Dacă vom căuta reprezentarea grafică a expresiei neaoșe “atât s-a putut”, sintagmă pe care de altfel o detest ca pe taximetristul care te fumează sau îți vinde panseuri irelevante, meciul Igăi cu Madison este cea mai la îndemână mostră. Iar aici avem de a face cu un “atât s-a putut” pentru care lupta a riscat să schilodească mental ambele jucătoare. Până la ultimele două-trei mingi, fiecare dintre ele se ancora într-o ruletă rusească a speranțelor că va prinde loc pe marele afiș, acolo unde Sabalenka își aruncase lejer buzduganul. Balansul energetic le prinsese pe Swiatek și Keys ca într-o menghină din care săreau așchii după fiecare schimb. Cu precădere într-a doua parte a setului decisiv și în super-tiebreak. Fetele păreau dispuse să renunțe la tot. Tremurau, nu aveau curajul să se privească în ochi, le era teamă să conjuge departajarea.
Pentru o finală, pentru visul rămas încă orfan în adâncul sufletului atletei din Varșovia. Pentru “very good times”-urile americancei care în 2017 bifa primul mare ultim act din carieră, finala de la Flushing Meadows. Și ultima. Până astăzi, când i-am zărit în premieră dantura completă, zâmbetul perfect, exhibarea unor emoții care nu mai dibuiseră lumina zilei de când challenge-urile erau urmărite pe monitoare alb-negru. Nu știu pe unde eram acum 8 ani, dar la nivelul din acest șah etern cu Iga n-o văzusem niciodată. Nici ea nu bănuiește dacă poate repeta isprava cu Saba, dar e pe valul de adrenalină care îi îngăduie să negocieze cu orice dor. Ea, Maddie, pe care o chinuise Gabi Ruse în turul al doilea.
Dincolo, peste dealuri, de Ziua Internațională a Scrisului de Mână, Iga a ales din toată inima caligrafia. Să scrie hand-made, cum ar suna tălmăcirea de corporație. La 23 de ani ai săi, se situează în vârful a tot ce înseamnă tenis, cu toate că Saba e cu un cap peste în clasamentul WTA. De pe acest pisc, ești tentat să slalomezi și free style, să diversifici sau să reinterpretezi rețete, să demonstrezi că oul și găina au apărut fix în aceeași clipită, să creezi și momente instagramabile. Pricepem unde bați. Ne livrezi produsul cu de toate pentru ca la final să ne ținem cu sațietate de abdomen. A sperat ca a sa clasă incontestabilă să rezolve din start meciul cu Keys. Să se mai umble doar la formă, fondul trecea drept clasat.
Foto: Getty
Swiatek e totuși muritoare la Australian Open. Îi atârna de palmares o semifinală în 2022, azi avea șansa de a-și depăși rezultatul, căci performanță ar fi fost prea puțin spus pentru un fost număr 1 cu cinci Grand Slam-uri la activ. Numai că s-a complicat la 5-2 în manșa întâi, a lipit cu ce a găsit prin casă impresia că miroase a gaz de surpriză și a crezut că acel 7-5 din deschidere va torpila moral amenințarea de după fileu. A urmat un 1-6 care i-a convocat proprii pitici de pe creier la ședințe sulfuroase de spiritism. Erau îngroziți, tare și-ar fi dorit să dezerteze în alte dimensiuni.
Pe Iga dacă o prinzi bătând mărunt din buze, discutând cu ființele de pe cerebel, e clar că i-a picat greu, că e față în față cu subiectul pe care doar se păcălea că-l știe pe de rost. Ca atunci când, oricât de mult ai repeta, tot despre Eminescu trebuie să scrii. Posesoarea de șepcuță transpira abundent și pe ulița pe care unora le mijește mustața, nici analizele nu i-ar fi ieșit grozav. Transaminazele, TGO, TGP, toate mărite! Pe fundal, serviciile excelente ale americancei, o armă care a mâncat cot la cot cu moliile Australiei din planul celei care spera să revină cât mai curând number one.
Swiatek a avut minge de meci la 6-5 în decisiv, a ratat break-ul și a condus în super-departajare cu 3-1, 5-3 și 7-5. Chiar și cu 8-7, nivelul de tenis subordonând asistența, vorba unui fost fotbalist transformat în analist TV. Numai că Madison urma la butoane. As, apoi încă o servă care a trimis titirezul polonez într-o zonă a terenului care în mod normal nu există. Apoi serviciul acesteia din urmă, la 9-8 pentru Keys, a fost unt cu sare de mare pe franzelă franceză proaspăt scoasă din cuptor. Retur uluitor și forehandul polonezei ateriza dincolo. Acel dincolo care îi făcea bagajele la lumina danturii fericitei de 29 de primăveri din Florida.
Foto: Getty
Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?
Cronicile de la Australian Open îți sunt oferite de Porsche.
N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.
