Ca să nu mai rămâie mofturos şi anul acesta că n-a venit Caroline Garcia la petrecere (apropo, Sorana are două victorii anul ăsta cu franțuzoaica, dacă e s-o luăm în ordinea numerelor statistice de pe tricou), mam’ mare, mamiţica şi tanti Miţa i-au pregătit publicului din România o primă zi superbă la Transylvania Open. Așa, cât să cadă pe gânduri și să intre cu berbecul în introspecție și să se prindă măcar în timpul turneului că un WTA 250 organizat acasă nu are neapărat rolul de pompa bani în fundul jucătoarelor care dintr-un tur 3 la un Slam își schimbă complet garajul de acasă. Ci mai degrabă de a le duce pe ale noastre un pic mai aproape de nivelul de încredere pe care ar trebui să-l aibă pentru a ajunge să le bată pe cele care dintr-un tur 3 la un Slam își schimbă complet garajul de acasă.
Dacă marți e o zi stelară la Cluj, cu Ana Bogdan, Gabi Ruse și Sorana Cîrstea programate în șir indian începând cu ora 16 pe terenul central, ziua de luni ne-a făcut cunoștință cu câteva nume pe care le văzusem foarte rar la treabă în ultima perioadă, dar care n-au ezitat să-și taie o felie de tort când au fost invitate la masă. Și bine-au făcut: la simplu am avut două românce (Miriam Bulgaru și Patricia Țig) și ambele și-au câștigat meciurile – cu emoții, cum se face, doar nu degeaba ne-am antrenat aorta atâția ani înfața televizoarelor. Iar la dublu am văzut un amestec de nume cărora abia le învățăm grafia, cum ar veni și de nume cu care am tras la galere în ultimii ani și care ne-au ținut pe pedale pe terenul al doilea de la BT Arena.
ACESTE CRONICI ÎȚI SUNT OFERITE DE PORSCHE
Miriam Bulgaru – Ipek Oz: 7-5, 6-3
Despre Miriam Bulgaru ai auzit în mod cert până acum, chit că nu prea știi de unde s-o iei. Are 25 de ani, are experiență cu tona prin turneele ITF și prin calificările turneelor WTA, doar că încă n-a bifat ceea ce jucătorii de tenis numesc breakthrough – un turneu (eventual televizat) în care să ridice un pic ochii din țărână și să-i îndrepte în sfârșit spre zări ceva mai albastre.
Fata noastră stă pe buza numărului 200 WTA – mai urcă, mai coboară, dar s-a plantat acolo destul de serios și așteaptă să-i vină rândul la săritoare. Bineînțeles, în mintea noastră ne raportăm la locul 200 ca la un fel de bornă după care se cască hăul amestecat cu jucătoare care vin și jucătoare care pleacă. Dar permiteți-mi o comparație cu fotbalul și haideți să ne reamintim împreună faptul că locul 200 mondial în fotbal, de exemplu, joacă titular la Real Madrid și primește un salariu lunar egal cu toți banii câștigați în carieră de Pliskova. Știu – jocuri diferite, sisteme diferite, spectatori diferiți, bani diferiți – dar fiți siguri că dacă ar decide ăștia să schimbe tenisul brusc și să-l transforme în joc de echipă, Miriam ar fi titulară în fiecare seară de Champions League, ceea ce nu prea putem spune despre recenții învingători glorioși ai Andorrei.
Paranteză închisă.
În toamna asta, Miriam a părut că a găsit în sfârșit viteza a doua. La un turneu WTA 125 de la Ljubljana, a noastră a bătut-o pe Kaja Juvan acasă la ea în două seturi. În luna septembrie, i-a trântit două înfrângeri în Austria și în Italia domnișoarei Polona Hercog (fostă 35 WTA, actuală deținătoare a frumoasei vârste de 32 de ani). Și-a mai scrântit ceva nume decente: Chloe Paquet, Dalma Galfi, Eko Gorgodze. Nimic stelar, dar cât să se-adune la încredere.
Acestea fiind spuse, Miriam a intrat pe teren în primul tur de la Cluj cu tupeul unei jucătoare care a părut obișnuită cu turneele de genul ăsta. În realitatea paralelă și reală, Miriam a câștigat cu turcoaica Ipek Oz (venită din calificări) primul său meci la un turneu WTA 250. Partea bună e că nu l-a câștigat chinuit, ci structurat, cu game-uri solide luate în momentele sensibile, de exemplu când adversara a făcut nazuri și-a revenit de la 3-5 în primul set. Și cu meci câștigat la prima minge de-așa natură care s-a ivit prin preajmă, cum se lucrează la chirurgie.
Bonusul a fost un joc deschis și atletic, cu lovituri pline și curate, semn că Miriam ne va da de lucru în anii următori. Cronici ar fi.
Patricia Țig – Martha Matoula: 6-4, 6-7, 6-3
Patricia ne-a ținut cu rachetele la gură la US Open, când a trecut de turul întâi și-a dat de zidul Pegula, dar a demonstrat că ar mai fi săgeți în sac. Revenită recent pe frecvențe utilizabile profesional după niște lupte interne care n-au avut legătură cu tenisul, ci cu sălile de judecată, Patricia a urcat și-a coborât în partida cu grecoaica Matoula, lungind ziua întâi a turneului până aproape de miezul nopții.
