Nici nu se uscaseră bine mingile după mișcările de scafandri pe care le-au făcut prin noroaiele din ultima etapă a Ligii 1 Orange, că întreaga suflare mioritică rămasă încă atentă la evenimentele complet haotice care au loc în campionatul nostru făcea ochii mari și rămânea cu gura căscată ca leul din genericele Metro Goldwin Mayer. Cauza: trei vești care au lovit fotbalul nostru cu forța meteoritului care a trimis dinozaurii la cimitirul vesel în Jurassic.
Prima venea dinspre cei de la Dinamo, cărora pauza de iarnă le-a formatat hardurile pe care era înregistrată victoria cu 4-1 contra Stelei din Cupa Ligii, ultimul meci jucat în fotbalul nostru înainte ca șoricii să acopere ca-n poeziile lui Coșbuc burțile intense ale unora dintre atacanții cu nume de prin campionat. După două înfrângeri la limită, contra Viitorului și apoi contra Chomolungmei din Chiajna, Ioan Andone a fost sacrificat în piața publică printr-o mișcare fulgerătoare pe care noul manager Adrian Mutu, personaj principal inventat la mijlocul filmului, o aștepta cu sufletul la gură și rânjetul pregătit. În locul lui Andone s-a așezat pe tronul dinamovist Cosmin Contra, care urma să ia în brațe coșul cu ouă și să-l plimbe senin printre botoșăneni în primul său meci ca antrenor în Liga 1 Orange după ce a făcut în ultimii ani turul lumii ca pinguinul Apolodor.
A doua veste care a mestecat în vârful clasamentului a fost una venită dinspre pacifiștii și neutri elvețieni: Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne a făcut din nou curățenie prin deciziile pline de mucegai ale comisiilor bucureștene care decid să ia puncte muncite pe teren cu ușurința cu care statul îți blochează conturile pentru că un angajat a uitat să-ți șteargă din sistem o datorie deja plătită. În urma deciziei venită din țara vacilor mov, Gaz Metan Mediaș a primit înapoi cele trei puncte cu care echipa sibiană fusese amendată în iarnă, iar Mediașul se trezea din nou în mijlocul zonei de Playoff, dedicată celor care vor vedea cum cântă îngerii la finalul campionatului. Însă, așa cum vom observa ceva mai târziu, deciziile de la TAS sunt cam singurele care mai aduc puncte pentru Mediaș în acest an, pentru că jocul echipei s-a gripat ca un motor alimentat cu rachiu de canal.
Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
În sfârșit, întreaga suflare stelistă a început să tușească necontrolat după ce George “Gigi” Becali, conoscut lumii cinematrogafiei din lung-metrajele “Maybach-ul și ranga” și “Un an de răcoare”, care au rulat pe micile ecranele în ultimii ani, a decis să pună brusc în aplicare o decizie a justiției care-i interzice să mai folosească marca Steaua București, ce aparține Ministerului Apărării. În timp ce Armata încearcă să reinventeze o echipă undeva în subsolurile în care trăiesc doar bacterii anaerobe, Becali a schimbat oficial numele echipei în FCSB, un acronim care poate însemna orice, în funcție de câte cărți a citit fiecare dintre suporterii echipei. Între Fotbal Club Steaua lui Becali și Fotbal Club Sportiv București, cel mai corect e să considerăm că noul nume al echipei înseamnă, de fapt, Fostul Club Steaua București, denumire care împacă și capra, și varza, și oaia, și brânza, și baioneta.
CSU Craiova – FCSB 1-2
Dacă tot am ajuns la capitolul Fostul Club Steaua București, nu părăsim incinta înainte de a pasa la firul ierbii două-trei idei despre partida pe care echipa bucureșteană a jucat-o la Craiova. O deplasare care se anunța încă din start una cu mâncărimi filosofice. Din două motive: unul e legat de istoria partidelor dintre cele două echipe, care se iubesc ca vecinii din Vaslui după o sticlă de spirt sorbită la lumina lumânări, iar al doilea de meciul din tur, care s-a terminat cu victoria Stelei în urma unui dublu Rittberger pe regulament al arbitrului întâlnirii, care după momentul de virtuozitate a aterizat în vârful degetului mijlociu al suporterilor craioveni.
