E clar, n-avem scăpare. Și am descoperit parțial motivul pentru care bolile de inimă reprezintă principalul motiv de deces prin ținutul sarmalei ca produs gourmet. Cumva, ai noștri reușesc să te țină-n priză, ca pe liță, chiar și atunci când te aștepți ca după o săptămână de muncă să prinzi weekend-ul în brațe și să te relaxezi, ca omul, așteptând o etapă de Liga 1 Orange care s-a întins pe lungimea a cinci zile, de joi până luni. Altfel spus, ai noștri au avut nevoie pentru a încheia o etapă cam de tot atâta timp cât i-a luat șefului din Biblie să construiască Universul conform legendei. Din fericire, în acest caz nu a existat un Ion Crăciunescu care să analizeze la sânge fiecare fază, că am fi prelungit Geneza până după Noul Testament, pentru că la faza cu coasta ar fi trebuit dictat un penalty clar pentru periclitarea integrității corporale a adversarului.

Dar ne-am luat deja cu vorba și ne-am îndepărtat de subiectele fierbinți ale sportului românesc. În principiu, a plouat dulce-acrișor deasupra României transpirate în acest weekend. În primul rând, Europenele de Gimnastică de la Cluj au reușit să ne dovedească faptul că urma scapă turma și că sportivii cu dare de inimă nu au probleme de reumatism atunci când vine vorba de lupta cu primăverile. Apoi, în cealaltă parte a țării, la meciul Fed Cup dintre echipa de tenis feminin a României și cea a Marii Britanii, Ilie Năstase a reușit să-și închirieze locul pe coperta atlasului de biologie după ce fostul mare tenismen le-a ridicat în salivă pe adversare, oferindu-le îmbrățișări, momente de candoare și multă iubire cu zgură dâmbovițeană într-un ritm care a făcut ca până și cei obișnuți cu exploziile de cultură din cluburile din Mamaia să-și pună întrebări legate de integritatea cerebrală a ex-numărului 1 ATP.

Peste toate, însă, s-a jucat o nouă etapă din strămoșeasca noastră Ligă 1 Orange, un campionat care cel puțin spre finalul său pare încins ca fierul de marcaj pe tauri și poate că ar merita pe alocuri ceva mai multă încredere și atenție din partea celor care l-au renegat și și-au promis că nu se vor întoarce vreodată cu fața la campionatul românesc după căderile de calciu din vremurile pline de bani și glorie.

Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.

FCSB – Viitorul 1-1

Iar vârful absolut, această Chomolungma a etapei, a fost partida dintre FCSB și Viitorul, cele două echipe care au rămas să-și împartă antiinflamatoarele pentru durerile pe care ți le dau ghearele reciproce agățate în pulpele adversarilor în lupta pentru cățărarea pe vârful clasamentului.

După ce echipa lui Hagi reușise în turul Playoff-ului să se scuture de diavolii adunați de-a lungul timpului, învingând cu palme grele după ceafă o echipă bucureșteană care trecea printr-un început de criză de identitate care s-a lăsat la final cu schimbarea numelui, meciul care a încheiat etapa a șaptea a Playoff-ului găsea cele două echipe despărțite de 3 puncte în fruntea clasamentului. Și, de ce s-o mai dăm pe după stână, FCSB aștepta o victorie care i-ar cam fi facilitat rezervarea la restaurantul de după ultima etapă pentru a sărbători un titlu pe care bucureștenii l-au prins și l-au scăpat pe parcursul campionatului ca pe yo-yo.

După cum a început meciul, constănțenii au părut că s-au prezentat la stadion după o masă copioasă în care au halit cu nesaț pulpe de miel, ciolane și cefe până când li s-au înfundat diafragma. Înghesuiți în careul propriu ca umplutura-n cozonac, copiii lui Gică Hagi au trecut la capitolul “reușite” un singur lucru: faptul că n-au luat vreo 4-5 goluri în primele 20 de minute, perioadă în care Alibec și colegii săi de dușuri i-au ridicat constant valoarea acțiunilor pe bursă portarului Râmniceanu, care probabil că după meci s-a trezit cu tone de mailuri de la scouteri, așa cum se trezesc dirigintele cu tone de flori în prima zi de școală.