În primul rând, meciul a început dubios, Patricia încercând încă să se înțeleagă cu suprafața de la Cluj, un hard atipic, cu tendințe de șmirghel, care te lasă fără talpă la bocanci dacă vrei să aluneci ca pe zgură și te descuamează dacă ai lipsa de inspirație să frânezi cu genunchii sau coatele pe el. Nici mingile nu se simt foarte bine la Cluj, pentru că puful verde se agață de podea ca mohairul de scaiete. Rezultatul e un teren extrem de lent, deci complet diferit de orice alt hard din lume („mai lent decât zgura”), cum mi-a zis Irina Bara la interviurile din seria Porsche Talks Tennis, în care româncele au concurat fără să știe asta într-un soi de quiz cu 20 întrebări din istoria tenisului feminin. Vin în curând, stați pe fază.
Revenind la meci, Patricia a început cu frâna de mână trasă, însă de la 4-1 pentru adversară a prins roșu-n obraji și a trântit-o pe Martha în colb cu 5 game-uri consecutive câștigate.
În setul al doilea s-au inversat polii magnetici: pe la 5-2 pentru a noastră ne rezervasem deja masă la cină, doar că BT Arena ne-a ținut lipiți de scaun încă o oră și jumătate în plus, pentru că grecoaica a revenit în partidă, a luat setul al doilea în tiebreak și a trimis la reciclat cele trei mingi de meci pe care le-a adunat Patricia. Estetic, meciul a fost absolut minunat, iar răsturnările de scor au părut desprinse din jocul rufelor în cuvă. Din fericire pentru toată lumea de la Cluj, Patricia a trecut atât peste momentul delicat, cât și peste haosul generat de cele cinci break-uri de la începutul decisivului și a luat elan spre final, unde-o aștepta fetița sa, cu care a sărbătorit victoria direct pe teren.
Singurul neajuns a fost că totul s-a întâmplat luni seară, când tribunele nu-s tocmai ofertante la capitolul spectatori. Poate că victoria asta muncită și adunată în trei seturi ar fi meritat ceva mai multă lume pe scaune. Dar ceva-mi spune că Patricia a trecut prin lucruri mai complicate decât atât.
Între timp, meciurile de dublu ne-au ținut treji între cele de simplu. Cel mai interesant a fost cel în care Irina Bara și Jaqueline Cristian au muncit serios pentru a le elimina pe Mara Gae și Viktoriya Tomova. Au fost două seturi strânse cu menghina în tiebreak până să se ajungă în decisiv, unde Irina și Jaq au apăsat pe butonul cu experiență și și-au luat culoarea corectă la ruletă. Meciul a fost însă dureros pentru Mara, proaspătă câștigătoare de US Open la dublu la juniori, pentru că în ambele seturi de până atunci a avut meciul în mână, de fiecare dată pe serviciul propriu. Prima dată la 5-3 în primul, apoi la 5-4 în al doilea. Dar e bine de știut că Mara are uneltele potrivite să ajungă în situația de a încheia un set și o partidă. Pentru diferența dintre meci câștigat și meci aproape câștigat, știm cu toții că e nevoie de multe laboratoare bifate în Universitatea de Tenis și Științe Mentale Avansate.
Și Monica Niculescu a ieșit bine dintr-un tiebreak decisiv la Cluj. Specialistă în dublu și-n misterele tenisului privit ca joc de echipă, Moni trage la două rame fără cârmaci cu Anna-Lena Friedsam, o nemțoaică pe care o atrage jocul de dublu și care la un moment dat urcase până pe 40 mondial. Le-au bătut cu 10-5 în decisiv pe Ali Collins și Andrea Gamiz și și-au rezervat loc bun într-un sfert de finală cu Irina și Jaqueline. Friedsam se va simți ca un fel de stranieră naturalizată în echipa de Fed Cup la meciul ăsta.
În sfârșit, Gabi Ruse și Alycia Parks au trecut lejer de Ilinca Amariei și Briana Szabo. Partea amuzantă e că Gabi și Alycia au făcut echipă și-au tras la aceeași barcă, deși cu coada ochiului și-au analizat una alteia balamalele care scârțâie. Asta pentru că marți, la simplu, urmează să joace una contra alteia în primul tur al turneului. Meciul a fost relativ simplu în special pentru că Briana Szabo, care învață tenis la doi pași distanță de BT Arena, a avut umărul ușor descentrat după o accidentare care i-a pârâit mobilitatea în calificările de la simplu.
În rest, de la Cluj merită amintită victoria cehoaicei Nikola Bartunkova în fața Dayanei Yastremska. Nikola o tipă de 17 ani care rupe prin circuitul ITF (are trei titluri anul ăsta) și despre care probabil că vom auzi în următorii ani cum am tot auzit de cehoaice de la Navratilova încoace. Școala bubuie în continuare, semn că acolo s-a lucrat sistemic, nu întâmplător.
Foto: Transylvania Open
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