Din meciul jucat la Severin, acolo unde Craiova s-a autoexilat până când noul stadion al oltenilor va fi gata de decolare, am reținut în special două tablouri grăitoare. Unul este faptul că stadionul a fost pe jumătate plin cu suporteri craioveni care au călărit peste 100 de kilometri pentru a-și vedea echipa, efort pe care suporterii bucureștenilor nu-l mai fac de ceva vreme chiar dacă stadionul se află, în cazul lor, la gura sobei. Al doilea este legat de Gabi Tamaș, care asortează alternativ câte un gol senzațional pe sezon cu serii de meciuri odioase. În partida de la Severin, Tamaș a reușit performanța de provoca două penalty-uri prin două faulturi răpciugoase în careu, norocul fundașului stelist fiind faptul că nici măcar craiovenii nu erau pregătiți de cadouri și au ieșit în chiloți în întâmpinarea rinocerului.
Zlatinski a ratat în minutul 12 prima lovitură de pedeapsă, aruncându-l pe portarul Niță în lista scurtă de jucători FCSB-iști care-și merită salariul, însă și-a luat revanșa 25 de minute mai târziu, când Tamaș a insistat să-și exprime grația lovindu-se singur cu potcoava în ceafă și a provocat un al doilea penalty. Între cele două ieșiri în decor ale singurului fotbalist român care probabil că se menține în perfectă stare de funcționare datorită caracteristicilor conservante ale spirtului care-i îmbibă rotulele, Fostul Club Steaua București reușise să marcheze prin Pintilii, un tip care scoate din șifonier din când în când câte o execuție pe care în general o mănâncă moliile. De această dată, arma letală a fost un voleu de la peste 20 de metri care a sărit din gazon în fața portarului ca pietrele aruncate razant pe lac.
Intrate la egalitate la pauză, 1-1, cele două echipe s-au întors de la vestiare fără să fie foarte hotărâte în legătură cu strategia din repriza a doua. S-a variat, astfel, între conservatorism și excentricitate, iar din jocul ăsta incert au ieșit o mână de ocazii pe care cei doi adversari și le-au împărțit cu calculatorul în față. De marcat au marcat însă bucureștenii, care au profitat spre finalul meciului de o fază la care apărarea craioveană s-a crezut la baschet, acolo unde orice atingere a adversarului pe fază de poartă se traduce în două penalty-uri. De relaxarea oltenilor a profiitat Gabriel Enache, care a primit o centrare în mijlocul careului și a avut timp să așeze masa, să pună farfuriile, să aranjeze vesela, să toarne ciorba și s-o și mănânce direct cu polonicul înainte ca vreun adversar să-și dea seama că mizanscena stelistului face parte dintr-un spectacol mai mare, în care singurii spectatori care pleacă mulțumiți acasă mănâncă praz exclusiv când îl văd gătit prin show-ului lui Jamie Oliver.
Vestea bună pentru Craiova este că înfrângerea contra Stelei va putea fi răzbunată ca-n filmele de la Hollywood în Playoff, acolo unde cele două echipe se vor mai întâlni de două ori, de această dată cu trofeul în cerebel. Între timp, vestea bună pentru Fostul Club Steaua București este că înfrângerea paralelă a celor de la Viitorul în malaxorul de oase tinere de la Giurgiu face ca distanța care-i separă de echipa constănțeană să se reducă la doar trei puncte. Deci, așa cum ar spune Neti Sandu, Capricornul se pregătește să intre în Fecioară. Rămâne de văzut ce impact va avea acest aspect asupra vieții celor născuți în zodia Ligii 1 Orange.
