Astăzi a fost Gala Autovot. Am muncit în ultima săptămână pe rupte pentru ca prezentarea să iasă OK, pentru ca oamenii să se simtă bine, pentru ca bloggerii să fie OK, pentru ca reprezentanții importatorilor să-i ia ca atare și pentru ca utilizatorii Automarket.ro să vadă Gala live video pe site la calitate foarte bună. Sper că am reușit. Măcar 50% dintre toate astea să ne fi ieșit și tot e bine.
Munca din spatele unui astfel de proiect este enormă. Nu vorbesc de proiectul Automarket, care ne ia oricum toată ziua, ci de proiectul Autovot, un eveniment pe care-l organizăm anual începând cu 2007. Și care a ajuns acum la cincea ediție. Votul în sine durează trei săptămâni, dar asta este cea mai calmă perioadă din întregul calendar al proiectului. Începe cu o lună înainte (sponsori, modele înscrise, reglaje ale sistemului de vot, teste, premii, sala pentru Gală) și se termină în ziua Galei, atunci când trebuie să te asiguri că paginile concursului sunt actualizate exact la ora la care noi prezentăm la Gală câștigătorii, că invitații vin la Gală, că toate elementele tehnice sunt la locul lor, că toate comunicatele sunt scrise, că știrea mare de pe site e redactată, că punctele sunt calculate corect de sistem, că punctele bloggerilor sunt actualizate corect, că putem filma live de acolo cu cameră, laptop și netul de care avem nevoie, că avem mâncare, băutură și scaune pentru toată lumea, că există roll-up-uri, că prezentarea mea e gata, că cel care mă asistă la prezentare schimbă cum trebuie slide-urile, că mapele sunt ok, că CD-urile sunt la fel de ok. În principiu, că toată lumea e fericită.
Și pentru asta, e nevoie de o echipă de tipi care își știu rolurile (mulțam Miki, Nazzonne, Biucs, Nicu și toți ceilalți care au avut un rol în pregătirea concursului și a Galei), de invitați care știu să se simtă bine, de bloggeri care destind atmosfera, de prieteni-voluntari care te susțin când îndoielile te fac să pui sub semnul întrebării o idee bună (merci Andra, Sorin și Toma), de bloggeri mari care înțeleg că blogosfera poate scoate capul într-o lume greu accesibilă (thanks Piticu, Bobby, Chinezu, Manafu și Cabral).
Respect. Și dacă e de învățat ceva după ce am văzut cu toții azi, acel ceva e faptul că împreună se pot face lucruri mari.
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
