Ca specie pe cale de dispariție, adică oameni care scrijelim despre sport fără să susținem păcănelele, suntem amorezați de neprevăzut. Mai cu seamă de cel din sportul cu sfera îmblănită, unde socoteala de acasă se potrivește de regulă cu cea din târg. Am tot făcut calcule și măsurători în aceste săptămâni australiene, iar rezultatul se învârtea invariabil în jurul a două variabile: Iga și Aryna. Ne-a scăpat din raza vizuală Madison și acum ne bucurăm sincer, din moment ce noi nu vânăm linia cu cireșe.
Victoria finală a lui Keys are ceva din savoarea Danemarca ‘92 sau Leicester 2016. Sigur, poveștile nu coincid întru totul. Madison nu a apărut chiar de nicăieri, precum entitățile mai sus menționate, și s-a apucat să răpună balauri la Melbourne. În ultimul deceniu, ea a tot zăbovit pe acolo, undeva pe la porțile închise ale castelului cu slamuri, doar că nu dădea semne că va găsi cândva și spărtura din zid.
Vrei să primești notificare cu fiecare cronică în momentul publicării?
Cronicile de la Australian Open îți sunt oferite de Porsche.
Ei bine, uite că a dibuit-o și a făcut-o pe acorduri eroice, așa cum îi șade bine unui cetățean american. Cu bătălii la limită, de câte trei seturi, în care a știut să se ridice de pe jos, să se scuture, să-și stăpânească emoțiile, să iasă din zona de confort, să-și construiască alta, mai mare, și apoi să o ia de la capăt.
Primul set al finalei cu Sabalenka a fost o capodoperă a doamnei din Florida. „Tot ce faci va fi folosit împotriva ta”, i-a transmis Madison adversarei sale. Și americanca a pus toată forța aia devastatoare din păliturile Arynei să lucreze strict pentru ea. Ași, scurte, mingi care au sărutat romantic tușa, viteză și energie, iată condimentele cu care Keys a pus-o pe butuci pe Sabalenka. Bielorusa s-a dezmeticit oarecum spre finalul setului, prea puțin și prea târziu pentru a mai emite pretenții.
Jocurile s-au inversat în al doilea act, pentru că Sabalenka nu-i vreo novice care să accepte cu capul plecat eșecul. Paralizată în primul set, Aryna a scos pe masă toate resorturile care zac în dânsa. Bielorusa și-a regăsit disciplina tactică, răutatea pozitivă și creativitatea, închizând actul al doilea cu două break-uri diferență.
Jason Heidrich/Icon Sportswire via Getty Images
Doar că mini remontada bielorusei și expunerea ei de putere nu au avut decât rolul de a ilustra dimensiunile uriașe ale acestui succes al lui Keys. Decisivul, jucat la un nivel care înmoaie și criticii de artă, a stat pe muchie de cuțit până aproape de tiebreak. Un tiebreak care nu a mai venit, pentru că Madison a găsit spărtura aia din zid fix înainte să se audă gongul. Scăpase, la 5-5 pe serviciul ei, dintr-o situație buclucașă, după care a făcut rost de două mingi de meci. Aryna a salvat-o pe prima, dar la a doua a rămas țintuită în spatele terenului. Keys, cu forehand-ul ei, tocmai inventase încă un unghi în ciuda geometriei. Ultimul.
Una peste alta, izbândă istorică pentru Madison Keys. Una care vine în sprijinul teoreticienilor care ne bat la cap că putem mereu mai mult. Că avem în noi resurse aproape nelimitate, doar că nu știm de ele și rămân latente. Keys, ucigașa de Igă și Arynă, ne îndeamnă să scormonim după dânsele și să le punem la treabă.
Andy Cheung/Getty Images
Și-a dat seama că se pricepe (și) la tenis când și-a admonestat aspru un unchi care, la 30-0 pentru Simona Halep, a strigat că urmează 45-0. În copilărie, Ionuț își imagina c-o să fie fotbalist, apoi a visat că va deveni muzician, după care a absolvit Științe Politice și a înțeles că nici măcar politician nu o să ajungă în viața asta. Și-a dat seama, până la urmă, că e mai înțelept să scrie, tăios și apăsat, despre toate astea.
