Știm că nu e un început de cronică de meci tradițională, dar e clar că dacă aveați chef de „o bună propagandă adusă fotbalului” și de alte faulturi logice și hențuri creative, n-ați fi intrat aici de la bun început. Așadar, permiteți-mi să vă iau un pic pierdut pe la spate, adică foarte din spate, de pe vremea lui Socrate. Filosoful, nu fotbalistul.
Foto: Sportpictures.eu
Socrate ăsta era un pierde-vară pe care azi mulți l-ar numi hater și-ar fi genul care n-ar da Like pe Facebook nici la cea mai adorabilă poză cu pisici. Băiatul adora să intre în încaierări, mai ales, zice-se, când acestea erau cu băieți frumoși și când se lăsau cu perverse de pe Târgu-Atena. Ei bine, acestea fiind preferințele-i, când omul își alegea discipolii avea o singură întrebare în urma căreia stabilea dacă respectivul va intra în echipă sau nu. Aceasta era: ”Cum își mișcă șoldurile?”. Pentru că Socrate avea fixul ăsta că din șolduri vine tot ce contează în viață. Adică și dragostea, și bătaia (el fiind mare caftangiu), și filosofia.
Articolele din seria Liga 1 Orange, faza pe fotoliu vă sunt oferite de Orange, partenerul principal al Ligii 1. Încasările vor fi donate în scop caritabil.
Dinamo-Astra 2-2
Făcând puntea peste ani mai ceva decât cumătrul Apolodor, putem spune că Socrate avea dreptate la virgulă, cel puțin în ceea ce privește sporturile de mai târziu. Orice sport, de la echitație la raliuri și de la tenis la box, pornește de la un bun control al bazinului. Al bazinului propriu, adică, fără legătură cu bazinul minier, că aia vine la partea cu Pandurii, adică ceva mai încolo în acest text. Cum fotbalul nu face excepție, vom fi de acord, sper, că la Astra Giurgiu joacă doi dintre jucătorii cu cele mai sănătoase șolduri de la noi: Alibec și Budescu. Problema e că pe vremea lui Socrate nu exista fast food, iar obezitatea nu era o problemă așa mare, pentru că tot marele gânditor ar fi adăugat că niște șolduri bune devin inutile atunci când grăsimea le înăbușă din fașă orice zvâcnire, cum e și cazul celor doi.
Foto: Sportpictures.eu
Văduvită de aportul real al celor două șolduri de aur metamorfozate în șolduri de vădană cu colesterolul crescut, campioana a fost dominată de Dinamo de la expozițiune până la deznodământ, adică, cum ar veni, la toate capitolele. Câinii negri au marcat repede prin Nemec, iar în a doua repriză Hanca a făcut 2-0 când giurgivenii nici n-apucaseră să se așeze bine în ghete, darămite să-și încheie șireturile.
Foto: Sportpictures.eu
Supărat ca văcarul pe temperatura laptelui, astralopitecul Morais a luat roșu direct pentru că i-a zis de născătoare lui Balaj în minutul 57, astfel că jocul părea decis ca alegerile de pe vremea răposatului. Dar câinii tot câini: au început să-și bage coada-n poartă, strategie care și-a arătat roadele acre în minutul 82, când Săpunaru a bătut o lovitură liberă dintr-un fund improvizat pe loc al grădinii și a făcut 2-1 într-o fază care ne-a arătat că tehnologia care anunță arbitrul dacă mingea a trecut sau nu de linia porții e o treabă de care avem nevoie ca de autostrăzi.
Foto: Sportpictures.eu
În fine, adevărata vedetă a meciului avea să fie însă tot cavalerul tristului fluier, rol interpretat de această dată de Cristi Balaj, care a inventat în al patrulea minut de prelungire un penalty pentru Astra cum n-ar fi primit nici măcar Dinamo înainte de ’89 dac-ar fi arbitrat însuși Anghelache. Nicoară a egalat și l-a băgat pe Andone direct în ședință și pe câini direct în gura lupilor din tribune. S-a terminat 2-2, semn că, dacă există omul potrivit la centru, 2-0 e cel mai periculos scor chiar și când joci cu om în plus.