Iar când Râmniceanu n-a avut extremități care să ajungă la mingile care strângeau careul la un moment ca un elastic de chiloți, barele porții demonstrau că Național Arena poate reprezenta râul și ramul pentru oricine în condițiile în care stadionul-mamă a găzduit oricum în scurta sa istorie modernă jumătate dintre echipele din Liga 1 Orange. În sfârșit, când nici portarul și nici barele nu au mai ajutat, Țîru a scos de pe linia porții un șut al lui Enache, care driblase anterior portarul și a decis să trimită mingea spre poartă cu rata de doișpe, oferindu-i timp adversarului său să se replieze și să respingă.

Scăpați din pumni fără să fie numărați, constănțenii începeau să respire ușor fără aparate cu câteva minute până la pauză când Pintilii a urmărit într-un careu pustiu o centrare a lui Boldrin și a băgat clonțu-n minge, marcând pentru 1-0 și demonstrând că golul de consolare poate fi marcat și de echipa care conduce meciul în condițiile în care tabela putea fi cocârjată cu goluri până la pauză.

După 45 de minute în care echipa lui Hagi a existat doar pe ștatele de plată, așa cum există unii bugetari prin hrubele întunecate ale instituțiilor marcante ale țării, internetul și-a adus aminte de durerosul trecut al celor două echipe în duelurile directe, invocând din nou înțelegeri mutuale și mișcări tectonice subpământene între finul Becali și nașul Hagi.

Iar începutul de repriză secundă le-a cam băgat porcul în coteț comentatorilor. Viitorul dovedea că nu poate ieși din limitele fotbalului sezonier și a încercat să răstoarne orice regulă logică, oprind atacurile în propriul careu de 16 metri și așteptând să fie călăriți precum caii din filmele cu Florin Piersic. Metodă ciudată de a încerca să recupereze un gol în minus pe tabelă.

După alte trei ratări masive ale celor de la FCSB, Hagi a decis să renunțe la experimentele tactice prin care echipa sa înfunda chiuveta și l-a introdus în teren pe Țucudean, jokerul cu față de iubitor de mașini scumpe marcând la doar trei minute de la tradiționalul smoc de iarbă introdus în sân de jucătorii care amestecă astfel filosofia lui Dalai Lama cu cea a personajelor lui Rebreanu. A fost momentul în care toate calculele scepticilor au intrat în scurtcircuit instantaneu, pentru că un egal reușea să mențină Viitorul în lupta pentru titlu în condițiile în care FCSB mai are de sărit trei garduri cu sârmă ghimpată până la finalul campionatului.

Golul lui Țucudean a coincis și cu o accidentare care a amestecat groaza cu hohotele de râs, Hodorogea sucindu-și crunt glezna în momentul în care încerca să se bucure pentru gol alunecând pe gazon, așa cum a văzut la televizor că fac fotbaliștii.

În finalul meciului, Viitorul a pus lacătul pe poarta proprie și a izolat garnitura cu rășină epoxidică, ceea ce i-a făcut pe jucătorii bucureșteni să crape degeaba bușteni pentru un foc de tabără care n-a mai fost aprins, în ciuda faptului că Bălașa a avut mingea pe șiret în mijlocul careului în minutul 96, fisurând peluza cu un șut care a pornit radarele antiariene de la Mihail Kogălniceanu.

S-a terminat astfel egal, iar punctul smuls cu patentul din gingie de Viitorul fix înainte ca dintele să necesite implant le mai oferă constănțenilor câteva guri de aer în încercarea de a-și egala adversara în clasamentul Playoff-ului, acolo unde cele două echipe rămân despărțite de trei puncte înainte de final. Nu uităm însă că următorul meci al celor de la FCSB este cel cu Dinamo, partidă în care se poate întâmpla orice. Poate chiar și să-l vedem pe Ilie Năstase liniștit la tribuna VIP, fără să le invite pe soțiile fotbaliștilor la o tură cu mocănița.

Craiova – Dinamo 2-2

Dacă ar fi fost după spectacolul de pe teren, și nu după pozițiile în clasament, meciul dintre Craiova și Dinamo ar fi trebuit analizat pe larg, ca-n caracterizările de personaje de la Bacalaureat. Așa, însă, v-am ținut îndeajuns de mult în priză cu meciul dintre FCSB și Viitorul, astfel că trecem rapid peste o partidă care s-a jucat în ritm alert și cu țeava la ceafă pentru ambele echipe participante la triaj.

După ce vedeta Ivan i-a furat statistic golul lui Băluță, împingând cu fruntea în poartă o minge care oricum ar fi intrat în plasă, cei de la Dinamo și-au scos lesele și au început să latre la adversari, iar Romera a egalat cu un șut care dacă ar fi fost reușit prin Premier League l-ar fi transformat pe dinamovist în țintă pentru cluburile cu pedigree ale Europei.

