În timp ce noi ne întorceam pe partea cealaltă a primăverii, întinzând mâinile după temperaturile din ce în ce mai digerabile, fotbalul din Liga 1 Orange a luat o pauză pentru ca Echipa Națională să mai joace un meci de fotbal cu reguli de whist, joc în care ai șansa să-i bați pe cei mai buni dacă reușești să termini cu zero în CV. De data asta a fost 0-0 cu Danemarca după o partidă plictisitoare ca o scenă din filmele românești văzută în super slow motion. Motiv numai bun pentru arhanghelii fotbalului românesc să găsească vinovatul pentru declinul sportului cu bășica în versiune carpato-danubiano-pontică: Christoph Daum, neamțul care n-a apucat să facă spumă în cele doar 6 luni de când dă din hățuri pe calul național căruia i se văd coastele ca pe țambal, dar care mai are puțin și i se impută pierderea Basarabiei, dispariția Tezaurului și, evident, ieșirea lui Prunea din meciul cu Suedia de la Mondialul din ’94.

Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.

Până una-alta, notăm faptul că România mai are șansa lemnului pe foc când vine vorba de calificarea la Mondialul din Rusia și trecem rapid la celălalt mare eveniment al pauzei de masă din Liga 1 Orange: transformarea oficială a Stelei București în FCSB prin hârtiile Ligii Profesioniste de Fotbal. Poveste pe care cei fideli cauzei cronicilor din seria Faza pe Fotoliu știu că deja am disecat-o ca pe șoareci la momentul oportun, adică atunci când patronatul echipei a anunțat că nu mai rezistă psihic în fața presiunilor Armatei și că se transformă în acronim. Cumva ca omida în fluture, dar în sens invers.

FSCB – Dinamo 2-1

Una peste alta, Fostul Club Steaua București nu putea să găsească un moment mai bun pentru năpârlire: fix la buza unui meci de Playoff contra celor de la Dinamo, ocazie perfectă pentru a pune la conservat palmaresul recent cu miros rânced și pentru a începe un nou top de hârtie pe care să dactilografieze pe curat.

Dacă vechea Steaua se chinuise în ultimele 10 meciuri contra celor de la Dinamo cu sporul unei gravide care încearcă să facă abdomene, noua – sau noul, nu-i mai știm exact genul așa cum nu-i bănuim corect identitatea – FCSB a reușit să marcheze după doar 10 minute contra echipei care-i înfundase țeava cu goluri în meciurile directe jucate în acest sezon din campionat și Cupa Ligii. Autor a fost Alibec, cel care are puseuri fulgerătoare de talent amestecate cu băi îndelungi în nămol: șut plasat de la 25 de metri după o fază în care butoiașul fantomic a vărsat zeamă de ciocan peste adversarii care încă-și băgau șosetele în ghete.

Eficienți în acest Playoff în fața porții ca o roată pătrată montată pe Bentley Mulsanne, dinamoviștii au primit golul adversarilor ca pe un soi de sirenă de Ambulanță, sărind din pat ca la cutremur. Urmarea a fost două ocazii majore la care Niță, portarul Stelei, a ieșit în evidență ca basorelieful lui Decebal la Dunăre. În rest a fost destul de multă liniște, Contra și Reghecampf transformând Arena Națională în tablă de șah pe care cei doi și-au așezat cu mult prea multă grijă regii și nebunii.

Probabil că Guriță a stat cu gurița pe jucătorii săi la pauză, astfel că dinamoviștii au scăpat de la vestiare ca varza din butoi înspre sarmale. După o fază inițială la care atacanții dinamoviști s-au invitat să șuteze la poartă după modelul seratelor dansante la care participă singura domnișoară din sat, Dinamo a marcat în sfârșit prin Nemec, care a băgat cornul în pernă și a spart în minutul 57 coșul cu puroi din apărarea adversarilor.

FCSB a urcat din nou în tren imediat după egalare, cumpărând bilete pe ruta spre poarta dinamovistă. După ce De Amorim l-a transformat pe Cerniauskas în personaj de poster, Reghecampf a scos din carapace ventuza Boldrin, care a marcat la prima atingere a mingii și a îmbrăcat astfel haine de supererou cu o singură putere: golul cu latul din fața porții, o metodă pe cât de simplă, pe atât de complicat de înțeles pentru majoritatea jucătorilor din România, ocupați de obicei cu atingerea absolutului prin călcâie de efect din execuții realizate exclusiv la 5 contra 2-urile de la încălzire.

