22 mai, anul Domnului 2087. Doar cei mai norocoși dintre noi vom fi încă pe internet. Fotbalul, însă, probabil că nu va fi dispărut. Iar cum familia tradițională e în plin avânt creativ, ne-am pune banii că și România va mai fi în preajmă, ca un soi de enclavă a rezistenței la evoluție. Iar drept dovadă că tradițional ne merge bine, proaspăt venit pe lume zilele astea, bătrânul (pe atunci) Meșter Jr. va scrollui morocănos pe blogul lăsat moștenire de taică-su, căutând să vadă ce s-a întâmplat în prima ligă cu fix 70 de ani înainte.
Va descoperi acest text: Salut, tati! Cu regret te informez că penultima săptămână din mai 2017 a fost una dintre cele mai schimonosite din istoria (cunoscută de noi) a fotbalului din România. Apropo, sper să mai existe așa ceva la ora aia. Pe scurt: s-au jucat 6 meciuri în trei competiții, s-au marcat 8 goluri și s-au strâns, în total, vreo 10.000 de spectatori. Tu ce mai faci, toate bune? A mai luat Trecutul Constanța încă un campionat, ceva? Ți-au mai rămas niscaiva dinți? Iliescu e bine?
Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Când am pomenit despre cele șase partide jucate la acest sfârșit de săptămână, am avut în vedere, desigur, și cele două semifinale de Cupa României, și finala de Cupa Ligii. De altfel, să ne trăiască obiceiurile și tradițiile culinare, pentru că e din ce în ce mai clar că datorăm sarmalelor puținul spectacol de care am avut parte în fotbalul românesc de dată recentă. Pentru că, dacă nu era acest preparat alimentar cu mai puțină varză decât am văzut zilele astea pe posturile de sport, probabil că Budescu și-ar fi practicat nobila meserie într-o țară mai potrivită pentru talentul său.
Așa, însă, rămas la Astra să taie frunză de viță cu carne tocată la câini. Iar câinii sunt, dragii moșului, un laitmotiv al vieții cazone a lui Costi Budescu. El i-a încurcat în ultima etapă din Playoff-ul deja încheiat și tot el a strâmbat din nas pe când juca în China, când i s-au adus niște frigărui mai dubioase la un restaurant din spatele stadionului. Budescu, așadar, a dat la Timișoara, în victoria cu 3-0 din returul semifinalei de Cupă, un gol care poate sta cu demnitate pe-un material video cu cele mai frumoase goluri din istoria fotbalului. Aici îl puteți vedea în plenitudinea sa estetică, dacă l-ați ratat pentru că ați decis la un moment dat în viață că nu mai merită să vă spargeți semințele în ritmul dromaderilor din fotbalul nostru.
Rămânem încă puțin la Cupa României. Cealaltă semifinală a fost mai disputată. Ca de obicei când vine vorba de olteni, aceștia au jucat la fotbal până i-au durut fălcile, dar s-au oprit brusc când s-a fluierat startul partidei. Într-atât s-au plâns înainte de meci că n-au avut suficiente bilete, într-atât ne-au amenințat că nu vor avea loc nici în finala de la Ploiești, într-atât și-au odihnit jucătorii pentru acestă semifinală, încât i-a eliminat o comună ilfoveană al cărei public adus cu autocarele de inimosul primar din localitate, părea, în proporție de peste 50%, virgin într-ale fotbalului. Atât de virgin, că mulți au încurcat stadionul cu biserica și și-au făcut cruce de fiecare dată când fluiera arbitrul.
După 1-0 pentru Voluntari în Oltenia în tur, voluntarii (sau voluntărenii?) și-au crevașat favoriții de pe margine cu intimul ”du-te, optareeee!” și chiar nemuritorul ”opsai, arbitreeeee!” la auturi de la margine. N-a fost tocmai bine, dar a fost suficient pentru un 0-0 care duce Sectorul Agricol Ilfov în finala unei competiții pe unde n-au mai trecut decât echipe din județe normale până acum.
Trecem la tenis. Păi ce, credeați că ajungem la Liga 1 Orange pe autostradă? Nu, fraților, vedem împrejurimile, că de-aia contruim frumos pe margine. Așadar, în turneul de categorie Premier WTA de la Roma, Simonei Halep i-au fost prietene râul și ramul, dar nu și solul. Simona e complet îndreptățită să spună bancul cu zgura, repetat și la această ediție de mulți participanți oripilați de calitatea suprafeței de joc.
La o alunecare banală în finala cu Svitolina, într-un moment în care controla clar meciul și avea 1-0 la seturi, piciorul româncei a refuzat să plece cu restul corpului înspre locul unde posesoarea lor dorise a le direcționa și a rămas înțepenit în urâcioasa zgură, groasă și grea ca un sos adevărat de spaghete. Urmarea: o entorsă care a făcut-o pe Simona să piardă finala și, dacă glezna nu i se dezumflă până săptămâna viitoare, ar putea-o face să spună ”À bientôt” și unui Roland Garros în care în mod normal ar pleca favorită. La final, Svitolina a primit trofeul, iar Halep o farfurie pe care i-o va dona probabil lui Budescu ca platou pentru sarmale.
