To’ar’șu Make îmi ridică mingea la fileu (ca-ntre voleibaliștii de un metru și zero și 100 de kile ce suntem) și mă invită, printr-o leapșă, să-mi expun planurile pentru blogul de față în 2011. Îi mulțumesc pe această cale că s-a gândit la mine.
Am însă o problemă. Planurile pe 2011 mă privesc pe mine și ele se resfrâng asupra blogului, care va ilustra astfel lucrurile pe care le voi face. Pentru că acest blog nu a fost creat pentru a scoate lumea din case, ci pentru a-mi da șansa să mă exprim în universul non-auto în care mă învârt. Câteva ore pe zi, dar mă învârt.
Așadar, extrapolând, blogul de față își propune, în 2011, așa:
- Să aibă un autor care să se bucure de fiecare zi în mijlocul mașinilor despre care scrie, pe care le vede sau pe care le conduce.
- Să aibă un autor care să se bucure de toate locurile frumoase pe care le va vizita în 2011, și aici includ Dortmund la mijlocul lui martie, concediul-road trip din vară prin Austria, Italia, Elveția și Franța, revelionul la Londra și o nouă vizită pe Bernabeu, probabil prin toamnă, cu Eliza – fanul perfect al celor de la Barcelona.
- Să fie locul în care oamenii dragi mie de la Bistrița să citească despre ce mi se întâmplă la București. Iar oamenii dragi mie de la București să citească despre cum a ajuns ardeleanul să se simtă bine în “orașul ăla mare și urât”.
- Să vă povestească cât mai inspirat întâmplările amuzante pe care le trăim cu toții, dar pe care mulți nu le expun pentru că n-au unde.
- Să corecteze #cudrag anumite apucături eronate.
- Peste toate, să fie plăcut. Atât.
Arunc leapșa mai departe prietenilor Nicolau, Cismaru , Hoinaru și recent premiatului Dragoș Asaftei.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