Astra Giurgiu – FC Viitorul 1-0
Un meci între echipa campioană en titre și cea care ocupă locul întâi în campionat ar trebui să se lase cu povești vecine cu artificiile, cu faze care reinventează fotbalul și cu jucători priviți din tribune de scouteri ai echipelor la care curge apă carbogazoasă la robinet. Partida din Astra Giurgiu și FC Viitorul a fost însă un soi de joc de șah cu pioni și atât în care cei doi antrenori au încercat să aștepte momentul în care marele dezavantaj al adversarilor să-și facă simțită prezența. Astfel, dacă Șumudică a mizat pe faptul că creșa lui Gică Hagi nu are pielea tăbăcită și reacționează alergic la stimuli exteriori cu care jucătorii tocmai ieșiți de sub protecția placentei nu prea sunt obișnuiți, Hagi a așteptat răbdător ca selecționata Institutului de Geriatrie din Giurgiu să-și termine bateriile pentru a construi noi civilizații peste fosilele civilizației zoroastrice.
Luat de valul primei poziții din clasament, Hagi a uitat însă că pensionarii din Giurgiu sunt singurii care reușesc să păstreze steagul Ligii 1 Orange înfipt în roțile Cupelor Europene. Parfumați și frezați cu produse cumpărate de prin magazinele Duty Free găsite în aeroporturile orașelor pe care le vizitează în Europa League, bătrânii lui Șumudică au reușit astfel să-și tonifieze tenul ca-n reclamele la cremele antirid și au dovedit că un vârf de cuțit de experiență nu are cum să strice într-o rețetă care mai conține un strop de noroc, o halcă serioasă de pasiune, un dram de nebunie și un antrenor care dă impresia că funcționează pe bază de impulsuri electrice.
În mijlocul acestor premise, Astra a dominat clar și a câștigat cu 1-0 meciul de acasă cu Viitorul datorită golului înscris de Felipe Teixeira, un tip care a adunat dublul vârstei întreg lotului adversarilor fără a da semne că se apropie de data expirării. Rămâne de văzut dacă victoria Astrei, care amenință serios astfel Dinamo cu zona damnată a Playout-ului, va fi mai importantă la finalul campionatului decât înfrângerea celor de la Viitorul, care simt din nou în sternocleidomastoidian răsuflarea hulpavă a Fostului Club Steaua București, care se apropie la 3 puncte cu doar două etape înainte de startul Playoff-ului.
Dinamo – FC Botoșani 1-0
Dinamo a plecat la drum în partida cu Botoșani cu sentimentele amestecate pe care le-ar avea singurul bărbat rămas pe Terra după ce toți ceilalți ar dispărea din cauza atmosferei toxice. În primul rând, Dinamo a rămas oficial singura echipă bucureșteană de tradiție care reușește să-și păstreze identitatea, palmaresul și istoria la subsuoară, chiar dacă și Câinii au fost aproape de extincție acum vreo doi ani, când au trecut razant pe lângă dispariție cu ajutorul unei proceduri de reorganizare juridică. În al doilea rând, asta contează prea puțin în economia actualului campionat, acolo unde Dinamo riscă să se antreneze pentru Champions League jucând la final de sezon regulat în Playout, adică împotriva echipelor care se luptă să evite expulzarea în divizia secundă, lucru care de multe ori echivalează cu vaporizarea.
Până una-alta, Dinamo a decis să vadă în ce măsură poate un șoc electric subcutanat, așa cum este înlocuirea antrenorului principal, să aibă efect asupra unui lot din care au plecat în iarnă cei mai promițători jucători, aceștia fiind înlocuiți de știri și atât. Ei bine, vești bune pentru fanii echipei de pe Inelul Principal al Bucureștiului: Dinamo a câștigat în sfârșit în 2017 un meci oficial. A fost nevoie de o trecere în alai prin iad pentru a bate cu un amărât de 1-0 o echipă botoșăneană venită pe Național Arena la hingherit, însă Cosmin Contra reușește să-și treacă trei puncte în caiet și să doarmă liniștit încă cel puțin o săptămână, cât îl desparte de ultimele două etape decisive.