Foto: Sportpictures.eu
Iași – Steaua 0-2
Știți glumița aia trasă de păr care zice că X îl bate pe Y și dacă-l trezești noaptea din somn? Ei bine, la Gabi Tamaș situația e chiar și mai fascinantă, pentru că omul nu a fost văzut vreodată dormind, fundașul stelist ocupându-și întunericul cu activități chimice extracurriculare în care topește alcool pentru a analiza apoi reacțiile adverse care apar pe hârtia de ziar. Ei bine, chiar și în condițiile astea, Tamaș pare cel mai bun fundaș din România, pentru că omul nostru are tendința de a da cep butoiului fix atunci când presiunea e gata să spargă doagele.
Foto: Sportpictures.eu
Cu Iași, la scurt timp după ce moldoveanul Boiciuc a fost eliminat pentru că l-a operat fără anestezie pe Ovidiu Popescu, Tamaș a prins o teleghidată de pe la 30 de metri care s-a oprit undeva în plasa laterală a lui Caparco, un italian lăsat cu macaroana fiartă după execuția de tanchist a fundașului Stelei. Macaronarul din poarta Iașului a fost lăsat cu pesto-ul în soare definitiv în minutul 86, când Denis Man a pus piciorul la o centrare excelentă și a păstrat astfel Steaua în vârful clasamentului, acolo de unde echipa bucureșteană nu mai depinde de alții ca să se facă de rușine prin Europa și anul viitor.
Foto: Sportpictures.eu
Craiova – Pandurii 2-1
Pentru că nu li s-au prezentat banii prin conturi de vreo trei luni, jucătorii de la Pandurii s-au gândit să nu se prezinte nici ei la Craiova, mai ales că adversarii lor, cam singurii de prin prima ligă cu plățile la timp, puteau fi genul nesimțit care să le râdă în nas și să le invite nevestele în oraș la o șaorma și-o sesiune de shopping măcar la hypermarket. Dar până la urmă Pandurii s-au prezentat și bine au făcut, mai ales că vecinii craioveni n-au fost deloc nepoliticoși. Din contră. Oltenii au protestat împreună pentru neplata oaspeților, jucând un fotbal de toată jena care a semănat pe alocuri cu pasele strâmbe pe care și le dădeau fetele în curtea școlii la ora de sport între două ecuații și patru comentarii la română. S-a terminat 2-1, cu gol al craioveanului Ivan în ultimul minut, și acela venit doar pentru că un fundaș al Pandurilor s-a hotărât să organizeze o grevă a foamei ad-hoc pe linia porții în timp ce toți ceilalți colegi ai lui ieșiseră la ofsaid, în drum spre centru, unde au auzit ei că se fac protestele de obicei.
Foto: Sportpictures.eu
Chiajna – CFR Cluj 1-2
La Chiajna avem gazonul ăla artificial pe care-l înjură toată lumea, dar care se asortează perfect cu echipa gazdă, o formație nu tocmai bio, deci fără prea mulți fotbaliști d-ăia ațoși, crescuți cu ce-au mâncat de prin curte. Din contră, “Vulturii” din localitate (poreclă la fel de inspirată și potrivită pentru Chiajna precum ancora din sigla celor de la Voluntari, care de-abia au canalizare, darămite port) nu mai mâncaseră pe nimeni de vreo patru etape, și asta pentru că, din păcate pentru ei, nu poți să joci cu Dinamo în fiecare zi. N-au dat mari emoții nici Clujului, care a întors scorul de 1-0 mai repede decât întoarce Iuliu Mureșan spatele când îl întrebi dacă a intrat salariul pe card. Bud a marcat din nou pentru clujeni și a declarat oficial că vine la Națională dacă e chemat, mai ales că de când cu avioanele low-cost un zbor Cluj-București e mai profitabil decât unul cu CFR-ul, fie el și echipa de fotbal din localitate.