Despre ce era vorba în textul ăsta? Așa, prima divizie. Ei bine, fraților, aflați că în prima divizie din Spania Real Madrid a câștigat campionatul în fața Barcelonei după o victorie la Malaga care-l face pe Zidane să se transforme din zeu în niveul superior de beatificare. Din ultima etapă n-am rămas însă neapărat cu victoriile Realului și ale Barcelonei, ci mai degrabă cu bastârcile cu transversala executate de japonezul Inui, un tip liniștit după vorbă și după port care joacă la Eibar. Aici aveți un exemplu concludent.
Peste gârlă, în Anglia, Arsenal a rămas în afara locurilor de Champions League pentru prima oară după 21 ani, locul fiindu-i ocupat de echipa de ciucameți conduși de Klopp, care nu s-a sfiit să ceară conducerii șapte fotbaliști adevărați în această vară, dacă vor să-l mai vadă la față și sezonul viitor. Dincolo, la poalele macaroanelor, Juventus își menține bocancul pe gâtul Seriei A cu al șaselea titlu consecutiv după un 3-0 cu Crotone, echipă la care românul Adrian Stoian nu a jucat numai așa, de-al naibii.
Bayern a luat și ea al cincilea titlu consecutiv în Germania, dar parcă acolo tot au mai avut latinii sătui de rezultate previzibile ce vedea, pentru că nou-promovata Leipzig, susținută din penumbră de dozele de Red Bull pe care le bem când nu ne place cafeaua și avem de condus pe drumuri lungi, și cenușăreasa Hoffenheim au prins locuri de Champions League. Dar, dacă vi se va părea cumva normal la anul să vă minunați că o echipă din orașul Sinsheim (35.482 de locuitori în cap, că nemții îi numără de le află și mărimea la pantof) a ajuns în cea mai tare competiție din Europa, avem un singur cuvânt pentru voi: Urziceni. 14.000 de suflete și încă numărăm, baby!
Și uite-așa, cu un ocol pe după livada cu cireși, am reușit să ajungem în sârșit cu gândul pe meleaguri natale. Și iată și cele trei partide din Playout-ul Ligii 1 Orange pe care cu siguranță le-ați fi ratat de tot dacă nu apucam noi să vorbim despre ele în acest final apoteotic de cronică despre totul și nimic. În principiu despre nimic, dar hei, speranța moare ultima.
Poli Iași – Gaz Metan Mediaș 1-0
La Iași, Poli și Gaz Metan au părut complet deranjate de minge într-un meci bazat exclusiv pe faulturi dure, foarte dure, respectiv criminale, terminat în mod surprinzător cu doar un cartonaș roșu și un penalty. Ratat, evident, că de la un loc în jos e greu cu execuțiile astea complicate. Din fericire, altfel combativii suporteri moldoveni au fost destul de reținuți, contribuția lor strămoșească la războiul de pe teren venind, pe filiera familiei tradiționale, prin niște reprobabile zgomote care imitau cântecul ciorii când eliminatul gazmetănean Eric se îndrepta către vestiare. Scorul final a fost de 1-0 pentru Iași la fotbal, dar la rasism s-a lăsat din păcate cu goluri multe, mai ales că Iașul e, știe toată lumea, un oraș în care umblă pe stradă doar Übermenschi în chiloți cu dantelă.
Pandurii Târgu Jiu – ASA Târgu Mureș 1-0
Ca orice fotbaliști care reușesc performanța să câștige mai puțin decât o face un corporatist din București, jucătorii de la Pandurii ne sunt simpatici, așa că ne-a bucurat victoria lor cu 1-0 împotriva muribundei Târgu Mureș. O victorie cu semantică adâncă pentru olteni, pentru că rezultatul i-a adus la egalitate de puncte cu Chiajna și Timișoara. Cele trei se vor lupta în ultimele trei etape pe trei locuri din care unul rămâne în Liga 1 Orange, unul ajunge la baraj cu UTA, iar ultimul îi va da timp uneia dintre echipe să reflecteze asupra fentelor nereușite din acest an în liniștea mormântală a ligii secunde. Acolo unde nu există durere și suferință, doar sânge și ficați puși la uscat.
FC Voluntari – FC Botoșani 1-0
Pentru că despre meciul timpuriu jucat de Timișoara cu Chiajna am vorbit deja în episodul trecut, trecem la ultimul meci al rundei, disputat doar pentru că televiziunile au plătit bani grei pentru el înainte să știe pentru ce au dat de fapt banii. Voluntariul a învins Botoșani cu 1-0 și a scăpat de emoțiile legate de retrogradare, plusând, așa cum am văzut la începutul acestui text, cu o calificare aproape stoică în finala Cupei României. Astfel că, în cazul în care băieții lui Claudiu Niculescu vor bate Astra în finala Cupei, pot să rostească un refren celebru, nițel modificat: ”Lăsați-ne să ne pregătim pentru Liga Pionilor”.
Așa să ne-ajute Zamolxe.
Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Despre Andrei nu se știu foarte multe lucruri, însă este cert că e atât de pasionat de fotbal, încât legenda spune că și-a trăit jumătate din viață în mașină, pe drumurile dintre stadioanele din țară și nu numai. Ultima dată a fost văzut în fața televizorului, așteptând cu interes momentul în care nu va mai avea cum să ia peste picior fotbalul de la noi.