Meritul victoriei nu a fost însă neapărat al echipei sau al unei tactici așezate pe gazon impecabil de o echipă coerentă, ci mai degrabă al faptului că Sergiu Buș, angajat pe postul de atacant la Botoșani, a ratat de patru ori singur cu portarul dinamovist, demonstrând că echipa de HR care l-a pus la birou a greșit în mod clar încadrarea și fișa postului. De cealaltă parte, Dinamo ar putea să-i așeze temporar statuie din rigips lângă discobol portarului Penedo, pentru că scorul avea potențial să ajungă ușor la 3-0 pentru Botoșani până când dinamovistul Hanca s-a hotărât să marcheze singurul gol al meciului și să-i trimită pe toți la vestiare și la controlul anti-doping.
CFR Cluj – ASA Târgu Mureș 2-0
Orice ai crede despre Liga 1 Orange și despre fotbalul pe care-l joacă jucătorii care au avut ghinionul de a se naște în perioada post-Hagi, nu poți să-i acuzi pe organizatorii campionatului că n-au umor. Chit că e pur involuntar. De exemplu, etapa care tocmai a plecat dintre noi a început, vineri, cu partida dintre Cluj și Târgu Mureș, două echipe ardelene ca la carte, după manual, pe măsurate și calculate. În aceste condiții, un meci între două echipe pentru care timpul este relativ nu are cum să fie programat decât la început de etapă, pentru ca singurii oameni din lume care nu se prind când li se strică ceasurile să apuce să termine partida până luni, când sună de ieșire.
De altfel, este foarte posibil ca nici măcar golurile să nu fi apărut în peisajul unui meci care altfel părea complet dezechilibrat în condițiile în care echipa din Târgu Mureș dă din mâini prin mlaștinile ca parașutiștii care au sărit cu ghiozdanul de laptop de la 3000 de metri. Norocul tuturor a fost însă deschiderea campionatului românesc spre jucători veniți de pe meleaguri pentru care Transilvania înseamnă mai degrabă decor de film horror decât vatră de vorbă moale.
Cum ar fi Croația, țară care l-a dat lumii acum 27 de ani pe Tomislav Sorsa, un tip care a decis să mestece cu gura deschisă la o masă mult prea manierată și a marcat primul gol al partidei după o oră de joc, atât cât i-a luat mingii să ajungă de la centru la poartă în super slowmotion-ul de la Cluj. Chiar dacă scorul final a fost 2-0, Păun marcând și el spre finalul meciului, umblă vorba prin Mănăștur că meciul s-ar fi jucat până la Apocalipsă dacă nu apărea în cadru determinatul croat care aleargă în Fast Forward.
FC Voluntari – Gaz Metan Mediaș 1-0
Gaz Metan Mediaș e caz de planșă înrămată în cabinetul psihologilor. Până în 10 decembrie anul trecut, ecuația construită de profesorul Pustai între domurile de gaz din Podișul Transilvaniei părea imposibil de dezlegat de repetenții din restul campionatului, Mediașul reușind să înnoade 13 meciuri fără înfrângere și să bată la porțile Ligii Campionilor, Everestul perioadei de grație fiind acel 4-0 cu Dinamo din cauza căruia echipa din București încă pășește bâlbâit și-și caută echilibrul ca un bețiv care și-a pierdut cheile în șanț. După 10 decembrie, însă, pare că în Gazeta Matematică a Ligii 1 Orange au apărut brusc paginile de final, în care adversarii au la dispoziție rezolvările tuturor problemelor puse pe hârtie de dom’ diriginte.