Finalul de meci le-a aparținut în mod evident celor de la Dinamo, care au atacat cu toate armele disponibile, de la pietre de praștie la obuze. A fost momentul în care a ieșit în evidență arbitrul Istvan Kovacs, care a reușit performanța de a fi înjurat în cor de ambele echipe pentru decizii luate cu regulamentul de la Lupte greco-romane în brațe.

Cea mai notabilă astfel de hotărâre de guvern a fost penalty-ul refuzat celor de la Dinamo la o fază la care Patrick Petre, băiat de fotbalist cu aceași nume, a fost agățat și corupt în careu de Pintilii fără ca autoritățile să ia măsuri. Dinamo a fost, totuși, aproape de egalare la ultima fază a meciului, când Rivaldinho, alt băiat de fotbalist cu aproximativ același nume, a nimerit bara laterală și a confirmat astfel faptul că așchia nu trebuie neapărat să sară departe de trunchi, ci doar să nu nimerească poarta atunci când contează cu adevărat.

S-a terminat 2-1, iar FCSB se poate lăuda cu un procent de 100% de victorii în meciurile directe cu Dinamo și cu o situație în clasament care-i oferă încă speranța că gazelele lui Hagi se pot împiedica în salturile lor senine din savană. Între timp, Dinamo respiră din ce în ce mai greoi la 10 puncte de lider și salută din mers titlul și în acest sezon, trăind din amintirea victoriilor crunte pe care le-a administrat Stelei în meciurile din Cupa Ligii, o competiție care la nivel de magnitudine are cu efectul cutremurului pe care-l generează o tigaie scăpată pe gresie de o gospodină din Întorsura Buzăului.

Astra – Viitorul 1-2

Cel mai frumos meci al etapei s-a jucat la Giurgiu, acolo unde Astra încerca să revină pe turnantă în Playoff după ce echipa lui Șumudică a început partea finală a campionatului cu roțile sparte. După ce au reușit să le încurce firele operației celor de la Viitorul într-un meci de Cupă jucat cu câteva zile înainte, băieții de la Giurgiu au intrat în teren cu impresia că fac binging și că toate episoadele serialului sunt identice dacă în ele joacă aceiași actori.

Problema celor de la Astra a fost însă că Hagi a venit la Giurgiu ca uraganul Katrina, decis să le mute acoperișurile adversarilor. Drept urmare, Viitorul putea lejer să adune de-un 4-0 cinstit în minutul 37, însă constănțenii s-au mulțumit doar cu 2-0 după ce au fost îndeajuns de aroganți încât să rateze două penalty-uri. Cu Budescu retras în glorie la vestiare în minutul 10 după ce i s-au înnodat mușchii prin coapsă și cu Săpunaru intrat decis să marcheze și să scoată penalty, doar că ambele la poarta sa, giurgiuvenii au avut nevoie de timp pentru a-și unge rulmenții.

Prin minutul 40 au marcat însă, prin Daniel Florea, un gol numai bun pentru a aprinde din nou becul pe stradă, iar la fix 3 minute mai târziu au primit un penalty care ar fi trebuit să însemne semnarea și parafarea contractului prin care meciul dintre Astra și Viitorul intra oficial în spitalul de nebuni. Dar nu s-a întâmplat asta. Pentru că același Daniel Florea a ratat al treilea penalty al meciului, trimițând partida sub formă de manuscris în paginile caietelor pe care zac grele scenarii de Hollywood.

După ce a a ars cu flacără violentă timp de o repriză, jocul s-a liniștit după pauză, când cei de la Giurgiu au jucat cu tupeul celor care-și propun să apere distanța minimă care-i separa de adversarii lor pe tabelă. Dincolo, Viitorul a băgat 3 puncte în buzunar și s-a dus din nou în vârful clasamentului, îngroșând gluma cu amidon sub formă de fotbal granulat.

Craiova – CFR 1-4

După cum știm deja cu toții, Craiova a reușit să-și îmbătrânească suporterii cu cel puțin 10 ani în acest sezon după ce a alternat perioadele în care părea că se bate la titlu cu cele în care galeria olteană se roagă la praz că băieții lor nu joacă în Playout, unde ar risca să fie scoși în decor de te miri ce echipă falimentară căreia-i crește mucegai pe la nas.

