici Scudetto, după mulți ani, nu mai e obligatoriu.
Sevilla – Dortmund 2-3
Da’ Haalandu’, cat e Haalandu’? Asta e întrebarea legitimă după ce prețul de vitrină al lui Mbappé fusese actualizat cu o seară înainte. Norvegianul Borussiei și francezul (încă) aflat pe statele de plată ale lui PSG sunt posterele de mâine ale țâncilor. Eu vreau să ajung ca Erling, ba eu ca domnul Kylian, ca să nu iasă cacofonie: cam așa se vor ciondăni cei mici, împleticindu-și limba. Messi și Ronaldo erau mai ușor de pronunțat. S-a votat eliminarea pensiilor speciale încasate de parlamentarii României, de ce n-am fi împăcați cu ideea trecerii în rezervă a senatorilor fotbalului ultimilor 15 ani?
După ce norvegianul a semnat o dublă pe terenul Sevillei, fiind și omul cu pasa decisivă la primul gol înscris de nemți (ce execuție, Dahoud!), pariez că niciun club de pe a treia planetă de la Soare nu-și permite achiziționarea sa. Nici a lui Mbappé. Doar Jeff Bezos, Bill Gates or Elon Musk să-l poată eventual cumpăra pe blondul care i-a devastat pe andaluzi. Ce contraatacuri, ce bine l-a văzut pe DVD omul cu transferurile de la clubul din Renania de Nord-Westfalia! Valoarea acestor inși cam asta e, dacă totul pare să se învârte în contextul ultimului an: Haaland e Moderna, Mbappé e Pfizer. Sau invers. Ronaldo, AstraZeneca, iar Messi alunecă spre Sputnik V, că Johnson&Johnson e abia la stadiul de autorizare.
Altfel, Sevilla a fost o gazdă primitoare: a deschis scorul după o acțiune în care galbenii cu dungi negre au țopăit ca niște călușari, iar apoi l-a și închis, dar a făcut-o oricum pe minus. La retur, n-ar fi exclus să aibă norocul din dubla cu CFR Cluj, însă Mercur mai este retrograd doar astăzi, iar Dan Petrescu nu antrenează la Dortmund.
Cronicile meciurilor din UEFA Champions League sunt sprijinite de cititori. Intri în rândul susținătorilor cu un abonament lunar, primești texte suplimentare și poți citi toate cronicile pe Patreon.
N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.