Foto: Sportpictures.eu
Târgu Mureș – Gaz Metan 1-3
Lui Llullaku i-au trebuit 12 goluri în ultimele 14 meciuri de Liga I ca să nu-i mai spună comentatorii ”Lukaku”. După dubla de etapa trecută cu Craiova, omul s-a semnat de două ori în condica meciului și la Târgu Mureș, cu largul concurs al subnutriților fundași centrali mureșeni. Speranța gazdelor a mai pâlpâit un pic când au redus diferența la 2-1, dar Eric (un alt posesor de șolduri meseriașe rotunjite de pofta de mâncare) a stins repede lumina, făcând 3-1 și explicând, la conferința de presă, că nu contează câte de lung dai kilul, important e cât și cum gândești să te descurci în careu. Sigur, Tamaș ar face observația că depinde și despre ce fel de kile e vorba, pentru că situația se schimbă sensibil dacă vorbim despre whisky.
Foto: Sportpictures.eu
Viitorul – Voluntari 2-1
Voluntariul nu a reușit să bată la Viitorul, ba din contră. Însă a reușit ceva mult mai important: să-l facă pe primarul Pandele să sune la televizor și să intre în direct într-o emisiune de sport. De fapt, ca să fim corecți, nu Voluntarii cu ancora pe stemă au fost autorii performanței, ci arbitrul Kovacs, care a decis spre finalul meciului jucat la Ovidiu să-și bage fluierul în el de meci.
Foto: Sportpictures.eu
La 1-0 pentru ilfoveni, Kovacs le-a donat celor de la Viitorul un penalty pe care doar el l-a văzut, arătându-le ilfovenilor în plus un roșu și o palmă de galbene pentru proteste pentru ca, în fine, să pună ceapa călită pe fasolea bătută: a dictat repetarea penalty-ului care fusese inițial scos de portar, apărându-se cu litera regulamentului împotriva spiritului acestuia. În fine, la final a prelungit cât a fost nevoie pentru ca creșa lui Hagi, rămasă între timp cu doi sugari în plus pe teren, să dea și golul de 2-1 care l-a sculat pe primarul de Voluntari din patul cu baldachin din mătase și l-a făcut să-și prindă limba în televiziunile de la București, orașul condus cu pixul și semnătura de vecina de pernă. În finalul intervenției, omul a făcut o observație mai de pe tarlaua lui: ”DNA-ul se implică în toate, numai la arbitri nu o face”. Probabil pentru că bărbații care fluieră a pagubă nu-s considerați interesanți de procuroare.
Foto: Sportpictures.eu
Botoșani – Timișoara 2-0
Știm cu toții că Willy e balena aia pe care o salvau niște copii într-un film apărut pe când se juca fotbal în România, dar pe Willie îl știți? Ei bine, brazilianul pe care-l măsori cu scobitoarea a fost cam jucătorul etapei pe care echipa lui, Botoșani, a încheiat-o luni seara cu un 2-0 împotriva Timișoarei într-un meci care s-a dovedit mai sec decât bancurile cu moldoveni de culoare. Omul a dat două goluri și și-a făcut timp să mai dea și-o bară, semn că nu-i o problemă dac-o dai din când în când în bară atât timp cât în rest bagi varza la butoi. Victoria le-a picat ca apa rece pe timp de vară botoșănenilor, care au revenit pe loc de playoff, trimițându-i pe cei de la Dinamo într-o zonă retrasă, cu liniște și cu verdeață, din care se vede vara, când cerul e senin, vârful înzăpezit al retrogradării.
[table id=30 /]
[table id=29 /]
Despre Andrei nu se știu foarte multe lucruri, însă este cert că e atât de pasionat de fotbal, încât legenda spune că și-a trăit jumătate din viață în mașină, pe drumurile dintre stadioanele din țară și nu numai. Ultima dată a fost văzut în fața televizorului, așteptând cu interes momentul în care nu va mai avea cum să ia peste picior fotbalul de la noi.