După meciul cu CFR, craiovenii au primit două vești, una bună și una rea. Cea bună e că au marcat în sfârșit după ce ultimele trei partide se terminaseră 0-0, dovezi irefutabile ale jocului spectaculos și plin de suspans pe care-l practică urmașii lui Balaci. Cea proastă e că s-au lovit de CFR ca de tren, pentru că clujenii au marcat de patru ori într-o partidă pe care nu au dominat-o, dar au transformat-o în matematică prin metoda eficienței absolute: gol la aproape fiecare fază de poartă. De fapt, nici măcar nu a fost nevoie de fază de poartă în adevăratul sens al cuvântului, pentru că CFR a demonstrat că poate marca și de la 25-30 de metri atunci când e nevoie sau când Deac primește apă la moară și-ncepe să macine porumbul.

Voluntari – Mediaș 2-2

În partea de jos a clasamentului, acolo unde scopul echipelor o dă-n filosofii de coafor care discută esența existenței în Liga 1 Orange sau a hăului care se cască înspre divizia secundă, cel mai interesant meci a fost cel dintre Voluntari și Gaz Metan Mediaș. Altădată considerați unii dintre mărunții din prima ligă, cei din Mediaș au ajuns să se uite de la înălțimi alpine înspre mărunții din Voluntari, un soi de comună ridicată la grad de oraș doar pentru că e legată de o barieră mereu coborâtă de Bucureștiul întreprinzător din zona de birouri.

După 1-1 la pauză, Voluntariul a părut că a găsit găina pe ouă în minutul 86, când Laurențiu Marinescu a marcat pentru 2-1 și a confirmat faptul că în fotbal nu contează cât de lung ai bulevardul, important e cât și cum gândești să-l vinzi corporațiilor care vor clădiri înalte la margine de sat. Mediașul a egalat însă la ultima fază a meciului, prin Cristea, care a adus astfel punctul prin care ardelenii își confirmă poziția de lideri din clasamentul Playout-ului, loc care în acest an asigură calificarea în rundele preliminarii ale Europa League dacă ai norocul și inspirația de a nu te afla pe marginea prăpastiei falimentului sau a insolvenței.

Iași – Timișoara 1-0

Cealaltă echipă cu pretenții la primul loc al clasamentului echipelor aflate sub influența pshică a eșafodului este Poli Iași. Moldovenii și-au trecut în cont a doua victorie în trei meciuri în Playout după ce au reușit să câștige contra Timișoarei într-o partidă care s-a jucat între moldoveni și bănățeni, dar a fost decisă de un maghiar, Bole, care i-a așteptați pe toți cu pâine, sare și kurtos kalacsi la ieșirea de la vestiare, în minutul 46.

Chiajna – Pandurii 0-1

Meciul din Chiajna și Pandurii era așteptat cu sufletul la gură de masochiști, pentru că cele două echipe au dovedit pe parcursul campionatului că insolvența pe de o parte și lipsa de valoare pe de altă parte pot reprezenta argumente fabuloase pentru ca fotbalul să-și ia bocceluța în spinare și să plece de acasă fără a mai da semne de sănătate.

În final, au câștigat oltenii la limită, chinuit, cu 1-0, scor care aduce prima victorie pentru Pandurii în acest an și a treia înfrângere pentru Chiajna în Playout. Moment perfect pentru că ilfovenii să ia o gură sănătoasă de aer și să învețe să-și țină respirația pentru un timp cât mai îndelungat sub apă, acolo unde probabil că-și vor găsi gâtul legat de bolovan începând cu toamna anului viitor.

Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.

Botoșani – Târgu Mureș 2-0

În sfîrșit, FC Botoșani i-a primit cu brațele deschise pe necăjiții de la Târgu Mureș, care lustruiesc ultimul loc din clasament și nu par că au vreo șansă să se ridice de acolo până la finalul campionatului, când își vor regăsi numele lângă lumânări. Scorul final a fost 2-0, însă Mureșul nu a plecat de la Botoșani fără să-și confirme poziția și imaginea printr-o ratare din 5 metri cu jumătate de poartă goală în față pe care Emil Dică va trebui s-o șteargă rapid din CV dacă va dori să prindă din vară o echipă cu miros de primă ligă.

[table id=82 /]

[table id=83 /]

Mircea Meșter

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.