Mediașul nu a mai reușit să câștige de atunci niciun meci, ardelenii fiind aruncați în corzi implicit de Timișoara, o echipă care a început să adune pureci în clasament abia după ce a recuperat cele 14 puncte de penalizare cu care a început campionatul. E adevărat că evadarea golgeterului Llullaku, un albanez mai valoros decât însuși gazul metan și pe care medieșenii au încasat aproape 1.5 milioane de euro din Kazahstan, reprezintă una dintre explicațiile pentru căderea de la etaj a echipei sibiene. Și totuși, nimic nu prea poate explica lipsa chefului de joc demonstrată după metoda reducerii la absurd la Voluntari, acolo unde Mediașul a pierdut cu 0-1 după o partidă în care echipa transilvăneană a avut alura unei formații de lăutari care a scăpat de instrumente 90 de minute pentru a încinge o miuță pe lângă țambal.
Pandurii Târgu Jiu – Concordia Chiajna 0-1
Dacă nu se inventa televiziunea, partida de la Târgu Jiu dintre Pandurii și Chiajna era considerată probabil una dintre marile legende ale lumii contemporane, alături de Monstrul din Loch Ness și de Bigfoot. Asta pentru că în tribune s-au aflat doar 18 spectatori care au plătit bilet, ceea ce face ca acest articol să devină brusc o nesperată sursă de multiplicare a audienței pentru cele două echipe. Pe de o parte e cumva normal, însă: Pandurii se află în faza de sevraj după ce aproape întreaga echipă a plecat spre orizonturi mai sănătoase financiar în această iarnă, în timp ce Chiajna e o echipă inventată la marginea Bucureștiului pentru ca locuitorii comunei să aibă subiecte de discuție între două pahare de ceai de topor la capăt de săptămână.
Din această situație au ieșit mai bine cei de la Concordia Chiajna, care s-au întors de la Târgu Jiu cu 3 puncte. Victorie adunată într-o partidă modestă, în care golul plantat de Raul Costin spre finalul primei reprize a fost echivalentul paradoxal al un knockout în urma căruia adversarul rămâne lipit de parchet, dar meciul e câștigat tot la puncte, pentru că arbitrul e obligat de regulament și de televiziuni să lase cumva cele 90 de minute să treacă.
Poli Timișoara – Poli Iași 2-1
Știu că denumirile oficiale ale celor două echipe care s-au luptat ieri sunt de fapt variațiuni pe aceeași temă, șefii cluburilor încercând să mascheze moartea originalelor prin alternative creative care conțin în nume particule precum “Poli” sau “Politehnica”. Până una-alta, însă, nu puteam să ratez momentul pentru a sublinia faptul că ultima dată când cele două echipe au fost cu adevărat studențești a fost când jucătorii au rămas peste noapte prin te-miri-ce cămine după ce au hotărât să-și danseze bruma de talent prin cluburi dedicate celor care așteaptă sesiunea cum aștepți un cui ruginit în talpă.
Articolele din seria “Liga 1 Orange, faza pe fotoliu” vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Meciul dintre reprezentantele celor două orașe de tradiție s-a terminat până la urmă cu victoria gazdelor, care cu această ocazie părăsesc oficial ultima poziție a unui clasament pe care l-au început de la -14 puncte, echivalent cu nivelul minelor de cărbune într-o societate care apreciază masiv clădirile ale căror vârfuri se înalță la peste 500 de metri deasupra solului. Iașul a dominat însă partida de la Timișoara și, dacă Andrei Cristea ar fi avut ceva mai multă inspirație în fața șevaletului, ar fi putut chiar să câștige lejer un meci în care moldovenii au ratat ocazii crunte, pe alocuri cu poarta goală în față. Până una-alta, cele două echipe au semnat cu această ocazie contractul prenupțial care prevede faptul că se vor întâlni de încă două ori în Playout, acolo unde speră să se salveze braț la braț de la naufragiu.
Antrenorul Ionut Popa in meciul de fotbal dintre ACS Poli Timisoara si Gaz Metan Medias, din etapa a XXII-a a Ligii 1 Orange, disputat pe stadionul Dan Paltinisanu din Timisoara, 6 februarie 2017. Sebastian Tataru / Sport Pictures
[table id=66 /]
[table id=67 /]
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.