Dinamo a trecut în avantaj după un gol al lui Nistor, care a profitat de un croissant executat de Dumitraș în propriul careu, fundașul craiovean bărbierind mingea la o centrare altfel mediocră venită de la Hanca. Al doilea gol dinamovist i-a supărat rău pe craioveni, care au reacționat strămoșește, atentând la genunchii lui Nistor la o fază la care Mateiu a fost exmatriculat și rugat să vină cu ta-su’ tuns în tribună în etapa următoare.

Dar craiovenii sunt un soi de Zinedine Zidane al echipelor de fotbal și demonstrează când nu se mai așteaptă nimeni că le rămâne în ADN fix atât fotbal cât să le bage mortu’-n casă măcar cu jumătate de sicriu adversarilor lor. S-a întâmplat în minutul 92, când Zlatinski a oprit ca-n manual o centrare în careu, l-a învârtit pe Romera ca pe omletă și a marcat cu sete de la șase metri înainte de a-și vărsa disperat lada de înjurături realizate de joint venture-ul bulgaro-român către banca lui Dinamo. De altfel, Zlatinski a primit cartonașul roșu după finalul meciului pentru că a încercat să-i explice lui Contra ușor cam apăsat cum se pun castraveții la murat.

Astra – CFR Cluj 0-1

În celălalt meci al Playoff-ului, Astra Giurgiu a demonstrat încă o dată că mai respiră în acest sezon exclusiv în Cupa României, acolo unde echipa lui Șumudică se va pălmui cu Timișoara în semifinală pentru a prinde trenul singurului trofeu rămas sub radar. Asta pentru că giurgiuvenii, intrați en fanfare în Playoff acum fix 7 etape, au luat din nou bătaie de la CFR Cluj, echipă care a reușit performanța de a căpăci campioana de patru ori în acest sezon.

În meciul jucat sâmbătă la Giurgiu, golul victoriei clujenilor a fost marcat de Deac, în minutul 51, moment care ne-a confirmat din nou motivul pentru care jucătorul de 31 de ani a devenit peste noapte unul dintre cei mai doriți atacanți din România. În rest, Șumudică s-a mărginit să confirme din nou, așa cum o face de câteva etape consecutive, că nu este interesat să continue la Astra și că, vorba reclamei, ținta lui este durerea celorlalte echipe rămase în Cupă.

Timișoara – Mediaș 1-0

În zona crepusculară a Ligii 1 Orange, nu am asistat la nimic nou sub soare. Playout-ul, fază a campionatului în care opt echipe scot mâinile din apă pentru a încerca să se agațe de vreo trestie uitată pe marginea viiturii, a confirmat din nou faptul că Timișoara s-a transformat din zombie lepros într-un soi de prinț sub comanda chirurgului estetician Ionuț Popa. După ce i-au bătut cu 1-0 pe cei de la Mediaș cu un gol marcat la ora închiderii, bănățenii sunt tot mai aproape aproape de salvarea de la retrogradare, deși știm deja că au început campionatul cu minus 14 puncte pe CV.

Chiajna – Voluntari 0-2

La Chiajna, derby-ului comunelor limitrofe din județul Ilfov s-a terminat cu victoria socialiștilor de la Voluntari, care și-au bătut adversarii cu 2-0 în deplasarea de pe covorul sintetic de la marginea centurii de nord. Iar echipa lui Dan Alexa pierde încă un meci în lupta pentru salvare cu amărâții de la Pandurii și cu amețiții de la Târgu Mureș, fiind nevoită să se uite la documentare alb-negru pentru a-și aminti cum era pe vremea în care reușea să câștige un amărât de meci în Liga 1 Orange.

Pandurii – Botoșani 1-1
Poli Iași – Tg Mureș 0-0

Apropo de Pandurii și de Târgu Mureș, vestea bună pentru suporterii celor două echipe este faptul că acestea au reușit să smulgă câte un egal în meciurile jucate cu Botoșani, respectiv la Poli Iași. În cazul celor de la Mureș, care joacă rol de luminiță de la capătul greșit al tunelului, am notat ușoare spasme musculare. Nu e încă foarte clar dacă acestea vin pe filieră managerială, având în vedere că la cârma navei în paragină a fost așezat Ionel Ganea, un tip care e în stare să te transforme în lustră dacă nu-ți ari partea de teren care-ți este oferită în arendă.

Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.

[table id=94 /]

[table id=95 /]

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.